Sentința civilă nr. 80/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 80/2011
Ședința ata de 7 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. DE C.-D. PENTRU P. (S.) C. în contradictoriu cu pârâții A. N. DE A. F., A. N. DE A. F. PRIN D. G. A F. P. C. și A. F. P. C.-N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizia A. C. N. nr. 12825/(...) - obligații de plată accesorii.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de
ședință din data de 31 ianuarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data 5 octombrie 2010, reclamanta S. DE C. - D. PENTRU P. (S.) C., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. (A.N.A.F.), prin D. G. A F. P. C. și A. F. P. C.-N., a solicitat instanței în principal, anularea D. A. C.-N. nr.
12825/(...), precum și a actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza acesteia, exonerarea sa de la plata sumei de 1.617.346 lei. În subsidiar, a solicitat obligarea organului fiscal competent la soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva D. A. C.-N. nr. 12825/(...), cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de
(...), A. C.-N. i-a comunicat D. nr. 12825/(...) prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.617.346 lei, obligațiile de plată accesorii.
Împotriva deciziei a formulat în temeiul art.205-207 C. proc. fisc. o contestație care nu a fost soluționată până în prezent. Prin nesoluționarea contestației, reclamanta apreciază că organul fiscal a încălcat dispozițiile art.70 alin.(1) din Codul de proc. fisc., potrivit căruia "cererile depuse de contribuabil potrivit C. proc. fise. se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Întrucât organul fiscal competent nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde la contestația formulată de reclamantă în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia, reclamanta a formulat prezenta acțiune în temeiul art. 8 alin.(1) din L. nr. 554/2004.
În ce privește nelegalitatea D. nr. 12825/(...) a A. C.-N., reclamanta susține că atât decizia A. C. N. nr. 1., cât și actele și operațiunile administrative care au stat la baza acesteia încalcă art. III alin. (1 ) și (6) din OUG nr. 2., coroborat cu art. 379 alin.(1) din C.pr.civ. privind exigibilitatea creanțelor.
Neexigibilitatea creanțelor fiscale mai sus menționate rezultă din art.
III alin.(l) și (6) din OUG nr. 2., potrivit căruia reclamanta beneficiază de înlesniri la plata obligațiilor fiscale, constând în scutirea totală de la plata anumitor obligații fiscale, precum și în reeșalonări ale datoriilor către bugetul de stat. De asemenea, art. III alin.(l) lit. a) și art. III alin.(6) din OUG nr. 2. prevede că, în urma reorganizării ca instituție publică în baza art. unic, alin.(6) din L. nr. 1., reclamanta beneficiază de următoarele înlesniri fiscale: a) scutirea totală de la plata obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a L. nr. 1., reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj; b) reeșalonarea următoarelor obligații fiscale restante la data intrării în vigoare a L. nr. 1. ((...)): contribuția pentru pensia suplimentară, contribuția individuală pentru asigurări sociale și pentru șomaj, contribuția datorată
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către angajați,
TVA suspendată în vamă, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile din salarii. c) reeșalonarea următoarelor obligații bugetare restante și datorate după (...): impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare. Aceste obligații bugetare se vor achita în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern privind reorganizarea subscrisei.
Reclamanta a mai învederat că obligații fiscale restante la data de (...), urmează a fi achitate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern privind reorganizarea sa.
În speță, obligațiile de plată accesorii în valoare totală de 1.617.346 lei sunt calculate începând cu data de (...), motiv pentru care sunt aplicabile prevederile art.III alin.(6) din OUG nr.2..
Abia după intrarea în vigoare a hotărârii de guvern privind reorganizarea reclamantei, aceasta este obligată să achite suma mai sus amintită. Termenul de achitare a acestor obligații fiscale este de 12 luni de la intrarea în vigoare a hotărârii de guvern.
În concluzie, reclamanta apreciază că beneficiază de aceste scutiri în baza legii, cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor legale în vigoare, acordarea înlesnirilor fiscale nu este la latitudinea organului fiscal.
În al doilea rând, prin emiterea D. nr. 1., A. C.-N. a încălcat și principiul „accesorium sequitur principale", conform căruia soarta dreptului accesoriu este determinată de cea a dreptului principal.
În speță, organul fiscal este obligat să nu calculeze majorări de întârziere pentru obligații fiscale de la plata cărora am fost scutiți în baza art. III alin.(l) din OUG nr. 26/2005 sau pentru creanțe fiscale care nu sunt exigibile decât după intrarea în vigoare a hotărârii de guvern privind reorganizarea reclamantei, în temeiul art.III alin.(6) din OUG nr. 2..
