Decizia nr. 2547/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. A II-A CIVILĂ,
DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2547/2012
Ședința din data de 28 M. 2012
PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. N. împotriva sentinței civile nr. 4348 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâții M. G. PRIN P. D. I. O. și P. M. - D. I. O., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...), apoi la data de (...) și ulterior pentru acest termen de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4348 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins cererea de suspendare a executării art.3 din Dispoziția nr.62/(...) emisă de P. mun. G., ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. N. în contradictoriu cu pârâții M. G., prin P. D. I. O. și P. mun. G., D. I. O., ca neîntemeiată.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.62/(...) emisă de P. mun. G. reclamantul a fost reîncadrat, începând cu data de (...) în funcția publică de execuție de consilier principal, clasa 5, în cadrul Serviciului financiar-contabil, beneficiind de un salariu de bază brut lunar de 3021 lei. La art.2 din această dispoziție s-a prevăzut că în salariul de bază stabilit la art.1 este inclusă suma de 1270 lei, reprezentând nivelul mediu al drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010, acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr.92/2003.Art.3 stabilește că plata sumelor prev. la art.2 se va face din fondurile constituite, cu respectarea art.227 din OG nr.92/2003, în cursul lunii curente pentru luna precedentă.
Reclamantul a urmat procedura prealabilă prev. la art.7 din L. nr.554/2004, depunând contestație la organul emitent la data de (...) înregistrată sub nr.1339/2011.
Dispoziția atacată este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, potrivit art.14 al.1 din legea nr.285/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al
Ordonanțe i Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin nr. 1., cu modificările
și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
La art.227 din OG nr.92/2003 la al.4 se prevede că Ministerul
Finanțelor Publice și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al
M.ui Finanțelor P.e și al Agenției Naționale de A. F. și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de
15% din: a) sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod; b) sumele încasate în cadrul procedurii insolvenței; c) sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare; d) sumele reprezentând obligații fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare; e) sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare; f) sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate și valorificate.
Al.5 Agenția Națională de A. F. poate reține, în condițiile legii, o cotă de
75% din tarifele încasate în condițiile art. 42 alin. (9), pentru constituirea unui fond de stimulare a personalului din aparatul propriu și al unităților subordonate.
Al.6 Aprobarea stimulentelor în cazul unităților administrativ-teritoriale se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Al.7 S.ul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu al M.ui Finanțelor P.e și al Agenției Naționale de A. F., precum și din unitățile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar și va fi aprobat prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de A. F.. Până la data aprobării ordinului, reglementările privind distribuirea fondului de stimulente rămân aplicabile.
Al.8 Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentă.
Al.9 Sumele rămase neutilizate la sfârșitul lunii, respectiv al anului, din fondul de stimulare constituit în condițiile alineatelor precedente se reportează lunar și anual, urmând să fie utilizate în același scop.
Din interpretarea prevederilor legale invocate, instanța a reținut contrar susținerilor reclamantului, că, față de sursa fondului, acesta este variabil de la o lună la alta, consecința fiind că și media stimulentelor este una diferită.
Asupra cererii de suspendare instanța a reținut că în considerarea principiilor legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în tem.art.15 al.1 raportat la art.14 al.1 din L. nr.554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și prevenirea unei pagube iminente , a unui prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Analizând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art.14 al.1 din L. nr.554/2004.
Cu privire la cazul bine justificat, reclamantul a făcut o expunere a elementelor care vizează fondul cauzei, or această condiție nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, deoarece aceste motive presupun cercetarea în profunzime a fondului și nu se circumscriu condiției prev.de art.14 din L. nr.554/2004.
Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cerere. Reclamantul a arătat că paguba iminentă constă în acordarea de drepturi bănești mai mici în fiecare lună. Este adevărat că în luna ianuarie 2011 salariul de bază a fost de 2739 lei, însă acesta a fost influențat de cuantumul fondului constituit potrivit art.227 din OG nr.92/2003, care este variabil, reclamantul nedovedind o scădere continuă a salariului și pentru viitor.
