Decizia nr. 2770/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2770/2012
Ședința ta de 04 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de către pârâta A. DE P. "A. I. C.", împotriva sentinței civile nr. 6441 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul P. V. A. având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 00006340 din (...), aflată la fila 22 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că intimatul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei datorată pentru judecata în fond a pricinii.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că până la acest termen, intimatul nu a depus la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru datorată pentru fondul cauzei, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 20 al. 5 din Legea nr.
146/1997 și dispune darea în debit a intimatului-reclamant P. V. A., cu suma de 6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6441 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins excepția necompetenței materiale.
S-a admis cererea formulată de reclamantul P. V. A. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. ,,A. I. C. și s-a dispus suspendarea executării dispoziției zilnice a rectorului nr. S/181/(...) până la soluționarea pe fond a dosarului (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză pârâta a invocat mai întâi excepția necompetenței materiale a
T.ui S.. A. excepția a fost respinsă având în vedere următoarele:
Actul administrativ atacat nu este emis de o autoritate publică centrală respectiv de o autoritate cu competența la nivel național ci de A. de P. A. I. C.
A. este o instituție publică de învățământ superior din rețeaua de învățământ de stat cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național de studii universitare.
Prin urmare este o instituție de învățământ egală ca statut cu celelalte instituții de învățământ superior, iar actele emise de aceasta sunt similare cu cele emise de alte instituții.
Potrivit prevederilor art.10 alin.1 din L.554/2004 ,, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite ...... se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale.";
Așa fiind instanța s-a considerat legal investită cu soluționarea prezentei cauze.
În ceea ce privește fondul cauzei respectiv suspendarea dispoziției rectorului nr.S/181/(...) până la soluționarea pe fond a dosarului (...) precizează următoarele:
Prin dispoziția mai sus amintită emisă de R. A. de P. ,, A. I. C., s-a dispus exmatricularea studentului P. L. V. A. din anul 2, F. de P. - specialitatea Jandarmi - specializarea ,, Ordine și siguranță publică"; pentru nepromovarea anului II din motive imputabile și trecerea în rezervă în gradul de caporal - fiind obligat totodată la restituirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării (f.9).
Cererea de suspendare este întemeiată pe prevederile art.14 alin.1 din
L.554/2004.
Potrivit art.14 din L.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
De asemenea, art.2 alin.2 lit.t definește cazul bine justificat ca fiind acele împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în privința legalității actului administrativ.
Verificând aparența de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită, instanța constată că din conținutul dispoziției nu rezultă motivele care i se impută iar decizia comisiei de disciplină nu a fost comunicată.
A. analiză nu poate face obiectul judecății în prezenta cauză dar neverificarea acestor aspecte este aptă să creeze aparența unei stări de fapt incorecte în sensul reglementat de art.2 alin. t din L.554/2004.
Pentru aceste considerente și în baza art.14 din L.554/2004 s-a admis cererea formulată de reclamantul P. V. A. în contradictoriu cu pârâta A. DE P.
,,A. I. C. și s-a dispus suspendarea executării dispoziției zilnice a rectorului nr. S/181/(...) până la soluționarea pe fond a dosarului (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. DE P. „. I. C. solicitând să se dispună așa cum se va considera, după caz, admiterea recursului, casarea sentinței sus indicate și reținerea spre competentă judecare a cauzei ori admiterea recursului și modificarea totală a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare.
Solicită instanței să retină, să analizeze și să se pronunțe pe incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 din C.proc.civ.
Tribunalul Sălaj a pronunțat o sentință cu încălcarea normelor de competență materială:
Obiectul cauzei cu numărul de mai sus îl reprezintă, în principal, suspendarea Dispoziției Zilnice a rectorului nr.S/183/(...) prin care reclamantul a fost exmatriculat din A. de P. "A. I. C.".
După cum lesne se poate observa, Dispoziția R.ui nr.S. este un act administrativ, în accepțiunea art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, emis de o autoritate publică centrală, în speță A. de P. ,,A. I. C.".
