Decizia civilă nr. 2627/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2627/2011
Ședința de la 08 I. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. C. C., P. V. împotriva sentinței civile nr. 3964 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul P. J. C.- P. D. F. S. - reprezentant legal al I. P. J. C., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale - dispoziție emisă de primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3964 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost admisă acțiunea în contencios formulată de P. J. C. - instituția P. J. C. împotriva pârâtului P. C. C. și pe cale de consecință a fost dispusă anularea dispoziției nr.111 din (...) emisă de P. C. C. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din verificarea documentelor respectiv art.1 din aceasta reiese că obiectul dispoziției menționate îl formează abrogarea Dispozițiilor nr. (...) privind reîncadrarea în funcție a personalului de specialitate din cadrul Primăriei C. în conformitate cu prevederile legii privindsalarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a statului de personal vizat de A. J. pentru P. S. C.. Prin urmare, obiect al prezentei cauze nu este raportul de serviciu al funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, cum greșit susține pârâta, și în raport de această considerație toate susținerile pârâtului privind modul de reîncadrare al personalului plătit din fonduri publice nu vor fi analizate deoarece nu fac obiectul acestei cauze. Tot astfel retine instanta că dispozițiile care au fost abrogate cât și dispoziția contestată vizează drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, drepturi care însă sunt reglementate de L. 3. și OUG 1., art. 3 din ultimul act normativ invocat precizând extrem de clar că prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care exced prevederilor L. - cadru nr. 3.. Or, din documentația depusă și care a stat la baza emiterii dispoziției contestate rezultă că astfel de drepturi salariale erau conținute în dispozițiile modificate prin dispozițiile abrogate de dispoziția în speță. Cu referire la O. (...), depus și acesta la dosarul cauzei, scopul acestuia a fost monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. - cadru 3., după încheierea verificării situațiilor, acesta fiind abrogat prin O. (...). Cum abrogarea produce efecte doar pentru viitor, toate actele emise în baza O.ui (...) rămân în vigoare, iar dispozițiile de reîncadrare refăcute în urma controlului exercitat de A. de P. S. sunt și rămân aplicabile, fiind emise în raport de prevederile L. 3. și OUG 1.. În privința Sentinței civile nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) prin care s-a anulat O. (...), avută în vedere la momentul emiterii dispoziției contestate , aspect recunoscut și de către pârât, constatăm că aceasta este o hotărâre judecătorească prin care s-a anulat un act administrativ cu caracter normativ, dar care nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, iar în conformitate cu art. 20 din L. 554/ 2004 recursul suspendă executarea , iar pe de altă parte, art. 23 din L. 554/2004 precizează că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Pe cale de consecință, dispoziția contestată de prefect în prezenta cauză nu întrunește una din condițiile esențiale de valabilitate a actului administrativ, respectiv conformitatea cu legea și celelalte acte normative în vigoare deoarece așa cum s-a arătat mai sus au fost abrogate acte administrative legal emise anterior intrării în vigoare a O.ui (...) și respectiv anterior Sentinței 2. sus menționată. Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin.6 din L. 554/2004 revocarea unui act administrativ poate interveni doar în situația în care acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Cum în speță dispozițiile revocate au intrat în circuitul civil, modalitatea corectă de intrare în legalitate a dispozițiilor emise de P. C. C. ar fi fost promovarea unei acțiuni în instanță în vederea anulării actelor administrative apreciate ca fiind nelegale. Invocarea de către pârât a art. 64 din L. