Decizia nr. 1034/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1034/2012
Ședința publică de la 10 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. DE P. AL J. M. împotriva Sentinței civile nr. 5863/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., în contradictoriu cu intimat A. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ art. 14 din Legea nr. 554/2004 - suspendarea executării măsurii de suspendare a dreptului de a conduce.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul A. C. personal, lipsă fiind recurentul.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat.
Intimatul depune la dosar dovada absenței sale de la termenul anterior și arată că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat de pârât și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, pentru argumentele prezentate prin întâmpinare, pe care le reiterează și oral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5863 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de către reclamantul A. C. în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. M. și, în consecință:
S-a suspendat executarea măsurilor administrative de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule aplicate față de reclamant și comunicate prin adresele nr. 1. din (...) și respectiv nr. 1. din (...), până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoane vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Fiind învestită cu soluționarea unei cereri întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța are a verifica îndeplinirea cumulativă a trei condiții premise:
Atacarea actului administrativ în condițiile art. 7 din Legea nr.
554/2004, existența unui caz bine justificat, așa cum acesta este definit în cuprinsul art. 2 lit. t din aceeași lege și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, așa cum aceasta este definită în cuprinsul art. 2 lit. ș. din legea mai sus menționată.
Reclamantul a făcut dovada atacării actelor administrative în condițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, prin plângerea depusă, în copie, la fila 10 din dosar, adresată I. de P. al J. M..
Cu privire la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, prejudiciul material viitor și previzibil constă în imposibilitatea conducerii de autovehicule pe drumurile publice, în condițiile în care nimeni nu contestă că o asemenea activitate a devenit o necesitate general-cotidiană.
Referitor la cea de-a treia condiție, cea a îndoielii serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, instanța a reținut că există cel puțin două elemente de vădită nelegalitate a măsurilor de suspendare pe câte 120 de zile a dreptului de a conduce autovehicule, luate față de reclamant, raportat la prevederile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG nr. 195/2002. Din economia acestor texte legale, precum și din interpretarea logico-sistemică a acestora, rezultă că majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce trebuie dispusă printr-un act separat de actul sancționator al contravenției, act ce se emite de către S. P. R. care îl are în evidență pe titularul de permis, care, în cazul de față, nu este S. P. R. din care fac parte agenții constatatori.
Față de aceste argumente, reținând temeinică acțiunea, instanța a admis cererea reclamantului, conform prevederilor art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. DE P. AL J. M. solicitând a se dispune, în temeiul art.304 pct. 9 raportat la art. 304 ind.l și art. 312 Cod Proc. Civilă admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că:
Prin sentința civilă nr. 5863 din (...), instanța de fond a admis actiunea formulată de către intimatul reclamant A. C. în sensul suspendării executării măsurilor administrative de suspendare a dreptului de a conduce până la pronunțarea hotărârii privind acțiunea în contencios administrativ formulată de intimat în dosarul (...) cu termen de judecată la data de (...).
Instanța de fond în opinia pârâtului a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale , fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel intimatului reclamant prin decizia nr. 1118/R/(...) a T.ui M. pronunțată în dosarul civil nr. (...) și decizia civilă nr. 974/R/(...) a T.ui M. pronunțată în dosarul civil nr. (...) i s-au respins irevocabil plângerile formulate împotriva proceselor verbale de constatare seria PCA nr. 3227395 din (...) întocmit de I. M. și seria ce CC 0508509 din (...) întocmit de I. M..
În conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare avea obligația ca în termen de 15 zile să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.
Intimatul reclamant nu s-a prezentat în termenul prevăzut pentru a preda permisul de conducere astfel încât S. Rutier din cadrul I. M. din cadrul căruia fac parte agenții constatatori în urma soluțiilor irevocabile au luat în mod corect și legal măsura prevăzută de art. 118 alin. 5 din O.U.G.
195/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv perioada de suspendare a dreptului de a conduce a fost majorată cu încă 30 zile deoarece nu a respectat termenul prevăzut la alin. 4 din același articol.