Pentru a se stabili dacă o instituție este autoritate centrală sau nu, se pot aplica două criterii, respectiv în funcție de determinarea expresă a legii, ori în funcție de competența teritorială a instanței, în ceea ce privește exercitarea autorității de stat (atribuții de control, emiterea actelor administrative, etc.).
În ce privește determinarea legii invocă:
- Ordonanța de U. a G. R. nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea M. A. și I., cu modificările și completările ulterioare, care dispune la ,,A. 12
(1) Ministerul Administrației și Internelor are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare.
(2) Structura organizatorică și efectivele M. A. și I. se aprobă prin hotărâre a G. ( ... )"
- Anexa I a Hotărării G. R. nr.416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M. A. și I. cu modificările și completările ulterioare (care plasează instituția pârâtă în rând cu I. G. al P.i R., I. G. al P.i de F., I. G. al J. R., etc., structuri indiscutabil situate în centrul administrației publice) și - Hotărârea
G. R. nr.294/2007 privind organizarea și funcționarea A. de P. ,,A. I. C.":
,,A. 1 (1) A. de P. "A. I. C.", înființată în baza Hotărârii G. nr. 137/1991 privind înființarea A. de P. a M. de I., cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare A., cu sediul în municipiul B., A. P. nr. 1 A, sectorul
1, este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare.
(2) A. funcționează în subordinea M. A. și I., denumit în continuare
.MAI.
(3) Coordonarea funcțională a A. se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor." și ,,A. 12 (1) Activitatea structurilor universitare ale A. se desfășoară în conformitate cu prevederile legale specifice domeniului învățământului superior, ale Cartei universitare și regulamentului de organizare și funcționare al instituției.
(2) Celelalte structuri organizatorice și personalul din cadrul acestora funcționează și se gestionează cu respectarea prevederilor legale, ale regulamentului de organizare și funcționare și ale actelor normative interne ale MAI. ( ... )
În ce privește actele administrative emise de această instituție, arată că
A. de P. emite acte administrative în regim de putere publică fiind responsabilă, la nivelul M. A. și I. de formarea inițială și continuă a întregului personal al acestei instituții. În plus, A. de P., instituție de învățământ superior acreditată, prestează un serviciu de utilitate publică organizat la nivel național, de învățământ superior, și în consecință emite acte administrative aplicabile la nivel național.
Având în vedere cele de mai sus, A. de P. ,,A. I. C." , B., este instituție publică centrală, drept urmare acțiunea promovată în condițiile L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal ce are ca obiect suspendarea unui act administrativ emis de A. este de competența C. de A., Secția contencios administrativ și fiscal.
În susținerea prezentei excepții, solicită instanței să ia act de împrejurarea că, jurisprudențial, instanțe din întreaga țară, confruntate cu spețe similare s-au declarat necompetente și au dispus trimiterea respectivelor cauze la curțile de apel competente.
În subsidiar, solicită instanței să constate că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.14 din Legea nr. 554/2004: în ce privește cazul bine justificat
În mod eronat instanța de fond a reținut necomunicarea dispoziției de exmatriculare reclamantului. A. că R. pentru Dispoziția Zilnică a R.ui nr.S/183/(...) înregistrat cu nr. 3764262/(...) ȘI Comunicarea nr.3764288/(...) au fost aduse la cunoștința reclamantului pe bază de semnătură.
Acest referat privește strict și complet situația reclamantului și prin urmare toate aspectele legate de exmatricularea acestuia din A. de P. au fost cunoscute de domnul P. în timp util. Actele menționate specifică fără echivoc motivele care i se impută studentului și anume nerespectarea obligației fundamentale care decurge din însuși etimologia cuvântului "student", aceea de a studia. Drept dovadă stau înscrisurile depuse la dosar dar și conduita în sine a reclamantului. In ce privește hotărârea comisiei de disciplină (pe care a depus-o la dosarul instanței de fond), aceasta a fost cunoscută încă de la nivel de concept de către reclamant care s-a exprimat în mai multe rânduri că își recunoaște vina, nu are obiecțiuni sau nemulțumiri.