În schimb, prin nerespectarea principiului „accesorium sequitur principale", A. C.-N. a calculat în mod eronat majorări de întârziere pentru creanțe care nu sunt exigibile, în conformitate cu dispozițiile art. III alin.( 1) lit. a) și art. III alin.(6) din OUG nr. 2..
În speță, datoriile fiscale în valoare de 1.617.346 lei nu sunt exigibile, iar, până la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern, acestea nu pot face obiectul unor solicitări de plată, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 1023 din Codul Civil, creditorul va putea cere plata numai de la data împlinirii scadentei.
În al treilea rând, întrucât obligațiile de plată în valoare de 1.617.346 lei nu sunt exigibile, organul fiscal a încălcat dreptul de proprietate alreclamantei, prevăzut de art. 44 alin.(2) din Constituția Revizuită și art. l din Protocolul nr. l al CEDO. Încălcarea rezultă din împrejurarea că A. C.-N. instituie în sarcina reclamantei obligația de achitare a unor datorii, deși art. III din OUG nr. 2. dispune reeșalonarea acestora pentru o dată ulterioară intrării în vigoare a hotărârii de guvern privind reorganizarea reclamantei.
Reclamanta a mai adăugat că până la data introducerii prezentei acțiuni, nu a fost emisă nici o hotărâre de guvern privind reorganizarea sa, cu toate că proiectul hotărârii de guvern a fost elaborat încă din 2006 de către M., în colaborare cu A.S.S și a fost avizat de ministere, fiind înregistrat la S. G. al G.
Reclamanta precizează că a solicitat obligarea G. la emiterea unei hotărâri de guvern privind reorganizarea reclamantei ce a constituit obiectul dosarului nr. (...) al Inaltei Curți de C. și Justiție, cererea reclamantei fiind respinsă.
Cu privire la obligarea organului fiscal competent de a soluționa contestația împotriva D. AFP C.-N. nr. 1., reclamanta a precizat ca în ipoteza în care instanță nu va admite cererea formulată în principal, să fie obligat organului fiscal competent la soluționarea contestației înaintate de subscrisa împotriva actului administrativ mai sus menționat.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta D. G. A F. P. C. s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca inadmisibilă și lipsită de obiect.
În argumentarea acestei poziții, pârâta a susținut că prin decizia nr. 2. a fost soluționată contestația reclamantei pe cale administrativă și i-a fost comunicată conform recipisei de primire anexată, iar de vreme ce reclamanta nu invocă apărări de fapt și de drept împotriva deciziei de soluționare a contestației, acțiunea este lipsită de obiect.
În final, pârâta a arătat că motivele pentru care apreciază reclamanta că beneficiază de înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante în temeiul legilor care reglementează reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare ca instituții publice, respectiv L. nr. 1., O. nr. 2. și L. nr. 4. și motivul că este necesară hotărâre de guvern care să realizeze reorganizarea, reprezintă motive care nu pot fi supuse controlului judecătoresc în lipsa formulării contestației împotriva soluției date pe cale administrativă.
La data de 5 noiembrie 2010, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând anularea deciziei AFP C. N. nr. 12825/(...) și a deciziei nr. 229/(...) precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestora și exonerarea acesteia de la plata sumei de 1.617.346 lei.
În privința nelegalității deciziei nr. 229/(...) emisă de D. C. s-a arătat că refuzul acestui organ fiscal de a acorda înlesnirile la plata obligațiilor fiscale este nejustificat deoarece reorganizarea reclamantei s-a făcut în baza legii iar nu în baza unei hotărâri de guvern care are drept scop doar punerea în aplicare a L. nr. 1. în baza căreia reclamanta a fost reorganizată.
În ce privește decizia nr. 12825/(...) a AFP C. s-au reiterat aceleași critici de nelegalitate susținute și prin acțiunea introductivă.
Se mai adaugă că pârâta D. C. a interpretat în mod eronat prevederile
OUG nr. 2. și ale L. nr. 4., susținând că acordarea înlesnirilor este condiționată de publicarea în MO a hotărârii de guvern privind reorganizarea unității de cercetare-dezvoltare cât și de autorizarea ajutorului de stat. În opinia reclamantei, nu acordarea înlesnirilor fiscale depinde de intrarea în vigoare a HG de reorganizare a reclamantei, ci plata obligațiilor bugetare datorate după intrarea în vigoare a L. nr. 1. și neachitate este condiționată de adoptarea hotărârii de guvern.
