Decizia nr. 10589/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10589/2012
Ședința Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2054 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta S. V. T. SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare auto fără plata taxei de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2054 pronunțată la (...) în dosar nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S. V. T. S., și obligată pârâta D. G. A F. P.-S. prin A. F. P. Z. să-i restituie suma de 4.650,54 lei, reprezentând diferența de sumă reținută în contul taxei de poluare, din totalul sumei de 5.366,54 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța seria TS 4A nr.5468032 din (...) și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
Au fost respinse ca inadmisibile restul capetelor de cerere formulate de reclamantă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că normele interne contravin celor comunitare iar în cauză sunt incidente dispozițiile art.117, art.124 C..
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. susținând că normele în vigoare art.214 C.fiscal nu contravin celor comunitare iar în privința dobânzii în mod greșit a fost acordată.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în numele A. F. P.
Curtea reține că doar în parte sunt întemeiate în privința dobânzii solicitate.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de
Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul
1978).
Ca atare, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale.
Desigur se afirmă că ar fi incidente în speță prevederile OUG nr. 5.. Cu privire la aceasta se reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele
metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C-
290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Ori, din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În fine un argument adus de recurentă constă în aceea că în mod greșit s-a acordat dobânda fiscală. Susținerea este întemeiată deoarece restituirea taxelor achitate la bugetul de stat se face în situațiile limitativ reglementate de art.117 C. iar restituirea taxei de primă înmatriculare în modalitatea solicitată de intimată
3 nu se regăsește în această enumerare. În acest context Curtea apreciază că refuzul restituirii sumei reprezentând taxe de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale iar repararea pagubei în această situație se poate realiza doar în condițiile dreptului comun. În cauză însă intimata nu a relevat norme de drept comun OG nr.9/2000 ci fiscale ceea ce nu este aplicabil.
Prin urmare nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală reținerile primei instanțe sunt greșite.
Așadar față de cele arătate, Curtea în baza art.312 C.pr.civ. va admite recursul și va modifica hotărârea în parte în sensul respingerii cererii reclamantului la plata dobânzii menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cât privește recursul declarat de D. G. a F. P. în nume propriu la data de
(...) in baza art.137 c. pr.civ. Curtea a pus in discutie exceptia lipsei de interes apreciata ca intemeiata.In acest sens se are in vedere ca orice demers adresat instantei trebuie sa fie justificat,sa releve un interes legitim si actual.Cata vreme prima instanta prin hotarare nu a instituit o obligatie in sarcina D. aceasta nu justifica un interes actual si legitim.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.2054 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului S. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei A. F. P. Z. de la plata dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de D. G. a F. P. S. în nume propriu.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
F. T. M. H. | D. M. | D. C. |
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