Instanța de fond nu ar fi trebuit să primească susținerile reclamantului referitoare la decizia de exmatriculare a acestuia din cadrul A. de P. și solicită instanței să îi permită să treacă pe scurt în revistă argumentele pe care se sprijină întreaga apărare a reclamantului:
A) Faptul că la nivelul A. de P. nu s-au implementat prevederile art. 15 din Legea nr. 288/2004;
B) Faptul că programarea examenelor a contravenit prevederilor
Regulamentului de ordine interioară a studenților și din această cauză rezultatele sale au fost viciate.
C) Faptul că exmatricularea reclamantului nu a respectat prevederile
Regulamentului de ordine interioară a studenților.
A) În ce privește aplicarea în A. de P. a sistemului european de credite transferabile, E., reglementarea potrivit căreia nu este permisă repetarea anilor de studiu, referitor la legalitatea unei astfel de măsuri, precizează faptul că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 84/1995 a învătământului, republicată, modificată și completată (în vigoare la momentul înmatriculării reclamantului), precum și dispozițiile L. nr. 288/2004, cu modificările și completările ulterioară (în prezent abrogată implicit ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. a educației naționale), nu interzic, explicit, exmatricularea studenților sau imposibilitatea repetării anilor de studii.
În ce privește susțineriIe reclamantului, în context, coordonatele de bază privind organizării studiilor de învățământ superioare, se regăsesc în Carta Universitară (avizată pentru legalitate raportat la prevederile L. nr. 1. de M. E., C. și S.). A. regulă este rezultatul dispozițiilor art. 32 alin. (6) din
Constituția R., republicată, potrivit căruia autonomia universitară este garantată.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 32 alin. (5) din Constituția R., republicată, sunt interpretate în sensul că, instituțiile universitare trebuie să respecte prevederile legilor.
In realitate, susținerile reclamantului impun analizarea a două chestiuni diferite și anume: a) în ce măsură A. de P. are libertatea de a stabili organizarea fiecărui ciclu de studii.
Pentru a răspunde la prima întrebare trebuie avute în vedere art. 13, 12 alin. (3) teza a 3-a, 16 alin. (1) teza a 2-a și art. 89 alin. (1) din Legea nr.
84/1995. Din interpretarea dispozițiilor acestor articole rezultă faptul că autonomia universitară se manifestă și prin aceea că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior (cu aprobarea M. E., C., Tineretului și S.). De asemenea, în conformitate cu normele autonomiei universitare și cu dispozițiile legale se definesc criteriile de evaluare a învătământului universitar și postuniversitar, în conformitate cu prevederile art. 148 alin. (2) din Legea nr. 84/1995. Ca urmare, în condițiile respectării art. 2 din Legea nr. 288/2004, regula repetării anilor de studii, apare ca fiind legală, fără să pună problema de a avea natură derogatorie. b) Care sunt efectele concrete ale E..
În ce privește această întrebare, precizează faptul că utilizarea sistemului creditelor de studii transferabile este obligatorie, inclusiv pentru A. de P. "A. I. C.", în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 care stabilește faptul că "aplicarea în toate universitățile a S.ului European de C. T. (E.) este obligatorie". La baza constituirii sistemului E. se află P. de la B. din anul 1999 care a fost conceput ca o înțelegere europeană
(interguvernamentală între statele care fac parte din Uniunea Europeană și cele care nu fac parte din Uniunea Europeană, participarea la acest sistem având caracter de voluntariat.
Printre cele 45 de state participante la acest sistem se numără și R., care în acest mod s-a angajat să ridice standardul educațional din țară la nivelul general stabilit prin P. de la B. E. se bazează pe principiul potrivit căruia munca depusă de student în timpul anului universitar se cuantifică într-un anumit număr de credite. S. implementării unui astfel de sistem îl constituie consolidarea coeziunii sociale și reducerea inegalităților bazate pe sex sau origine socială. De asemenea se urmărește creșterea transparenței sistemului educațional și ridicarea standardelor educaționale la un nivel cât mai înalt.
