Decizia nr. 10504/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10504/2012
Ședința de la 11 D. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC F. I. S. împotriva sentinței civile nr.
5117 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P., A. F. P. C.-N., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. A. Răzvan Briciu în reprezentarea intereselor recurentei, cu împuternicire avocațială aflată la fila 6 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 19 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul recurentei depune înscrisuri prin care se dorește a se proba că prima înmatriculare a autovehiculului a avut loc în anul 2006, în spațiul U.E. La solicitarea instanței arată că autoturismul nu este nou, a fost achiziționat de la U. A. N. alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și acordarea de cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5117 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC F. I. S. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. C.-N. și A. F. pentru M.. S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
În vederea efectuării primei înmatriculări în R. a autovehiculului cu nr. de identificare W., reclamanta SC F. I. S. a solicitat pârâtei A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost înregistrata si a fost soluționata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 5614 lei. În data de (...), reclamanta a achitat la T. din cadrul Administrației F. P. C., suma de 5.614 lei, cu titlul de taxă de primă înmatriculare, conform OP nr. 1/(...) (fila 16). Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. F. I. S. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 5117/(...) pronunțată în dosar nr. (...), în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al. 7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă. În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire. În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din T.ul Uniunii Europene, art. 148 Constituția României, art. 117 ,
120 si 124 C.pr.fisc.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Prin sentința recurată judecătorul fondului reține neîndeplinirea de către reclamantă a unor obligații, însă analiza textelor de lege incidente relevă faptul că reclamanta s-a aflat în imposibilitate de a respecta obligațiile impuse de prima instanță în sarcina sa.
Astfel, reclamanta nu putea depune o decizei de calcul a taxei de poluare deoarece în realitate nu a plătit o taxă de poluare reglementată de dispozițiile O. 5. ci o taxă de primă înmatriculare în conformitate cu textele abrogate ale art. 214 indice 1
- 214 indice 3 Cod Procedură Fiscală. Dovadă în acest sens este extrasul de cont datat (...) (f. 8) și ordinul de plată cu aceeași dată (f. 28) care dovedește virarea taxei în contul bugetului de stat. Or taxa de poluare a intrat în vigoare la data de (...) fiind reglementată de O. 5., primul act normativ care a obligat autoritățile să emită un act administrativ fiscal de plată a taxei de poluare numit decizie. Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă nu avea la bază un act administrativ fiscal ci era achitată în baza unei simple chitanțe de plată sau a unui act de virament bancar, probă administrată în cazul concret analizat.
În fața instanței de recurs recurenta a mai făcut prin înscrisuri eliberate de S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. și dovada faptului că autoturismul a fost înmatriculat anterior într-un alt stat comunitar precum și faptul că era vorba despre un autoturism second- hand, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de (...) (f. 19) și achiziționat de către reclamanta recurentă la data de (...).
În ceea ce privește compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. (fostul art. 90) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T..
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Instanța de recurs consideră de competența sa să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus unei taxe speciale discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta recurentă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. O taxa nelegal incasata nu poate fi compensata cu o taxa introdusa printr- un act normativ ulterior, asa cum pretinde recurenta, ci trebuie restituita integral. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie
2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă nu s-ar acorda dobânda legală ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să nu fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9
C.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din L. nr. 554/2004, instanța va admite recursul declarat de S. F. I. S. împotriva sentinței civile nr. 5117 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că va dispune obligarea ADMINISTRAȚIEI F. P. C.-N. și ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. la plata sumei de 5614 lei cu dobândă legală de la data plății, (...) și până la restituirea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC F. I. S. împotriva sentinței civile nr. 5117 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că dispune obligarea ADMINISTRAȚIEI F. P. C.-N. și ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. la plata sumei de 5614 lei cu dobândă legală de la data plății, (...) și până la restituirea efectivă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
D. P. A.-I. A. | C. I. |
Red.A.I.A./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: S. T.
Grefier,
M. N. Țâr
