Sentința civilă nr. 62/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 62/2010
Ședința 01 februarie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : V. DĂCNILĂ
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiune formulată de reclamantul B. A., împotriva pârâtei A. N. P. R. P.-C. C. P. S. D., având ca obiect obligația de a face - stabilire cuantum despăgubiri L. nr. 2. pentru imobil demolat.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin acțiunea înaintată de reclamantul B. A. a chemat în judecată pârâții A. N. P. R. P. și C. C. P. S. D. solicitând obligarea pârâtelor la soluționarea dosarului reclamantului de despăgubire transmis pârâtelor cu adresa nr.
365/452 din (...), cu privire la acordarea despăgubirilor în legătură cu imobilul situat în C.-N. B-dul 1 Decembrie 1918 nr.34 prin acordarea despăgubirilor cuvenite în favoarea acestuia, cu obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamantul învederează instanței că a solicitat în temeiul L. 1. măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C.-N. B-dul 1
Decembrie 1989 nr.34 iar dosarul său de revendicare a fost înaintat spre soluționare pârâtei C. C. pentru stabilirea D. de către I. P. J. C. cu adresa nr.
365/452 din (...). Întrucât de la acea dată și până la data formulării acțiunii,
17 nov. 2010, reclamantul nu a primit nicio înștiințare sau comunicare privind stadiul în care se află dosarul său de despăgubiri și mai mult decât atât perioada îndelungată de 3 ani de zile în care pârâta în mod cu totul nelegal și nejustificat din anul 2007 refuză soluționarea acestui dosar, a înțeles să se adreseze instanței pentru realizarea dreptului său respectiv acordarea despăgubirilor sub forma unor măsuri reparatorii în conformitate cu T. I referitor la modificarea și completarea T.ui VII din L. nr. 2. prin emiterea unei decizii.
Pârâta C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale a arătat că în cauza supusă judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor iar referitor la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului precum și etapa evaluării, acestea sunt condiționate de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin D. nr. 2815 din (...) a C. centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. pentru R. proprietăților, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin C. de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se poate observa că pârâta A. N. pentru R. P. nu are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamantei care vizează obținerea despăgubirilor aferente imobilului nerestituit.
Astfel, potrivit pct.20 din OUG nr.81/2007, A. N. pentru R. P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor deconversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
Conform prevederilor cuprinse în pct.22 din același act normativ, se înființează Direcția pentru Acordarea D. în Numerar în structura Autorității Naționale pentru R. P. (…) atribuția principală a Direcției fiind acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia.
A. N. pentru R. P. a fost înființată, inițial, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, fără personalitate juridică, în subordinea Cancelariei Primului - ministru, prin H. nr. 3., dar, în prezent este organizată și funcționează în baza H. nr. 1068/2007 ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, iar atribuțiile sale sunt stabilite prin același act normativ, în art.2.
Între atribuțiile sale, legate de aplicarea L. nr. 1., nu este și aceea de a emite decizii privind titlurile de despăgubire ci ține la zi situația deciziilor emise în baza T.ui VII - din L. nr. 2., poate face controlul fazei administrative a aplicării L. nr. 1. dar nu mai asigură activitatea de S. a C. C. P. S. D. fără a putea interveni în procedura de emitere a deciziilor de către această comisie.
Verificând modul de organizare și funcționare a acestei autorități publice, atribuțiile pe care aceasta le are se constată că nu poate avea calitate procesuală pasivă.
De aceea va admite excepția invocată de pârâta C. C. pentru stabilirea despăgubirilor în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului împotriva autorității - A. N. pentru restituirea proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive.
2. Reclamantul a solicitat în temeiul L. nr.1. acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C.-N. B-dul 1 Decembrie 1918 nr.34.
Prin Dispoziția nr. 8242 din (...) a Primarului Municipiului C.-N., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis S.ui C. C., fiind înregistrat sub nr. 365/452 din (...), fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2..
Etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 8242/2007, a fost transmis de P. J. C., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la S. C. C. sub nr. (...).
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor
Omului, executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de C.
Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi împotriva Italiei ) sau să se bucure de efect parțial .
Curtea a admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
Parcurgerea procedurii instituite de T. VII din L. nr. 2. care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească .
Curtea de la S. amintește în mod constant în jurisprudența sa că ea a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din C., mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de «. poate cuprinde atât « bunurile actuale » cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o « speranță legitimă » de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Curtea reține astfel că reclamantul este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la C. pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. nr.30/1994.
Prin urmare, reclamantul poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția R., Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a R. în cauzele Togănel și Grădinaru și
Jujescu contra R., ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele
Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care acesta se prevalează.
Curtea reține că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul și să nu expună astfel R. la o nouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia Drepturilor Omului de la S. astfel că va admite acțiunea și în temeiuldispozițiilor legale amintite mai sus va obliga pârâta să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamant.
Este cunoscut faptul că potrivit art. 21 alin. 2 din Constituția R., dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru Popescu împotriva R., Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem „bazat pe prioritatea C. și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de C. și de protocoalele sale adiționale.";
S-a mai precizat că, din moment ce C. face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință „obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator.";
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție „de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați"; (cauza S.C. Concept LTD S.R.L. și Manole împotriva R.).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul L. nr. 1..
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamantul este ținut să mai aștepte încă o perioadă nedeterminată de timp, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 8 - 9 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
P. a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamantul este lipsit în mod arbitrar de atributele dreptului lor de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către S. Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva R., Curtea a statuat că O.U.G. nr.
81/2007 vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat dar cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor.
Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care
Curtea a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză.
În consecință, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale T.ui VII al L. nr.2. va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâta C. C. pentru S. D. să analizeze dosarul, să înainteze dosarul evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită subsecvent decizia privind titlul de despăgubire în favoareareclamantului cu privire la imobilul situat în C.-N. B-dul 1 Decembrie 1918 nr.34.
În conformitate cu prevederile art.8 alin.1 din L. contenciosului ad-tiv cu modificările și completările ulterioare instanța constată că în speță există un refuz nejustificat al C. centrale pentru stabilirea despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, nefiind relevant în speță declanșarea procedurii administrative prevăzută de T. VII al L. nr. 2., de vreme ce aceasta nu a fost finalizată într-un termen rezonabil, așa încât instanța va admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu data formulării acțiunii - (...) - și până la executarea efectivă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, deși în speță există o culpă procesuală a pârâtei, reclamantul nu a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată așa încât instanța urmează a respinge acest capăt de cerere ca nedovedit.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. P. R. P. și respinge acțiunea față de această pârâtă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta C. P. S. D. și în consecință:
Obligă pârâtul să analizeze dosarul, și înainteze dosarul evaluatorului pentru. întocmirea raportului de evaluare și să emită subsecvent decizia privind titlul de despăgubire în favoarea reclamantului cu privire la imobilul situat în C.-N., b-dul 1 Decembrie 1918 nr. 34, jud. C..
Obligă pârâtul la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere începând cu data de 17 noiembrie 2010 și până la executarea efectivă.
Respinge capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE GREFIER C. I. V. D.
Red.CI Dact.SzM/5ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3432/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5947/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