Nici cerința autorizării ajutorului de stat nu este necesară în opinia reclamantei întrucât reorganizarea sa a avut deja loc în baza L. nr. 1., aprobarea ajutorului de stat de către C. C., cerință impusă de art. III alin. 3 din OUG nr. 2. fiind obligatorie doar pentru unitățile de cercetare-dezvoltare care nu au fost reorganizate până în prezent.
Pârâta AFP C. N. a solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă în considerarea faptului că reclamanta nu solicită anularea deciziei emisă de către D. C. în soluționarea contestației formulată împotriva deciziei nr. 12825/(...).
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât OUG nr.
2. pe dispozițiile căreia reclamanta își întemeiază acțiunea a fost abrogată prin art. 56 alin.1 din L. nr. 4., astfel că reclamantei nu i se pot acorda scutiri de la plata creanțelor fiscale în temeiul art. III din OUG nr. 2..
De asemenea pârâta a menționat că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. III din OUG nr. 2. deoarece nu s-a reorganizat prin hotărâre de guvern în institut național sau în instituție publică și nici nu a urmat procedura instituită de OUG nr. 1. privitoare la autorizarea ajutorului de stat.
Pârâta a susținut că nici prevederile art. 56 alin. 2 din L. nr. 4. nu îi sunt aplicabile reclamantei, acestea referindu-se la acele stațiuni de cercetare-dezvoltare care au fost reorganizate prin HG publicate în MO la o dată anterioară intrării în vigoare a L. nr. 4..
Pârâta A. N. DE A. F. prin întâmpinare depusă a invocat, excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că reclamanta nu a atacat un act emis de către această instituție, ci o decizie de soluționare a contestației emisă de D. C., astfel încât A.N.A.F. nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecății.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtele D . C. și AFP C. N. în considerarea faptului că după sesizarea instanței de judecată a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 12825/(...) prin decizia nr. 229/(...), decizie care nu ar forma obiectul controlului de legalitate, Curtea urmează să o respingă ca nefondată.
Pentru a decide în acest sens, Curtea a avut în vedere faptul că până la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin. 1
C.proc.civ., reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat anularea deciziei nr. 229/(...) emisă de D. C. în soluționarea contestației ( f.
31-36 vol. I ), fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate a acțiunii în anularea unui act administrativ fiscal instituite de prevederile art. 205 și
218 din OG nr. 92/2003. Totodată se impune precizarea că reclamanta nu și-a mai susținut cererea subsidiară de obligare a organului fiscal competent la soluționarea contestației formulate, o astfel de cerere fiind lipsită de interes în condițiile comunicării deciziei nr. 229/(...) de către D. C.
În schimb, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. DE A. F. deoarece această pârâtă nu are calitatea de subiect pasiv în raportul de drept fiscal dedus judecății, nefiind contestat vreun act administrativ fiscal emis de aceasta.
Această concluzie este susținută de faptul că decizia de impunere nr.
12825/(...) și decizia nr. 229/(...), a căror nelegalitate se invocă, au fost emise de AFP C. N., respectiv de D. C., iar nu de pârâta A.
Față de valoarea debitului fiscale contestat, respectiv 1.617.346 lei, pârâta A. nu deține nici calitatea de organ fiscal competent în soluționarea contestației formulate de reclamantă întrucât, în conformitate cu prevederileart. 209 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, accesorii ale acestora, în cuantum de până la 3 milioane lei se soluționează de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii. Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de A. F. îi sunt rezervate contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, precum și alte contestații date în mod expres în competența acesteia.
A admite că pârâta A. are calitate procesuală pasivă în acest cadru procesual ar însemna să plasăm acest organ de specialitate al administrației publice centrale în poziția de subiect pasiv al raportului de drept material fiscal unde acesta nu deține nicio prerogativă legală, ceea ce ar fi de neadmis.
Prin urmare, Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.
DE C. D. PENTRU P. C. împotriva pârâtei A. N. DE A. F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin decizia nr. 229/(...) emisă de pârâta D. C. s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de calcul accesorii nr. 12825/(...), statuându-se că reclamanta datorează suma de 1.617.346 lei cu titlu de accesorii întrucât nu a beneficiat de scutirea de la plata obligațiilor fiscale prevăzută de art. III din OUG nr. 2.. În argumentarea acestui punct de vedere, pârâta a susținut în esență că reclamanta nu s-a reorganizat ca instituție publică prin hotărâre de guvern, iar acordarea ajutorului de stat nu a fost autorizată de către C. C.