În concret, ca o consecință a celor expuse anterior, se desprinde ideea potrivit căreia utilizarea sistemului E. privește evaluarea studenților și nu modul de organizare și funcționare a A. de P. ,,A. I. C.". Așa cum am menționat anterior, E. este în esență un sistem care se bazează pe volumul de lucru solicitat studentului în vederea realizării obiectivelor programului de studiu.
Cu referire la posibilitatea instituirii unor situații discriminatorii, în privința implementării sistemului E. în Regulamentul de ordine interioară al A. de P., dat fiind faptul că Legea nr. 288/2004 conține dispoziții clare cu privire la recunoașterea obligatorie a sistemului menționat, chestiunea reclamată privește aplicarea legii iar nu construcția sa, astfel încât chestiunea săvârșirii unei discriminări este exclusă a priori.
B.) Argumentele reclamantului se sprijină pe pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 35 și 36 din Regulamentul de ordine interioară al studenților din cadrul A. de P. ,,A. I. C.".
Conform art. 35 din Regulament, "în perioada sesiunilor de examene, programarea examenelor se face în așa fel încât să se asigure un interval de cel puțin două zile între examene", iar potrivit art. 36 din același act "în sesiune a destinată restanțelor și reexaminărilor, studentul nu poate susține, în aceeași zi, două examene la discipline diferite".
Din dovada planificării examenelor, depusă de reclamant, rezultă că sesiunea de restanțe a fost programată astfel încât fiecărui examen la care reclamantul susține că a participat să-i fie rezervată cel puțin o zi calendaristică în care să se desfășoare examinarea propriu-zisă.
Or, art. 35 din Regulament privește examenele organizate în timpul sesiunii obișnuite (între care trebuie "să se asigure cel puțin două zile") iar art. 36 privește sesiunile de restanțe și reexaminări. Reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor regulamentare numai în ce privește programarea sesiunii de restanțe, iar singurele examene ce ar fi încălca normele din regulament referitoare la restanțe / reexaminări ar fi cele organizate în zilele de 6, 8 și 9 septembrie 2011.
Reclamantul susține totodată că, interdicția ca studentul să susțină în aceeași zi două examene trebuie să fie interpretată în sensul că ar trebui asigurat un interval de cel puțin 24 de ore între fiecare examen, or, așa cum rezultă din inscrisurile pe care le vom depune atașate prezentei intâmpinări, "ziua" este unitatea temporală ce începe la ora 0. și se sfârșește la ora 2., dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al studenților din cadrul A. de P. prevăd sancțiunea exmatriculării pentru două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanțe, reexaminarea fiind posibilă numai pentru cei care nu au promovat examenul la o singură disciplină.
C.) În fapt, reclamantul a urmat cursurile A. de P. fiind înmatriculat la forma de învățământ zi în F. de P., cursuri cu frecvență, seria 2009-2012, specialitate a Jandarmi, specializarea Ordine și Siguranță P.ă și a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului II (anul universitar 2010-2011).
Așa cum a constatat, justificat, Comisia de disciplină numită prin dispoziție zilnică a rectorului conform Regulamentului privind activitatea profesională a studenților din A. de P., în urma participării la sesiunea de examene și a sesiunii de restanțe, reclamantul nu a obținut calificativ de promovare la disciplina T. criminalistică.
Reclamantul a solicitat să i se permită reexaminarea dar, având în vedere prevederile regulamentare nu i s-a aprobat susținerea reexaminării la disciplina T. criminalistică, drept pentru care, în conformitate cu dispozițiile aceluiași regulament, situația acestuia a fost supusă analizei comisiei de disciplină menționate.
Hotărârea Comisiei de D. nr. 3. din (...) a fost pronunțată în conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, după ascultarea reclamantului și studierea situației școlare a acestuia. Fapta a fost încadrată la dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) și art. 571it. b) din Regulament, Comisia constatând că, în ce privește cauzele și condițiile care au generat și favorizat comiterea abuzurilor, "cauza determinantă a fost lipsa de interes în pregătire pe timpul anului universitar și a sesiunilor de examene" și propunând exmatricularea reclamantului.
