Decizia nr. 10683/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10683/2012
Ședința din data de 12 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 8381 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâta C. J. DE A. DE S. C., având ca obiect - anulare act administrativ contribuție de asigurări sociale.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și ulterior la data de (...). .
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7336 pronunțată la (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost admisă excepția inadmisibilității invocate din oficiu și respinsă ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea înscrisului intitulat Situația contribuțiilor declarate încasate și restante și a majorărilor de întârziere și penalităților din (...), respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu casa J. de A. de S. a J. C.,
P. a dispune astfel instanța a reținut că actul intitulat situație contribuții nu reprezintă un act administrativ în sensul art.41 C.pr.fiscală și prin urmare nu poate face obiectul art.205 și urmt.din cod.
Cu privire la fond a reținut instanța că din dispozițiile art.208 alin.3, art.215 alin.3 din L. nr.9., art.35 din Ordinul CNAS nr.617/2008 reiese că persoanele care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
În ceea ce privește susținerea reclamantului cu privire la nedatorarea contribuției pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestei legi, instanța reține că actul normativ care reglementa anterior obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, și anume O. nr. 1., excepta inițial de la plata acestei contribuții „pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. și alte categorii de pensionari"; (art. 6 alin. 1 lit. e).
O. nr. 207/2005 de modificare a O. nr. 1. a prevăzut, însă, în mod expres că aceste categorii de pensionari beneficiază de asigurare fără plata contribuției numai pentru veniturile obținute din pensii. Chiar dacă această ordonanță a fost respinsă prin L. nr. 1., în vigoare din data de (...), legea produce efecte doar pentru viitor (art. 15 alin. 2 din Constituția României), astfel că între data intrării în vigoare a ordonanței - (...) - și data abrogării ei exprese prin L. nr. 9. - (...) - textul legal menționat este pe deplin aplicabil.
De asemenea, și art. 16 alin. 1 din Ordinul CNAS nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate a stabilit fără echivoc faptul că „În situația în care persoanele prevăzute la 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, realizează și alte venituri decât cele pentru care sunt asigurate fără plata contribuției, acestea datorează contribuția prevăzută de lege pentru aceste venituri";.
În altă ordine de idei, chiar dacă reclamantul nu a invocat acest aspect în mod expres, prin însușirea concluziilor raportului de expertiză cu privire la suma pe care ar fi datorat-o începând cu data de (...) reiese că acesta apreciază că la nivelul anului 2009 contribuția datorată ar fi trebuit determinată prin aplicarea unei cote de 5,5% la veniturile impozabile realizate, iar nu a cotei de 6,5%.
Art. 257 din L. nr. 9. privind reforma în domeniul sănătății arată care sunt veniturile după care se datorează contribuție, încadrându-le în mai multe grupe, în funcție de calitatea celui care plătește această contribuție. Cota datorată a fost stabilită pentru fiecare grupă în parte, iar în cadrul grupelor respective a fost aceeași pentru fiecare categorie de venit, stabilind la modul general că persoanele asigurate datorează o contribuție lunară de 6,5% din venitul net realizat.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca anual aceste cote de contribuție să poată fi modificate, iar pentru anul 2008 au fost stabilite cu titlu general toate cotele de contribuții la asigurări de sănătate la cota de 5,5% prin L. bugetului de stat nr. 3., acest act normativ nefăcând nicio distincție între categoriile de contribuabili (art. 9 alin. 3 alin. 2 lit. b).
În schimb, art. 1 lit. a din OUG nr. 226/2008 a stabilit pentru anul 2009 o cotă de contribuție de 5,5 % din veniturile realizate doar pentru angajați.
Cum noțiunea de angajat este definită prin art. 10 din C. muncii, iar reclamantul nu face parte din categoria ori sfera angajaților care prestează munca în temeiul unui contract individual de muncă și obțin venituri în calitate de salariați, ci face parte din categoria persoanelor care desfășoară activitate independentă și obțin venituri exclusiv din această activitate, urmează că acesta datorează contribuția la asigurări de sănătate la cota de 6,5 %.
Referitor la majorările de întârziere achitate, instanța reține că, deși pârâta nu a emis un titlu de creanță pentru aceste sume, ar fi întrunite condițiile plății nedatorate și reclamantul ar avea dreptul la restituirea sumelor conform art. 117 din C. de procedură fiscală doar dacă datoria nu există din punct de vedere juridic.