Textul articolului III din OUG nr. 2. căruia părțile din prezenta cauză îi dau interpretări divergente este redactat după cum urmează:
"Unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca institute naționale sauca instituții publice, cuprinse în anexele nr. 1 a), 1 b), 2, 4, 5 și 6 la nr. 2., astfel cum au fost modificate prin nr. 1., beneficiază de următoarele înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante:a) scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a L. nr. 1. privind aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 7. pentru modificarea și completarea L. nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a A. de Ș. A. și S. "G. I.-Ș." și neachitate prin orice modalitate prevăzută de lege, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, cu excepția contribuției pentru pensia suplimentară, contribuției individuale de asigurări sociale, contribuției individuale de asigurări pentru șomaj, contribuției datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au calitatea de angajat, taxei pe valoarea adăugată suspendate în vamă, impozitului pe salarii, impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe dividende și a celorlalte impozite cu reținere la sursă, care urmează a fi achitate în termen de
90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență;b) fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. S. reprezentând creditele și dobânzile aferente preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la B. A. - S. fac obiectul scutirii la platăc) scutirea de la plată a dobânzilor și penalităților de orice fel aferente obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a L. nr. 1., calculate și datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență;d) scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante la data intrării învigoare a L. nr. 1., datorate bugetelor locale, reprezentând impozite, taxe,contribuții și alte venituri, precum și a dobânzilor și penalităților de orice fel, calculate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(2) S. ce fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la alin. (1) sunt cele stabilite în certificatele de obligații bugetare eliberate, conform legii, pe baza actelor de control de către organele competente ale M.ui F. P. și ale autorităților administrației publice locale, după caz.
(3) După publicarea în Monitorul Oficial al R., Partea I, a hotărârilor G. privind reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. II,organele teritoriale ale M.ui F. P. în a căror rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabililor acordă înlesnirile la plată reglementate la alin. (1) lit. a), b) și c), după autorizarea ajutorului de stat de către C. C., până cel târziu la data de 30 iunie 2006.
Curtea apreciază că acest text de lege nu a fost abrogat implicit de art. 56 alin. 1 din L. nr. 4., de vreme ce la aliniatul 2 din același text de lege se arată că „termenul prevăzut la III alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. pentru modificarea L. nr. 2. privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a A. de Ș. A. și S. "G. I.-Ș.", aprobată cu modificări și completări prin nr. 2., cu modificările ulterioare, pentru unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare reorganizate conform anexelor la prezenta lege, se prelungește până la intrarea în vigoare a hotărârilor de G. privind reorganizarea acestora";. A admite contrariul ar însemna că acceptăm că un act normativ continuă să producă efecte juridice cu toate că a fost abrogat, silogism care contravine în mod evident unei logici juridice elementare.
Potrivit art. 7 al L. nr. 2., în forma inițială, unitățile de cercetare- dezvoltare prevăzute în anexa nr. 2, printre care, la poziția 32, se regăsește
și S. DE C. D. PENTRU P. C. se reorganizează ca instituții publice cu finanțare extrabugetara și personalitate juridică, în subordinea A. de Ș. A. și
S. "G. I.-S.". Acest text de lege a suferit modificări prin OUG nr. 7., însă reclamanta a fost inclusă în anexa 1a, la poziția 5.2 tot în lista care includea unitățile de cercetare-dezvoltare care se reorganizează ca institute, centre și stațiuni de cercetare-dezvoltare, organizate ca instituții publice, cu personalitate juridică, în subordinea A. de Ș. A. și S. <. I.-S..
L. nr. 2. a fost abrogată prin L. nr. 4. în care la art. 28 alin. 5 se stabilește că unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 4 se preiau și se integrează în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și al A. R., după caz. În anexa 4 la poziția 5 se regăsește și reclamanta din prezenta cauză. Totodată la art. 28 alin. 8 din același act normativ se prevede că reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare se va face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a G., inițiată de M. E., C. și I., pentru anexa nr. 4.
După cum recunoaște inclusiv reclamanta, până la acest moment nu a fost adoptată o hotărâre de guvern prin care aceasta să fie reorganizată ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea A. de Ș. A. și S. G.
I.-S. în baza OUG nr. 7. sau să fie integrată în cadrul Universității de Ș. A. și
M. V. C. N. așa cum se prevede în anexa 4 din L. nr. 4..
Chiar în lipsa unui act administrativ individual de reorganizare, calitatea de subiect distinct de drept, înzestrat cu personalitate juridică,până la adoptarea hotărârii de guvern de punere în aplicare a L. nr. 4., nu poate fi negat reclamantei.
