Decizia nr. 10294/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 10294/2012
Ședința de la 10 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S.
G. V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2331 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamanta SC T. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2331 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., a fost respinsă excepția invocată.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC „. S., împotriva pârâtelor: D. G. a F. P. M., și A. F. P. B.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 4.084 lei încasată cu chitanță seria TS3A nr.1368992 din data de (...).
A fost respins petitul având ca obiect plata unor sume de bani cu titlu de dobândă.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând cu precădere potrivit art.137 Cod procedură civilă excepția invocată în cauză instanța a constatat următoarele:
I. a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pent ru următoarele motive:
Necondiționat de existența sau nu a unui titlu de creanță cu suport material suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă o creanță fiscală.
Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale are o reglementare specială în art.135 Cod procedură fiscală în
1 conformitate cu care acest drept se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Dreptul la restituirea taxei a luat naștere chiar din momentul plății întrucât reglementarea legală cuprinsă în art. 214/1 Cod fiscal era contrară dreptului comunitar, concluzie pe care instanța o va motiva la examinarea fondului cauzei.
În consecință, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului 2008 și s-ar fi împlinit la data de 1 ianuarie a anului 2013, deci ulterior datei introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat suma de 4.084 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din C. fiscal conform chitanței seria TS3A nr.1368992/(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice a mun. B. M. depusă la fila 15, pentru a înmatricula în România un autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene în care vehiculul a fost prima dată înmatriculat.
Ulterior, deși s-a solicitat restituirea taxei apreciindu-se că este nelegală și discriminatorie, contrară normelor comunitare, pârâtele au refuzat restituirea integrală a sumei.
Refuzul de restituire nu este legal.
Taxa de primă înmatriculare nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În consecință, această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că art. 214 ind.1-
214 ind. 3 din C. fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului.
I. a analizat legalitatea refuzului de restituire și prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Cât privește daunele interese solicitate, instanța a apreciat că, dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală nu se poate acorda deoarece nu ne găsim în cele două cazuri la care face trimitere textul, respectiv art. 117 alin. 2 și art. 70, ambele Cod procedură fiscală.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, au fost obligate, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. M. în nume propriu
și în numele A. F. P. B. M. solicitând admiterea recurului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de SC T. S. ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că rezolvarea nefavorabila sau care nu multumeste pe deplin pe petitionar, a unei cereri adresata unei autoritati administrative nu echivaleaza cu un refuz nejustificat, intrucat autoritatea administrativa este obligata doar sa raspunda cererii petitionarului si nu sa dea un curs favorabil acesteia (Decizia I.C.C.J. nr. 2880/(...)). In concluzie, raspunsul A.F.P. B. M. NU poate constitui - potrivit dispozitiilor C.ui de P. F. - obiect al contestatiei fiscale. Este motivul pentru care organul fiscal nu a solutionat contestatia care, cu exceptia denumirii, nu prezinta caracteristicile unei contestatii fiscale si reclamantul prin contestatie nu indica care sunt dispozitiile legale care obliga organul fiscal sa emita un act administrativ fiscal si care ar fi acel act in cazul in care contestatia ar fi fost solutionata favorabil.
Pe fond, solicita respingerea actiunii pentru urmatoarele considerente: Problema esentiala pentru solutionarea cauzei este de a stabili daca se poate pune semnul egalitatii intre taxa de prima inmatriculare reglementata de art. 214 ind. 1-214 ind. Cod Fiscal, in prezent abrogate incepand din 1 iulie
20087 si taxa de poluare reglementata de O. 5. care a abrogate prevederile din C.
Fiscal privind taxa de prima inmatriculare.
Imprejurarea ca taxa de poluare nu a fost stabilita in sarcina tuturor contribuabilor care au in proprietate autoturisme, ci numai in sarcina acelora care le-au dobandit din 1 ianuarie 2007, de cand a intrat in vigoare taxa de prima inmatriculare, chiar daca apare discriminate, nu constituie in sine un argument pentru a asimila taxa de prima inmatriculare cu taxa de poluare.
Privit art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind C. de P. F., " dobanda la care este indreptatit contribuabilul este la nivelul majorarii de intarziere prevazut de C. de P. F. si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori." In concluzie, acordarea dobanzii legale se face numai dupa ce reclamantului i se recunoaste / stabileste un temei legal, ie national fie comunitar sau judiciar definitiv si irevocabil, de la data amendarii legislatiei interne pana la plata efectiva a sumei de restituit, ori in prezent nu exista nici un temei legal sau judiciar pentru restituirea in intregime a taxei speciale de inmatriculare, astfel ca o eventuala dobanda legala in cuantum de 0,1 % pe zi de intarziere se va putea calcula de la data pronuntarii unei hotarari judecatoresti care va constitui un temei judiciar pentru restituirea taxei de inmatriculare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestora. Raportul juridic obligational dintre reclamant si reprezentantul sau se stabileste prin contractul de asistenta judiciara si nu prin sentinta judecatoreasca, reprezentantul sau nefiind parte in proces. Pe de alta parte, potrivit art. 1108
Cod Civil" Subrogatia se face de drept în folosul aceluia care, fiind el însuși creditor, plătește altui creditor, ce are preferinta". In acest caz, reprezentantul reclamantului isi crediteaza clientul cu "onorariul" care de fapt la data promovarii actiunii nici nu exista o dovada a platii catre sine insusi a onorariului datorat de client si aceasta modalitate de subrogare considera ca incalca etica profesionala a reprezentantului reclamantului care promoveaza o "un acces la justitie pe credit".
Considera ca in virtutea principiului echitatii intimatul are dreptul consacrat de art. 11 din O. nr. 50 / 2008 de a obtine restituirea diferentei de taxa urmand procedura necontecioasa prevazuta de normele metodologice emise in aplicarea ordonantei.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
I. observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a
3 adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
În speță, deci, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea
544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a din aceeași lege.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din C. 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene
„Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze
4 indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-
393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et
Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 2. Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 5., prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. I. apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează"; dispozițiile din C. fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că taxa ar fi legal percepută în temeiul OUG 5. ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
Referitor la obligarea la plata dobânzii fiscale
Curtea observă că recurenta se află în eroare cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la dobânda fiscală, întrucât solicitarea a fost respinsă de instanța de fond, aspect care lasă criticile recurentei fără temei.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274
C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1
C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
La solicitarea intimatului, potrivit art. 274 C.proc.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs - 500 lei, constând în onorariu avocațial, pentru considerentele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2331 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de
500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G., V. D.
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: V. P.