Față de cele de mai sus, instanța a respins cererea de suspendare a executării art.3 din dispoziția nr.62/(...) și acțiunea în contencios administrativ, cu toate capetele de cerere formulată de reclamantul F. N., ca neîntemeiate.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. N., solicitând să se admită recursul declarat, să se caseze în întregime hotărîrea atacată și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea
Întrucât hotărârea pronunțată nu este supusă apelului solicită să se examineze cauza sub toate aspectele sale.
ART. 14 din L. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede:
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea În acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010? pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
(2) Valoarea medie prevăzută la alin. (1) se calculează pentru funcțiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite, respectiv pe ordonator secundar de credite și cumulat pentru ordonatorii terți ari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite.
(3) Drepturile bănești, care potrivit alin. (1) și (2) se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.
(4) Fondurile constituite în temeiul art. 227 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al art.
IV din Ordonanța Guvernului nr. 29/2004, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea drepturilor bănești, care potrivit alin. 1 au fost incluse în salariul de bază, se fac venit la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, la bugetele fondurilor speciale.
Prin includerea in salariul de baza a drepturilor acordate conform art. 227 din OG 92/2003 este foarte clar ca aceste drepturi nu se mai acorda separat, tocmai de aceea a fost inclusa in salariul de baza media acestor drepturi acordate in luna octombrie 2010 pentru a nu mai exista diferente salariale intre o luna si alta precum si intre salariati cu aceleasi functii.
Similar altor drepturi salariale care au fost incluse in salariul de baza( ex. spor de vechime, indemnizatii de conducere, spor de audit, etc, drepturi care nu se mai acorda separate de salariul de baza si nici nu se determina lunar), aceste drepturi nu se mai acorda in anul 2011 in forma in care s-au acordat in anul 2010 respectiv prin constituirea acelor fonduri prevazute la art. 227 din OG 92/2003. Pe cale de consecinta sumele constituite in baza acelor prevederi si care nu au fost utilizate in anul 2010 (acele sume nu puteau fi utilizate decat pentru acordarea acelor drepturi conf al. 9 al art
227 din OG 92/2003) se fac venit la bugetul local.
Pana in anul 2011 aceste drepturi se acordau din fondurile constituite confom art. 227din OG 92/2003 sume cu care se suplimenta fondul de salarii constituit in bugetul Local. Prin includerea acestor drepturi in salariul de baza, fondul de salarii s-a constituit tinand cont de salariile de baza stabilite prin D. P.
In anul 2010 drepturile salariale totale se acordau astfel:
- S. de baza, se acorda din fondul de salarii
- Stimulentele, se acorda din fondul de stimulente
In anul 2011 drepturile salariale se acorda in totalitate din fondul de salarii.
Prin urmare constituirea fondului de stimulente ar fi o operatiune nejustificata atata timp cat acest fond se constituie din veniturile bugetului local dupa care el se face din nou venit la bugetul local (conf. art.14 al.4 din
L. 285/2010) si nu este utilizat pentru acordarea acelor drepturi.
Crede ca este singura institutie din Romania care a stabilit o alta regula de acordare a salariilor de baza in anul 2011 decit cea stabilita prin lege. S. de baza stabilit intr-un anumit cuantum trebuie acordat fiind un drept prevazut de lege.
In anul 2011 in P.ia municipiului G. nu s-au acordat drepturi salariale din alte surse decit din fondul de salarii aprobat in bugetul local.