Or, în materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art. 119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din L. nr. 9., conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din C. de procedură civilă prin aplicarea cotei legale instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamantul este ținut atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
La data de (...) prin sentința civilă nr.8381 pronunțată în același dosar a fost admisă cererea formulată de reclamantul I. I. și în consecință a fost dispusă completarea dispozitivului sentinței civile nr.7336/2012 în sensul respingerii ca neîntemeiat și a petitului privind restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuție pentru perioada 2005- (...) și respectiv cu titlu de întârziere.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin sentința civilă nr.7336/2012 T. a motivat respingerea petitului privind restituirea majorărilor de întârziere achitate de reclamant; de asemenea, prin demontarea argumentelor privind nedatorarea contribuției pentru perioada 2005-(...) și prin respingerea capătului de cerere principal de anulare a deciziilor de impunere se deduce, implicit, și respingerea solicitării de restituire a sumelor încasate cu titlu de contribuție aferentă acestei perioade.
Cu toate acestea, prin dispozitivul sentinței s-a menționat la modul generic faptul că se respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea deciziilor de impunere.
De aceea, pentru a se înlătura orice dubiu privind modalitatea de soluționare a cauzei, se va face aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate și se va dispune completarea dispozitivului sentinței în sensul că se respinge ca neîntemeiat și petitul privind restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuție pentru perioada 2005-(...) și respectiv cu titlu de majorări de întârziere.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul susținând că nu există o bază legală pentru stabilirea obligațiilor de plată, actul normativ anterior
Legii nr.9. prevede o categorie ce beneficiază de asigurare fără plata și în aceasta intră și reclamantul, nu a fost emis titlul de creanță iar sumele plătite fără existența unui titlul trebuie restituite tocmai pentru ca asemenea datorii nu au ființa legală. Pe de altă parte arată recurentul majorările nu se pot achita pentru neîndeplinirea unor scadențe anterioare stabilirii obligației iar în lipsa emiterii și comunicării deciziei nu se putea cunoaste că are o obligație scadentă pe care ar fi trebuit să o achite, textul de lege fiind în sensul că după scadență se datorează dobânzi și penalități ,fiind obligatoriu ca scadența plății să fie comunicată contribuabilului anterior împlinirii sale.
Totodată arată recurentul că plata efectuată în necunoștință de cauză este o plată nedatorată și trebuie restituită, orice act fiscal își produce efecte de la data comunicării, actul administrativ necomunicat nu produce nici un efect.
Analizând recursurile declarate în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente Curtea reține că sunt neîntemeiate pentru următoarele:
OUG nr.1. privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin art.8 alin.1 prevede ca obligația virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de munca sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.
(2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond și dovada plății contribuțiilor.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplica și persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.
Ulterior L. nr.9. consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. O. virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice ce exercită profesii liberare sau a celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente. Recurentul face parte din categoria persoanelor ce a desfășurat activitate autorizata context în care în mod corect s- a reținut incidența art.256, 208,215, 257 și respectiv 259 din L. nr.9. .
Corecte sunt și susținerile instanței privind majorărilor și penalităților de întârziere. În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform C.ui de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de C. fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Același cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede condiție prealabilă incunostintarea,emitere. Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.
Recurentul reclamant a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din L. nr.9.. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate recurentul ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate. În plus drepturile și obligațiile asigurărilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede legea nr.9. art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Prin urmare necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare lege. O. de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea actelor. Ca atare nu se poate reține că recurentul ar fi ținut numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.
Recurentul susține că în lipsa încunoștințării din partea autorității nu a
știut că trebuie să se achite contribuțiile. Susținerea nu poate fi reținută întrucât nu se poate evoca necunoașterea legii în condițiile în care dispozițiile erau clare, previzibile, legea cât și contractul cadru au fost publicate în monitor și astfel aduse la cunoștința publicului. Prin urmare susținerile recurentului în privința accesoriilor sunt greșite.
Mai susține recurentul că se încadrează pe dispozițiile OG nr.1. ce reglementează o categorie care beneficiază de asigurare fără plata contribuției.
Susținerea de asemenea nu poate fi reținută deoarece sub imperiul OG nr.1. pensionarii beneficiază de asistență medicală fără plata contribuției potrivit art.6 alin.1 lit.e. Această scutire opereaza însă numai în privința veniturilor obținute din pensie de către recurent nu și în privința veniturilor obținute din exercitarea unei activități. Obligativitatea declarării și virării contribuției CASS pentru venituri obținute din activități autorizate rezidă din prevederile art.8 alin.1 și 3 din OUG nr.1.. Ori din această perspectivă a interpretării unitare a normelor reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Nici restul susținerilor cu privire la restituire nu pot fi primite. Câtă vreme stabilirea obligației s-a făcut cu respectarea normelor mai sus arătate nu se poate reține că sunt întrunite cerințele normei privind restituirea deoarece restituirea a re loc când s-a achitat o sumă fără bază legală. Ori în speță nu se relevă o atare situație.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursurilor declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 7336 din (...) și sentinței nr. 8381 din (...) pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 XII 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. D. M. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
