Decizia nr. 1003/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1003/2012
Ședința publică din data de 08 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. H. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL C. M. împotriva sentinței civile nr. 3696 din data de (...), pronunțată în dosarul nr.
(...)* al T. C., în contradictoriu reclamanta P. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - diferență de impozit reținut nelegal din salariu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3
C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea, constatând că prin întâmpinare intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului C. LOCAL C. M., în urma deliberării respinge excepția invocată, cu luarea în considerare a împrejurării că cererea de recurs poartă semnătura Primarului C. C. M. iar la fondul cauzei cadrul procesual a fost stabilit ca în temeiul principiului disponibilității în ceea ce-l privește pe pârât ca fiind P. C. C. M. prin C. Local C. M., reprezentat prin primar. În acest context nu se poate susține că recursul a fost promovat de o entitate care nu a avut calitatea de parte în cauză.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3696 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)* s-a admis cererea formulată de către reclamanta P. C. împotriva pârâtei P. C. M. reprezentantă prin C. Local al comunei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând diferența de impozit reținută nelegal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
R. și pârâta au încheiat contractul de muncă nr. 358/(...), pe o perioadă determinată, prin care reclamanta a fost angajată pe postul de asistent social pentru un salariu de bază lunar de 638.459 Rol.
Contractul individual de muncă a fost prelungit prin act aditional iar începând cu data de (...), părtile au încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, reclamanta fiind asistent personal al persoanei cu handicap grav C. Petre D..
Prin cererea nr.106/(...), reclamanta a solicitat pârâtei acordarea deducerii la impozit pentru încă două persoane avute în întreținere, precizând că a beneficiat numai de deducerea acordata salariatului în cuantum de 250 de lei. R. a completat și o declarație privind persoanele avute în întretinere la data de (...), iar solicitarea sa a primit răspuns în (...), învederând că persoana în întretinere poate fi considerată numai fiica reclamantei deoarece persoana cu handicap aflată în îngrijire realizează venituri de peste 250 de lei și deci nu este o persoană în întreținerea reclamantei.
Potrivit art. 56 din Codul fiscal, deducerea personală pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere este în valoare de 3.500.000 lei iar reclamanta are un copil minor în întreținere. Persoana cu handicap grav care este îngrijită de către reclamantă în calitatea sa de asistent social conform contractului individual de muncă realizează venituri mai mari de 250 lei lunar caz așadar nu este în întreținerea reclamantei însă deducerea personală acordată reclamantei de 250 de lei nu este conformă cu prevederile art. 56 din Codul fiscal, deducerea personală fiind de 350 lei, motiv pentru care instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând diferența de impozit reținută nelegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL C.-M. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Desi, in opinia instanței de fond, s-a facut trimitere la art.56 alin.(2) din C Fiscal și s-a dat câștig de cauză reclamantei care susține că în întretinerea dansei era doar un minor, pentru perioada in discutie: dec.2006-dec.2009, totusi asa cum se va regasi la dosarul cauzei potrivit cu întampinarea nr.807/09.Feb.2010, reclamanta si-a depus Declaratia de deducere de impozit, doar la data de (...) in urma careia i s-a calculat deducerea personala, numai pentru fiica sa minora, intrucat fiul dansei C. Petre-D. devenit major in 2006 fiind incadrat cu grad de handicap primeste o indemnizatie lunara de sprijin considerata ca fiind un venit personal avand si angajat un ingrijitor permanent pe mama sa cu un C. incheiat cu P. C. M..
Solicită pronunțarea unei soluții conforme cu situatia de fapt, mentinand solutia data de instantele de fond si de recurs neadmitand solutia data de instanta de revizuire prin nedepunerea D. de deducere de impozit in decursul perioadei: dec.2006-dec.2009 cand reclamanta n-a invocat niciodată faptul că ar avea in întreținere, numai un singur copil minor așa cum a solicitat in recurs si in revizuire.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta P. C. a chemat în judecata pe parata P. comunei C. M.-C. local al comunei C. M. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 500 de lei reprezentând diferență de impozit reținută în mod nelegal în perioada decembrie 2006 - decembrie 2008 ca urmare a neaplicării deducerii personale pentru persoanele aflate în întreținere.
Prin sentința civilă nr. 2. a T. C. s-a respins acțiunea reclamantei, dar sentința a fost casată, dosarul fiind trimis spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a fi soluționat de un complet specializat în materia contencios administrativ, context în care s-a pronunțat sentința ce face obiectul prezentului recurs.
Deși din modul în care a fost expusă starea de fapt de către reclamantă, ar rezulta că reclamanta se consideră îndreptățită la deducerea sumei de 350 lei, iar nu de 250 lei, ca urmare a faptului că are doi copii minori în întreținere, Curtea observă că soluția dată de prima instanță nu a validat, în fapt, o astfel de apărare.
Aceasta întrucât s-a statuat că reclamanta poate beneficia de ducere doar pentru o singură persoană aflată în întreținere, dat fiind faptul că persoana cu handicap aflată în îngrijirea sa realizează venituri de peste 250 de lei și deci nu este o persoană în întreținerea reclamantei, constatându-se, în același timp că, deși textul legal prevedea limita acestei deduceri personale ca fiind de 350 lei, în fapt, reclamanta a beneficiat doar de cuantumul de 250 lei lunar, motiv pentru care a admis acțiunea.
Curtea constată că soluția pronunțată este corectă, prin raportare la prev. art. 56 C.fiscal, care dispune în sensul în care :
"(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcția de bază.
(2) Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 10.000.000 lei inclusiv, astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere - 2.500.000 lei;
- pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere - 3.500.000 lei;…";.
Așa fiind și văzând și faptul că acest text legal nu a suferit modificări de substanță pe toată perioada dedusă judecății, cum recurentul a confirmat faptul că reclamanta a avut un minor în întreținere, se impune ca recursul declarat să fie respins, cu aplicarea prev. art. 20 din LCA, art. 312 alin. 1
C.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat și că apărările referitoare la depunerea declarației pentru deducerea personală abia la începutul anului 2009 nu pot duce la respingerea acțiunii, dat fiind faptul că perioada ce face obiectul judecății se situează în interiorul termenului de prescripție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. LOCAL C. M. împotriva sentinței civile nr. 3696 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)* al T. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: Iarina Prelipceanu