Curtea achiesează la teza reclamantei că reorganizarea sa ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea A. de Ș. A. și S. G. I.-S. s-a produs ope legis încă de la apariția L. nr. 2. care i-a conferit statutul de instituție publică cu finanțare extrabugetară și cu personalitate juridică. Până la adoptarea L. nr. 4. care reglementează preluarea reclamantei de către U. de Ș. A. și M. V. C. N. nu a intervenit nicio modificare de substanță în ce privește statutul juridic al reclamantei, acesteia fiindu-i recunoscut statutul de instituție publică atât prin OUG 7. cât și prin L. nr. 1..
A admite contrariul ar însemna să ignorăm o realitate faptică și juridică și anume faptul că reclamanta a acționat în tot acest interval ca un subiect de drept, asumându-și drepturi și obligații în raporturile de drept public și în raporturile de drept privat, ceea ce ar contraveni principiului securității raporturilor juridice.
Deși pârâtele susțin vehement că reorganizarea reclamantei nu a avut loc în lipsa unei hotărâri de guvern, acestea se abțin să facă vreo precizare asupra statutului juridic al reclamantei.
Prin urmare, Curtea apreciază că lipsa hotărârii de guvern nu o împiedeca pe reclamantă să beneficieze de înlesnirile prevăzute de art. III din
OUG nr. 2., întrucât aceasta era reorganizată ca instituție publică ope legis.
Curtea apreciază în schimb că pentru a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de art. III din OUG nr. 2. aceasta trebuia să îndeplinească două condiții cumulative: 1. să fie reorganizată ca stațiune de cercetare-dezvoltare și 2. ajutorul de stat să fie autorizat de către C. C.
Nu poate fi primită apărarea reclamantei că cerința autorizării ajutorului de stat de către C. C. privește doar unitățile de cercetare- dezvoltare care nu au fost reorganizate până în prezent, deoarece nu există o exceptare în sensul celor susținute de către reclamantă nici în OUG nr. 2. nici în L. nr. 1., respectiv OUG nr. 1. privind ajutorul de stat. De asemenea nu există nicio justificare rezonabilă pentru a se crea această diferență de tratament doar prin raportare la momentul reorganizării titularului dreptului de a beneficia de înlesniri fiscale.
Reclamanta nu a făcut dovada că a parcurs procedura de autorizare a ajutorului de stat impusă de prevederile art. III alin. 3 din OUG nr. 2. pentru a putea beneficia de scutirea de la plata obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a L. nr. 1. și de la plata dobânzilor și penalităților aferente acestor obligații fiscale.
Astfel, potrivit art. III alin. 3 din OUG nr. 2., înlesnirile la plată reglementate de art. III alin. 1 lit. a, b și c nu pot fi acordate de organele competente ale MFP-A. decât după autorizarea ajutorului de stat, de către C. C. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din L. nr. 1., aplicabilă la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 2., ajutoarele de stat se notifică C.ui C. și se acordă numai după autorizarea lor de către acesta.
Reclamanta nu a făcut dovada că ajutorul de stat acordat reclamantei sub forma unor scutiri de la plata unor obligații fiscale ar fost notificat sau autorizat de C. C., deși nu era exceptat de la autorizare, potrivit prevederilor L. nr. 1..
După 1 ianuarie 2007, o asemenea autorizare nu mai poate fi acordată de C. C., care potrivit Ordonanței de U. a G. nr. 1., nu mai are asemenea atribuții, această competență revenind Comisiei Europene. Trebuie menționat faptul că prin O. nr. 1., s-a dispus abrogarea L. ajutorului de stat nr. 1. de la 1 ianuarie 2007, iar potrivit prevederilor tratatului de aderare a R . la U. E., dacă ajutoarele de stat nu au fost, înaintea aderării, evaluate și autorizate de autoritatea națională de concurență, urmează să fie considerate ajutoare de stat noi, ce trebuie notificate spre autorizare către Comisia E..
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 218 alin. 2 din Codul de P. F. instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de către reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C. împotriva pârâtelor
D. G. A F. P. C. și A. F. P. A M. C.-N.
Întrucât pârâtele nu sunt părți căzute în pretenții, nefiind întrunită ipoteza normei legale instituită de art. 274 alin.1 C.proc.civ., se va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
H O T A R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. A F. P. C..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. DE A.
F..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C., cu sediul în C.-N., str. H. nr. 5, jud. C. împotriva pârâtei A. N. DE A. F., cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de către reclamanta S. DE C. D. PENTRU P. C. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. C., cu sediul în C.-N., P. A. I., nr. 19, jud. C. și A. F. P. A M. C.-N., cu sediul în
C.-N., P. A. I., nr. 19, jud. C.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. L. F.
Red.M.I.I Dact.H.C./5 ex.(...)
| ← Decizia civilă nr. 3300/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 89/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