Menționează că reclamantului i-au fost asigurate căile de a își pregăti apărarea și a avut acces în permanență, atât la lucrările comisiei cât și la documentele pe care aceasta și-a întemeiat hotărârea, după cum rezultă din cuprinsul acestei hotărâri cât și din demersurile sale ulterioare.
Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din A. de P. a fost întocmit în considerarea unei viziuni ample asupra rigorilor pe care profesia de polițist le impune celor care doresc să o îmbrățișeze raportate la specificul activităților didactice derulate în cadrul acestei instituții de învățământ superior. Nu în ultimul rând au fost luate în considerare, în ce privește edictarea susmenționatului regulament, valorile și misiunea de învățământ a A. de P. "A. I. C." al cărui personal depune eforturi susținute spre furnizarea către beneficiarul principal, Ministerul Administrației și Internelor, de personal competent și bine pregătit din punct de vedere teoretic și practic. Pe lângă competența teoretică și practică și deprinderile specifice se urmărește și însușirea valorilor specifice profesiei de ofițer de poliție între care enumeră și aplecarea spre disciplină și învățătură.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța nu poate decât să rețină că prejudiciul invocat ar putea fi reparat, în cazul anulării actului administrativ, prin reînmatricularea studentului într-un an de studii corespunzător, dar în alt an universitar, iar cuantumul cheltuielilor de școlarizare - măsură față de care nu s-au invocat motive de aparentă nelegalitate - va face obiectul unei cercetări administrative potrivit Dispoziției Zilnice a R.ui A. de P. nr. S., caz în care reclamantul ar avea dreptul de a solicita suspendarea actului administrativ ce ar putea fi emis de comisia de cercetare administrativă pentru un cuantum determinat.
Or, instanța de fond nici nu se justifică în ce privește respingerea apărărilor instituției pârâte cu privire la neîndeplinirea condiției pagubei iminente.
În concluzie, față de prevederile art. 312 în special ale pct.1,2,3A și 7, solicită să se admită în întregime recursul instituției pârâte și să se caseze încheierea pronunțată de Tribunalul Sălaj și să se rețină cauza spre competentă soluționare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a urmat cursurile organizate de pârâta A. de P. A. I. C. B., fiind înmatriculat la forma de învățământ zi în F. de P., cursuri cu frecvență, seria 2009-2012, specialitatea Jandarmi, specializarea Ordine și Siguranță P.ă și a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului II (anul universitar 2010-
2011).
Așa cum a constatat Comisia de disciplină numită prin dispoziție zilnică a rectorului conform Regulamentului privind activitatea profesională a studenților din A. de P., în urma participării la sesiunea de examene și a sesiunii de restanțe, reclamantul nu a obținut calificativ de promovare la disciplina T. criminalistică.
Reclamantul a solicitat să i se permită reexaminarea dar, având în vedere prevederile regulamentare nu i s-a aprobat susținerea reexaminării la disciplina T. criminalistică, drept pentru care, în conformitate cu dispozițiile aceluiași regulament, situația acestuia a fost supusă analizei comisiei de disciplină menționate.
Hotărârea Comisiei de D. nr. 3. din (...) a fost pronunțată în conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, după ascultarea reclamantului și studierea situației școlare a acestuia. Fapta a fost încadrată la dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) și art. 571it. b) din Regulament, Comisia constatând că, în ce privește cauzele și condițiile care au generat și favorizat comiterea abuzurilor, "cauza determinantă a fost lipsa de interes în pregătire pe timpul anului universitar și a sesiunilor de examene" și propunând exmatricularea reclamantului.
Ca urmare, a fost emisă dispoziția ce face obiectul prezentei cereri de suspendare, de către R. A. de P. ,, A. I. C., dispunându-se exmatricularea studentului P. L. V. A. din anul 2, F. de P. - specialitatea Jandarmi - specializarea ,, Ordine și siguranță publică"; pentru nepromovarea anului II din motive imputabile și trecerea în rezervă în gradul de caporal - fiind obligat totodată la restituirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.