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000 apreciem că nu se aplică în speța de față deoarece abrogarea unui act administrativ se impune numai în situația existenței unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior. În speță nu poate fi vorba de existența unei astfel de reglementări, dispozițiile abrogate fiind emise în baza L. 3., OUG nr. 1. și a O.ui (...). Cu privire la apărarea pârâtului în conformitate cu care primele dispoziții de reîncadrare emise de P. C. C. în baza L. 3. nu au fost apreciate ca nelegale de către prefect și nu au fost atacate în contencios administrativ, constatăm că sunt nefondate deoarece în privința actelor emise de ordonatorii de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale prin care s-a stabilit salarizarea personalului propriu s-a instituit în sarcina agențiilor teritoriale de prestații sociale, controlul aplicării L. 3.. Aceste aspecte rezultă din prevederile art. 3 ale O.ui (...). Prin urmare, în raport de aceste reglementări a existat o competență specială limitată în timp a agențiilor teritoriale de prestații sociale cu privire la dispozițiile de reîncadrare emise de către primari în perioada 01 februarie - 31 martie 2010 . Apoi, așa cum s-a arătat în cuprinsul considerentelor, susținerile pârâtului privind modul de reîncadrare al personalului plătit din fonduri publice nu face obiectul acestei cauze și prin urmare toate argumentele legate de legalitatea acordării sporului de dispozitiv și sporului de fidelitate prin dispoziția contestată nu vor fi analizate deoarece nu se analizează raportul de muncă al funcționarilor publici din cadrul Primăriei C. C. Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâtul solicitând admiterearecursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. În susținerea celor solicitate se arată că reținerile instanței sunt greșite deoarece s-a considerat oportun că dispozițiile pentru modificarea dispoziției inițiale privind reîncadrarea personalului să înceteze a mai produce efecte și în consecință să se aplice începând cu calculul drepturilor salariale aferente lunii mai a anului 2010 prevederile dispozițiilor inițiale de reîncadrare. Abrogarea acestor dispoziții a produs efecte numai pentru viitor și s-a făcut pe motiv de inoportunitate și nu pe motiv de nelegalitate. M. dispoziției inițiale de reîncadrare în sensul eliminării din cuantumul salariului de bază a sporului de dispoziție și a sporului de fidelitate a intervenit în luna aprilie a anului 2010 în consideratia competențelor pe care A. T. de P. S. C. le avea la acea dată conform ordinului (...). Această modificare a fost motivată și justificată de interpretarea dată de aceasta instituție publică prevederile legale aplicabile care privesc modul de încadrare și stabilire a salariului individual de bază pentru personalul bugetar. Dispozițiile emise în acest sens au fost puse în aplicare dar au fost contestate în conformitate cu procedura stabilită de L. nr.3.. Urmare a abrogării ordinului (...) prin O. nr.(...) s-a considerat că motivația care a stat la baza modificării dispozițiilor inițiale de reîncadrare se regăsește într-o reglementare care nu mai este în vigoare, agenția neavând competențe de a verifica și controla modul de stabilire a salariilor personalului bugetar. Tot astfel arată recurentul că eronat se reține de instanță prevederile conform căruia revocarea unui act administrativ poate interveni doar în situația în care acesta nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice când dispoziția contestată este pentru abrogarea altor dispoziții instituție total diferită. Totodată se arată că greșită este și reținerea privind faptul că singura modalitate concretă de intrare în legalitate ar fi promovarea unei acțiuni în anulare deoarece în lipsa altor reglementări care să cuprindă norme referitoare la procedurile de elaborare a acestora L. nr.24/2000 constituie dreptul comun în materie. În plus chiar dacă nu este reglementată expres posibilitatea de modificare a actelor administrative individuale este întâlnită și în doctrina de specialitate. Mai arată însă recurentul că în mod greșit nu au fost analizate apărările formulate și nu s-a reținut legalitatea dispoziției atacate în condițiile în carepotrivit L. nr.3., în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...)9 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal în luna decembrie 2009; nici o persoană nu înregistrează o diminuare a salariului brut, sistemul de salarizare are la bază principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a legii prin hotărâri judecătorești prin acte de negociere colectivă precum și în condițiile în care prin decizii ale Curții Constituționale s-a considerat că nici un angajat să nu cunoască prin trecere la noul sistem de salarizare vreo diminuare a salariului brut iar prin includerea celor două sporuri acestea erau în plată la (...) fiind legal stabilite și negociat prin acordul colectiv încheiat la nivelul primăriei act ce era în vigoare la data menționată. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerare că reținerile instanței sunt corecte în contextul în care a fost introdusă o competență specială limitată în timp a agențiilor iar la stabilirea salariilor potrivit OG nr.1. și L. nr.3. nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contracte și acorduri încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente, de art.304 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate. Astfel, se reține că decizia contestată a fost luată în considerarea abrogării O.ui nr.(...) pentru monitorizarea și controlul aplicării L. nr.3., a sentinței nr.239 din (...) s.a.Elementele avute în vedere nu pot conduce la luarea măsurii dispuse prin decizie întrucât autoritatea emitentă este obligată a adopta măsuri conform dispozițiilor instituite prin lege. În cauză L. nr.330/2001 și OUG nr.1. acte normative ce au stat la baza dispozițiilor stabilesc că nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor și care exced L. nr.3.. Astfel art.3 și art.10 din OUG nr.1. ce se coroborează cu art.1 alin.2 din L.a nr.3. și dispozițiile L. nr.329/2009 stabilesc expres care sunt drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Cele relevate de recurent nu intră în categoria expres reglementată. Drepturile invocate în contextul acordului nu au baza legală și nu pot fi validate din perspectiva limitelor imperative stabilite pe cale contrcatantă a unor componente a salariului funcției publice prevăzute de art.72 din L. nr.118/2999. Potrivit acestui din urmă act normativ se poate negocia prin reprezentanți încheierea de acorduri doar cu privire la măsuri exprese ce vizează condițiile de muncă, sănătate, perfecționare profesională și nu drepturi bănești - sume cu caracter de prime, sporuri. Prin urmare în condițiile în care drepturile invocate de recurent nu sunt cuprinse în cele expres reglementate de actul normativ greșit se susține că ar fi justificată măsura. Se susține însă de recurentă că acordul nu ar fi fost declarat nelegal printr-o hotărâre a instanței și ca atare este obligatoriu. Împrejurarea că acordurile nu au fost atacate în justiție nu are relevanță pentru ca legea stabilește expres că toate aceste acorduri colective și acte emise cu nerespectarea prevederilor legale nu sunt aplicabile, astfel că autoritatea recurentă avea obligația aplicării actului normativ superior respectiv legea și ordonanța nu acordul invocat. L. nr.3., OG nr.1. a statuat că astfel de acte prin care s-au stabilit drepturi salariale cu încălcarea prevederilor legale să nu fie luate în considerare așa încât prin emiterea dispoziției contestate autoritatearecurentă a emis un act administrativ cu încălcarea prevederilor mai sus arătate și aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile anterioare erau în conformitate cu legea. Mai susține însă recurenta că agenția nu avea competența de a face verificări. Chiar dacă s-ar trece peste reținerea că ordinul în baza căruia a fost stabilită competența temporară de verificare în sarcina agenției nu era abrogat la momentul la care a fost făcut controlul și sesizarea, nu se poate omite că autoritatea recurentă avea obligația să stabilească legalitatea și să adopte măsuri în conformitate cu legea. Ori așa cum s-a arătat drepturile evocate sunt stabilite în condițiile în care legea funcționarului nu permite negocierea iar L. nr.3. și Ordonanța nr.1. stabilesc expres drepturile salariale. Aceste acte normative sunt accesibile, previzibile și predictibile și îndeplinesc exigențele conform interpretărilor constatate în practica CEDO (cauza R. împotriva României). Ca atare în condițiile reglementărilor arătate susținerile recurentului sunt nefondate și urmează a fi respinse. Respinse urmează a fi și restul susținerilor de vreme ce legea contenciosului conferă posibilitatea intrării în legalitate iar principiul instituit de lege este acela al unei baze juridice în statuarea drepturilor și al aplicării actului normativ superior. Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea urmează să dea o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de P. C. C. împotriva sentinței civile nr.3964 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.A. M.B.
| ← Decizia civilă nr. 1056/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5833/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
