Sentința civilă nr. 333/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 333/2011
Ședința de la 02 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții D. C., T. L., D. M., S. M., K. G., T. M., C. M., H. D.
L., S. E., H. F., R. M., R. I., K. EVA E., K. E., T. M., CURT A. V., A. V., S. C., N. L. G., L. M., B. V., R. A., M. L.- LIA, D. ANA, P. C., F. ANA, MOȘ M., M. M., L. I., V. F., M. S., M. L., D. L., M. I., M. M., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului HG nr.737/2010.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reclamanții D. C., R. M., P. C., T. M., M. M., L. I., M. L., S. C., Moș M., K. Eva E. personal, asistați de reprezentanta tuturor reclamanților, avocat M. F. L., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004, corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut cauzei de către F. , după care, nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii. Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar practică judiciară. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin cererea înregistrată în 30 martie 2011 reclamanții D. C., T. L., D. M., S. M., K. G., T. M., C. M., H. D. L., S. E., H. F., R. M., R. I., K. EVA E., K. E., T. M., CURT A. V., A. V., S. C., N. L. G., L. M., B. V., R. A., M. L.- LIA, D. ANA, P. C., F. ANA, MOȘ M., M. M., L. I., V. F., M. S., M. L., D. L., M. I. și M. M. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea HG nr. 737/2010. Reclamanții au solicitat și suspendarea executării actului administrativ atacat, cerere admisă. Referitor la fondul cererii de anulare reclamanții arată că actul administrativ atacat instituie o normă retroactivă, în condițiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare,respectiv dreptul la pensie al reclamanților începând cu luna septembrie 2010. Mai arată reclamanții că legea deși nu are caracter retroactiv, acest efect a fost stabilit în privința naturii obligației pe care statul și-a asumat-o prin art. 68 din L. nr. 5.. Susțin reclamanții că pensia specială este o prestație periodică lunară pe care statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați în serviciile auxiliare din justiție. Susțin reclamanții că această dispoziție contravine art. 15 din Constituție care interzice retroactivitatea normelor juridice. În motivare reclamanții fac referire și la decizia nr. 8. a C. C. În finalul motivării cu referire la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. reclamanții susțin că în urma reducerii masive a pensiei pentru anumite categorii de persoane determinate Statul Român a supus aceste persoane la o discriminare prin raportare la celelalte categorii de pensionari, discriminare realizată pe criterii pur obiective. Pârâtul a formula întâmpinare - fila 260 prin care a solicitat respingerea cererii. În motivarea întâmpinării se arată în esență că temeiul legal al emiterii actului atacat este L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prin care s-a reglementat recalcularea tuturor pensiilor speciale prin diminuarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii prin utilizarea algoritmului de calcul prevăzut de L. nr. 1.. Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele: Reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar din justiție fiind în prezent pensionari - filele 49-213. În urma pensionării, în temeiul art. 68 din L. nr. 5. reclamanții au beneficiat de pensie specială calculată potrivit actului normativ menționat anterior. În temeiul L. nr. 1. s-a procedat la emiterea HG nr. 7. privind metodologia de recalculare a categoriilor pensiilor de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c-h din L. nr. 1.. Din copiile deciziilor de pensionare și a celor de reclaculare a pensiilor, rezultă că în urma reclaculării, pensiile reclamanților au fost diminuate cu 70-80%. Reclamanții, anterior prezentei cereri de anulare, au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004 - fila 11. Referitor la fondul cauzei Curtea reține următoarele: Prin Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. s-a prevazut ca „. persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica si in conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international";. În alineatul 2 al aceleiaȘi dispozitii se arata ca „. precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor";. Curtea constată că în jurisprudenta C. Europene a D. O. s-a statuat că noȚiunea de „. înglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel incat dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata (Cauza Büchen contra Cehiei din 2002). În această situație Curtea apreciaza ca reclamanții își legitimeaza interesul prin invocarea unei valori patrimoniale avand semnificatia unui drept castigat, recunoscut si executat de stat în temeiul unei legi speciale, respectiv L. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, suficient de clara si previzibila la data pensionarii si care i-a permis sa-si planifice actiunile atat pe termen lung cat si pe termen scurt pentru sine si familia sa precum si o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente si viitoare. Este firesc a recunoaște oricarei persoane o asemenea prerogativa iar orice interventie intempestiva a legiuitorului are, de cele mai multe ori, asa cum este si situatia de fata, ca efect afectarea substantei dreptului in partea sa cea mai importanta. Practica CEDO a statuat constant, în relație cu acest drept art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu prevede un drept absolut, acesta insemnand ca el comporta limitari de catre stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere. Pentru a verifica daca desfiintarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamantul corespunde limitarilor prevazute de C., Curtea are in vedere urmatoarele aspecte: a) ingerinta sa fie prevazuta de lege, conditia satisfacuta in cauza intrucat desfiintarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forta legii, lege rezultata ca urmare a asumarii raspunderii de catre G. in fata Parlamentului. Curtea reține însă că legea trebuie sa fie suficient de clara si previzibila. Previzibilitatea poate avea insa si un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii in vigoare, ci si posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea actiunii statale. Acest drept presupune ca statul nu poate incalca increderea legitima a persoanelor in continuitatea actiunii sale. Potrivit deciziilor de pensionare depuse la dosar , reclamanții sau pensionat in perioada 2008-2009, moment in care nu s-a pus problema schimbarii legii. Prezintă importanță, din prisma celor arătate deja nu schimbarea legii in sine, ci a reglementarilor prin care se diminueaza exagerat de mult veniturile din pensie, caci nu se poate admite ca scaderea acestora cu 70 % nu este