Acțiunea reclamantului este întemeiată în drept pe prev. art. 14 din LCA, tribunalul admițând-o, constatând că prezumția de legalitate a actului administrativ emis a fost pusă serios sub semnul întrebării, prin criticile de nelegalitate invocate. Totodată, prima instanță a respins excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtă la fond, apreciind că această unitate de învățământ nu se încadrează în categoria autorităților centrale.
Prin recursul declarat, se reiterează, în primul rând, excepția necompetenței materiale a tribunalului, apreciindu-se că statuările primei instanțe, legate de încadrarea pârâtei este eronată, din perspectiva actelor normative care îi reglementează statutul și organizarea, al căror conținut este expus pe larg în motivarea căii de atac.
Curtea apreciază că modul în care prima instanță a soluționat această excepție este corect, iar pentru a hotărî astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că niciunul din actele normative invocate de pârâtă o califică pe aceasta ca fiind o instituție de nivel central.
Din contră, conform art. 1 alin. 1 din HG nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea A. de P. ,,A. I. C.":
,, A. de P. "A. I. C.", înființată în baza Hotărârii G. nr. 137/1991 privind înființarea A. de P. a M. de I., cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare A., cu sediul în municipiul B., A. P. nr. 1 A, sectorul
1, este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor universitare.";
Fără doar și poate că pârâta este o autoritate publică în înțelesul definit de art.2 din Legea contenciosului administrativ însă, nu este o autoritate publică centrală. Ca și instituție publică, își are sediul în B., dar teritorialitatea sediului nu poate să îi confere calitatea de autoritate publică centrală.
După aceleași principii funcționează și restul furnizorilor de învățământ superior care își au sediul în alte localități decât B. și a căror infrastructură se regăsește în mai multe localități din țară.
În privința acestora există o jurisprudență constantă care le recunoaște statutul de autoritate publică, fără validarea statutului acestora de autorități publice centrale.
A. de P. nu are o competență teritorială bine delimitată. Ca organ administrativ nu își exercită atribuțiile într-un cadru teritorial bine determinat, ea nu are arondat un anumit teritoriu. Dimpotrivă diplomele eliberate își produc efectele oriunde. Exercitarea atribuțiilor sale nu este limitată la o parte a teritoriului statului.
A susține că o universitate sau o altă instituție publică care face parte din rețeaua de învățământ de stat este un organ central este însă exagerat. Organele cu competență centrală(națională, statală) sunt acele autorități administrative care fără excepție își exercită competența la nivelul întregului teritoriu al statului.
Nu toate autoritățile care își desfășoară activitatea în Municipiul B. sunt organe centrale
Prin urmare, instanța competentă material să soluționeze, în fond, acțiunea promovată de către reclamant este tribunalul, desemnat în baza prev. art. 10 alin. 1 și 3 din LCA, și nu Curtea de A.
Pe fondul cauzei, se constată că motivele de nelegalitate invocate de către recurent se axează pe ideea neîndeplinirii condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Din această perspectivă, Curtea constată, cu privire la prima dintre acestea, că analiza ei se poate realiza numai printr-o cercetare a aparenței de nelegalitate a actului administrativ fiscal, fără a intra în cercetarea de fond a motivelor de nelegalitate invocate în cadrul acțiunii de fond.
Mergând pe acest raționament, reclamantul afirmă că în prezenta cauză aparența de nelegalitate se impune cu forța evidenței având în vedere următoarele aspecte:
A) Faptul că la nivelul A. de P. nu s-au implementat prevederile art. 15 din Legea nr. 288/2004;
B) Faptul că programarea examenelor a contravenit prevederilor
Regulamentului de ordine interioară a studenților și din această cauză rezultatele sale au fost viciate.
C) Faptul că exmatricularea reclamantului nu a respectat prevederile
Regulamentului de ordine interioară a studenților, apreciindu-se, în esență, că împrejurarea refuzării posibilității sale de a fi reexaminat este de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului atacat.
Argumentele reclamantului se sprijină pe încălcarea dispozițiilor art. 35 și 36 din Regulamentul de ordine interioară al studenților din cadrul A. de P.
,,A. I. C.".