Susținerea intimatului reclamant din acțiune privind prevederile art. 191 din H.G. 1391/2006 cu modificările ulterioare, este nefondată deoarece în această prevedere legală se face referire doar la cazul în care cel sancționat contravențional în alt județ decât cel care îl are în evidență și se ia măsura complementară a dreptului de a conduce, permisul de conducere, ca document se trimite la județul care îl are în evidență.
Solicită instanței a observa că atât sancțiunea contravențională principală cat și cea complementară au fost luate de I. M., care a fost parte în cele două dosare, astfel încât instituției noastre revenea obligația legală de a face aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare. Sanctiunea complementară privind suspendarea dreptului de a conduce autovehicule a fost suspendată la cererea reclamantului prin depunerea la I. M. a dovezii înregistrării plângerilor , astfel încât la rămânerea irevocabilă a acestora instituția noastră avea obligația de a lua măsuri privind această suspendare.
OG nr.92/2003 privind Codul de P. F. la art. 131 prevede:
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
OUG nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare la art. 121 alin. 2 prevede:
(2) Executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că majorarea termenului de suspendare a dreptului de a conduce se face printr-un act administrative care poate fi atacat in condițiile Legii contenciosului administrativ deși în opinia noastră dispozițiile O.U.G. 195/2002 nu prevăd întocmirea unui asemenea act ci in conformitate cu art. 118 alin. 5 se face această majorare a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Solicită instanței a observa că intimatul reclamant avea obligația legală de a face demersuri pentru predarea actului, respectiv a permisului de conducere urmare a hotărârilor irevocabile, obligație pe care acesta nu a respectat-o, astfel În opinia pârâtului hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legate.
Instanța de fond în opinia pârâtului nu a analizat faptul că măsura complementară a dreptului de a conduce aplicată intimatului a rămas irevocabilă prin pronunțarea celor două decizii ale T.ui M. astfel încât această măsură nu putea fi suspendată până la pronunțarea unei hotărâri într-o acțiune În contencios fiind incidente dispozițiile ari. 166 Cod P. Civilă.
Intimatul reclamant a invocat faptul că S. Rutier din cadrul I. M. nu putea aplica acea majorare a perioadei de suspendare și nicidecum a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce care a rămas definitivă, deci În opinia noastră instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut având În vedere actul dedus judecății.
Față de cele invocate mai sus solicită a se admite recursul și rejudecând cauza să se respingă acțiunea formulată de intimat constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 4 din L 554/2004.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art.304 ind.l și art. 312 Cod.Proc.Civ. , O.U.G. 195/2002 privind Codul Rutier, Legea
554/2004.
Reclamantul intimat A. C. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului - fila 9.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Prin adresa nr 1. din (...) IPJ M. informeaza intimatul ca pentru incalcarea prevederilor art 102 al 3 lit e din OUG nr 195/2002 i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 120 de zile, începând cu (...). Prin adresa nr 1. din (...) IPJ M. informeaza intimatul ca pentru incalcarea prevederilor art 102 al 3 lit e din OUG nr 195/2002 i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 120 de zile, începând cu (...). Urmare a demersului administrativ realizat de intimat, recurentul arată prin adresa mr147983 din (...) că exercitarea dreptului de a conduce pentru 120 de zile a fost suspendată potrivit deciziei civile nr 118 din (...) a T.ui M., iar durata măsurii complementare a suspendării a fost dispusă potrivit art 118 al 4 din OUG nr 195/2002 , urmare neprezentării în
15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, la serviciul poliției rutiere care îl are pe intimat în evidență - fiind incidente prevederile art 118 al 5, referitoare la majorarea cu 30 de zile a duratei suspendării.