una de substanta, esentiala si imprevizibila in anul 2010. Această concluzie conduce le necesitatea anlizării celui de-al doilea aspect: b) sa existe un scop legitim pentru luarea masurii de a desfiinta pensia de serviciu. Sub acest aspect G. a aratat in expunerea de motive a L. 1. ca „se impune adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si in anul 2010"; datorita evolutiei crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de imprumut cu organismele financiare internationale. Faptul ca documentele adresate creditorilor internationali contin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale in discutie nu inseamna ca acei creditori au stabilit unilateral aceste conditii, ei limitandu- se la a indica obiectivele ce urmeaza a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), insa alegerea celor mai adecvate masuri ramane la discretia S. Or, daca masurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de fosti angajati din sectorul bugetar in sensul diminuarii acestora sunt calificate ca avand natura juridica a unor masuri cu caracter exceptional, atunci este cu totul evident ca L. 1. nu s-ar putea intemeia pe art. 53 din Constitutia revizuita deoarece lipseste una din cele doua caracteristici esentiale, care ar permite evocarea sa, si anume caracterul temporar, limitat in timp, efectul recalcularii pensiilor fiind unul definitiv si nu temporar. Scopul urmarit a fost acela al diminuarii cheltuielilor bugetare și nu în ultimul rand și realizarea unei „dreptati sociale";, respectiv instituirea unui regim de pensii avand la baza principiul contributivitatii, însa mijloacele utilizate, așa cum s-a arătat anterior, ignoră aspecte importante ale jurisprudenței CEDDO. c) sa existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui. Aceasta cerinta nu a fost respectata de stat deoarece G. a procedat la diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu cca. 70-80%. Chiar daca se poate admite ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. garantează pensia celor care nu au varsat contributii la o institutie de asigurari sociale direct proportional cu cuantumul drepturilor de pensie ulterioare, aceasta nu are ca semnificatie juridica instituirea unui drept la o anumita suma determinata (Comisia EDH, 4 martie 1985, X c. Suedia). Se impune însă a se preciza că măsura dispusă nu trebuie sa atinga însăși substanța dreptului, așa cum s-a realizat în prezenta cauză. Micșorarea cu 70-80 % a cuantumului pensiei are fără îndoială o asemenea semnificatie, contrar celor enunțate de către Curtea C. care a constata ca ar fi vorba numai de o limitare a dreptului si nu de o pierdere a dreptului in substanta sa. Însa, dupa cum a constata Curtea E. a D. O. În cauza Sporrong et Lonnroth c. Suede, limitările aduse dreptului de proprietate de către autoritățile statale au facut ca acesta sa devina „precar"; cu consecințe asupra valori bunurilor ce formeaza obiectul acelui drept. Altfel spus, chiar dacă C. nu garanteaza un anumit cuantum al pensie, dacă acest cuantum este micșorat semnificativ de autoritățile statului, bunaoară prin măsuri legislative, atunci se aduce atingere însăși substanței dreptului aceasta. Este amintit, în acest context, cauza Muller versus Austria, unde s-a decis în sensul ca „o reducere substanțiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate si chiar a insusi dreptului de a ramane beneficiar al sistemului de asigurari la batranețe";. Curtea a decis ca, si daca Statul reduce temporar pensia în situații de recesiune economica rapidă, rămane totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge, și a considerat esențial să examineze dacă dreptul la securitate sociala a fost atins în substanța sa - în cauza Kjartan Ásmundsson c. Iceland, Application no. (...). Anterior, Curtea a făcut referire la decizia C. C. nr.871/2010, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 433/2010. Prin această decizie instanța constituțională a apreciat că L. nr. 1. nu încalcă dispozițiile Constituției. Art. 20 din legea fundamentală prevede: „1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte. (2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."; Acest text permite instanțelor de judecată să acorde prioritate pactelor și tratatelor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care tara noastră este parte. Se poate reține, sub acest aspect și incidența decizei nr. 1344/2008 a C. C., unde s-a reținut faptul că această instanță nu are atribuția de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislația supra- națională, aceasta revenind instanțelor judecătorești. „ De altfel, instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de instanțele de judecată, controlul judecătoresc realizându-se, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "... prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".";( dec. CC nr.1344/2008) Față de cele expuse se poate concluziona că dacă deciziile pronunțate de către Curtea Constituțională sunt în contradicție cu cele ale forurilor internaționale competente să interpreteze aceste prevederi, acestea nu pot fi reținute de către instanțele judecătorești sesizate cu soluționarea unui litigiu în care își găsesc aplicarea, atât timp cât instanțele judecătorești sunt obligate să ignore legile interne și interpretările C. C. care contravin reglementărilor internaționale și interpretărilor date acestora de organele abilitate, astfel încât nu se poate reține depășirea atribuțiilor de către instanța de judecată prin aplicarea cu prioritate a reglementărilor intenaționale. Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 1 al. 1 din L. nr. 554/2004, reținând ideea fundamentală expusă în Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), respectiv „. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective"; se va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanți și se va dispune anularea HG nr. 737/2010. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții D. C., T. L., D. M., S. M., K. G., T. M., C. M., H. D. L., S. E., H. F., R. M., R. I., K. EVA E., K. E., T. M., CURT A. V., A. V., S. C., N. L. G., L. M., B. V., R. A., M. L.- LIA, D. ANA, P. C., F. ANA, MOȘ M., M. M., L. I., V. F., M. S., M. L., D. L., M. I., M. M., toți cu domiciliul ales în C.-N., str. Negoiu, nr. 3, bloc G- 12, scara 2, ap. 13, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B., P. V., nr. 1 cod poștal 0., sector 1, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului - HG nr. 737/2010. Dispune anularea HG nr. 737/2010. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, GREFIER, D. M. M. T. Red.D.M./dact.L.C.C. 38 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2033/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 109/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