Conform art. 35 din Regulament, "în perioada sesiunilor de examene, programarea examenelor se face în așa fel încât să se asigure un interval de cel puțin două zile între examene", iar potrivit art. 36 din același act "în sesiune a destinată restanțelor și reexaminărilor, studentul nu poate susține, în aceeași zi, două examene la discipline diferite".
Reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor regulamentare numai în ce privește programarea sesiunii de restanțe, în privința examenelor organizate în zilele de 6, 8 și 9 septembrie 2011.
Reclamantul susține totodată că interdicția ca studentul să susțină în aceeași zi două examene trebuie să fie interpretată în sensul că ar trebui asigurat un interval de cel puțin 24 de ore între fiecare examen. De asemenea, se arată că au fost încălcate dispozițiile art. 42 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al studenților din cadrul A. de P. care prevăd sancțiunea exmatriculării pentru două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanțe, reexaminarea fiind posibilă numai pentru cei care nu au promovat examenul la o singură disciplină.
Plecând de la aceste premise, Curtea reține că art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin urmare, prima chestiune ce trebuie discutată este cea referitoare la "existența unui caz justificat", de natură să zdruncine prezumția de legalitate a actului administrativ și să fundamenteze o soluție de admitere a cererii de suspendare.
Așa fiind, se constată că cerința cazului bine justificat este reliefată prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din același act normativ, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului, cu privire la care există o îndoială serioasă, ar fi de natură să producă o pagubă iminentă.
Or, nu pot fi ignorate apărările referitoare la nelegalitatea emiterii actului, Curtea constatând că ele nu au un caracter pur formal și, ca atare, se apreciază că se impune a fi constatată ca fiind îndeplinită cerința cazului bine justificat, chiar ca urmare a unei analize sumare, care respectă limitele impuse de textul art. 14 din LCA.
Desigur că o analiză detaliată a semnificației tuturor înscrisurilor întocmite de pârâtă cu ocazia examenelor date de reclamant nu poate fi efectuată în această procedură sumară, fiind atributul exclusiv al instanței sesizate cu acțiunea pe fond.
Desigur, nu poate fi înlăturată de plano prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, dar Curtea apreciază că instanța care judecă cererea de suspendare nu trebuie să soluționeze fondul raportului juridic litigios, ci doar să aprecieze în ce măsură considerentele de nelegalitate invocate sunt de natură să producă „îndoiala serioasă";, reținându-se, prin prisma celor mai sus expuse, că aceasta este incidentă în cauză.
În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, motive pentru care se va aprecia că în cauză este incident textul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aceste considerente sunt cu atât mai valabile în cauză cu cât, până la momentul judecării prezentului recurs, a fost soluționată și acțiunea de fond a reclamantului, care a fost admisă, dispunându-se și reînmatricularea lui la cursurile F. de P. și continuarea studiilor în specialitatea Jandarmi, specializarea „Ordine și Siguranță P.ă"; în anul II, cursuri cu frecvență, seria
2009-2012, cu posibilitatea reexaminării acestuia la materia T. C. până la finalizarea studiilor universitare.
Ca atare, este evident că prezumția de legalitate a actului administrativ a fost cu temei pusă sub semnul întrebării și în cadrul cererii de suspendare, impunându-se oprirea imediată a tuturor demersurilor prin care această dispoziție poate fi executată, cu referire specială la derularea procedurii de stabilire și imputare a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.
Din această perspectivă, nu se poate susține că nu ar fi îndeplinită și cerința pagubei iminente, având în vedere caracterul executoriu al actelor prin care o atare procedură se finalizează, fiind în interesul ambelor părți ca actul să fie și să rămână suspendat, cu luarea în considerare a prev. art. 15 alin. 4 din LCA, până la clarificarea deplină a raporturilor dintre acestea.
Ca atare, în baza prev. art. 14 alin. 4 din LCA, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul pârâtei fiind respins, fiind făcută și aplicarea prev. art. 20 alin. 5 din
Legea nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de A. DE P. „.-I. C. împotriva sentinței civile nr. 6441 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Dispune darea în debit a reclamantului P. V.-A. cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru aferentă fondului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: R.a M.lena P.