2. Intimatul a solicitat suspendarea executării măsurilor de suspendare a dreptului de a conduce, pana la soluționarea dosarului nr (...) a T.ui M.. Printre alte apărări intimatul arată că dispozitia prin care s-a luat măsura suspendării nu este în competența sefului SPR M., nefiind in evidenta acestui serviciu de politie rutiera. De asemenea se invocă împrejurarea că sunt două sanciunii de suspendare distincte pentru o perioadă de 120 zile fiecare și că se impunea emiterea unei dispozitii de majorare cu 30 de zile, raportat la art 118 al 4 si 5 din OUG nr 195/2002.
3. Prin sentința civilă nr. 5863 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de către reclamantul A. C. în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. AL J. M. și, în consecință:
S-a suspendat executarea măsurilor administrative de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule aplicate față de reclamant și comunicate prin adresele nr. 1. din (...) și respectiv nr. 1. din (...), până la pronunțarea instanței de fond.
4. Potrivit art 118 al 4 din OUG nr 115/2002 în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl
are în evidență pentru a preda permisul de conducere.
In cauza este vorba despre serviciul politiei rutiere din cadrul IPJ
SATU MARE și nu din cadrul IPJ M..
De asemenea potrivit art 118 al 5 din OUG nr 115/2002 neprezentarea contravenientului in termenul prevazut la alin. (4), in mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce.
Rezulta asadar ca numai neprezentarea nejustificată atrage această majorare, că aspectul depășirii jusitificate sau nejusitificate este în sfera marjei de apreciere a organului la care contravenientul trebuia să se prezinte și că majorarea cu 30 de zile a duratei suspendării este consecința acestei verificări și prin urmare atribuția serviciului poliției rutiere care il are in evidenta pe contravenient.
5. Pentru a admite cererea privind suspendarea, în temeiul art. 14 din
Legea nr. 554/2004 a actelor administrative menționate în prezenta cauză trebuie îndeplinite următoarele două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
5.1. cazul bine justificat, adică indoiala serioasă în privința legalității actului.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.
Tocmai prin creearea unei îndoieli serioase a prezumției de nelegalitate de care se bucură actul administrativ se justifică suspendarea efectelor actului contestat.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În cazul suspendării actului instanța este chemată să realizeze o analiză de aparență a legalității, fără a influența și afecta fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă că instanța este scutită de la analiza tuturor argumentelor de fond care ar putea arunca un dubiu asupra legalității actului. Obligația instanței de a răspunde punctual tuturor aspectelor invocate subzistă și în cazul suspendării actului atacat, pentru a asigura justițiabilul de faptul că instanța și-a creat o imagine de ansamblu asupra actului, cu atât mai mult cu cât în asemenea situații verificarea legalității este doar una aparentă.
Ori din pipăirea motivelor de nelegalitate invocate aparent se creează prezumția unei lipse de legalitate in emiterea actului administrativ contestat, enumerate anterior la pct 4 din prezenta decizie.
5.2. Problema pagubei iminente nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal, iar nu constatat ca nelegal.
Executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea acestor acte, este de natură să ne cauzeze un prejudiciu material concret, în condițiile în care, la o analiză în aparență, aceste acte administrative sunt nelegale. Problema pagubei iminente trebuie abordată în contextul particular al fiecărei cauze, pornind de la analiza modului în care executarea actului posibil ilegal afectează părțile în cauză și de la condițiile în care paguba ar putea fi acoperită în situația constatării nelegalității actului.
Se ajunge astfel al un dezechilibru între păstrarea efectelor actului posibil ilegal și gradul de afectare al reclamanților prin producerea efectelor acestui act. In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala fata de legalitatea actului administrativ a caror suspendare se cere.
În ceea ce privește paguba iminentă, trebuie avută în vedere
Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de C. de M. din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă
României membru al Consiliului Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protectie provizorie vor tine cont de ansamblul circumstantelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat până la pronuntarea cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
6. Față de cele ce preced, potrivit art 15 din Legea nr 544/2004 raportat la art 312 cod pr civ curtea va respinge recursul declarat de I. DE P. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 5863/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui MM, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de I. DE P. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 5863/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui MM, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, G.-A. N. | Judecător, S. Al H. | Judecător, M.-I. I. |
G., A. B. |
}
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: E. C.