Cu toate acestea, s-au constituit lunar fonduri conform art. 227 din OG 92/2003, fonduri care ulterior au fost trecute inapoi la venituri ale bugetului local. De marimea acestor fonduri s-a tinut cont la stabilirea salariului de baza in fiecare luna. Acest lucru nu este prevazut in nici un act normativ din Romania si nici in alte reglementari specific administratiei locale. Pe de alta parte se poate constata ca la nivelul intregului an 2011 s- au constituit fonduri suficiente pentru acordarea in totalitate a acestor drepturi pentru toate lunile anului, doar ca in unele luni aceste fonduri constituite au fost mai mici, iar in altele mai mari, dar pe total an fondurile constituite ar fi îndestulătoare. Cu toate acestea drepturile acordate in lunile in care fondul constituit a fost mai mare decat cel necesar nu au fost mai mari decit salariul de baza stabilit prin dispozitie ceea ce arata ca salariile stabilite prin dispozitie ar avea un caracter maximal, iarasi un element neprevazut in legislatie Prima instanta arata ca media acestor fonduri ar fi diferita in fiecare luna. Conform art. 14 din L. 285 salariile de baza, se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Media lunii octombrie din anul 2010 nu este una variabila ci este una determinate conform art. 14 al. 2 din L. 285/2010. In cazul functiei reclamantului aceasta medie a fost stabilita la suma de 1270 ron. Aceasta suma trebuie inclusa in salariul de baza stabilit pentru anul 2011. Astfel s-a stabilit corect salariul de baza in suma de 3021 ron doar ca acesta nu i s-a acordat decit in lunile in care s-a constituit fond mai mare decat in luna octombrie 2010, iar in celelalte luni i s-a stabilit un alt salariu de baza.
Pe de alta parte daca analizam salarizarea din anul 2010 constatam ca aceste sume s-au acordat si in anul 2010 doar ca s-au acordat diferit de la o luna la alta si diferit intre salariatii cu aceleasi functii. Acesta a fost de fapt si principalul motiv pentru care legiuitorul a luat aceasta masura pentru a nu mai exista diferente salariale intre angajati de acelasi tip si pentru a nu permite abuzuri in acest domeniu.
Daca privim pe L. C. nr. 2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la art. 20 al. (6) se prevede -" La stabilirea salariilor de bază ale personalului care beneficia de prevederile art. 227 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1.,cu modificările
și completările ulterioare, se aplică o majorare salarială de până la 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută, fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)", se poate observa ca cei care au beneficiat de aceste drepturi vor avea salariile de baza majorate cu 25 de clase succesive ceea ce ar echivala cu o majorare salariala de 62.5% fata de salariul stabilit conform grilelor de salarizare. In cazul reclamantului daca ne raportam la salariul de baza stabilit, fara a lua in calcul acele drepturi, adica 2030 lei brut si aplicam acel procent ( 62.5%) ar rezulta o majorare cu 1269 lei adica aproape identic cu media acelor drepturi din luna octombrie 2010(1270lei).
In consecinta determinarea in fiecare luna a altui salar de baza decat cel stabilit conform Legii 285/2010 o consideră ilegala si de aceea solicită sa se caseze hotararea atacata si sa se admită actiunea asa cum a fost solicitata.
Pârâtul intimat M. G. prin P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat impotriva sentintei civile nr. 4. pronuntata de catre Tribunalul Cluj-S. M. de C. A. si F. , C. de M. si A. S. in dosar nr (...), hotarare judecatoreasca pe care solicită instanței sa o mentină ca fiind legala si temeinica.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.(...) reclamantul F. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. mun. G. și M. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art.3 din dispoziția nr.62/(...) emisă de P. mun. G., ca nelegală, obligarea pârâtei la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile acordate și cele care ar fi trebuit acordate în conformitate cu legislația în vigoare și suspendarea executării art.3 din dispoziția nr.62/(...) privind reîncadrarea în funcția publică de execuție și stabilirea salariului de bază până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că potrivit dispoziției contestate i-a fost stabilit salariul de bază în conformitatea cu L. nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în sumă de 3021 lei. Reclamantul a mai arătat că la stabilirea acestuia s-au avut în vedere prev.art.14 din L. nr.285/2010 care prevede includerea în salariul de bază a mediei drepturilor acordate în luna octombrie în conformitate cu disp.art.227 din OG nr.92/2003, adică a sumei de 1270 lei. Prin art.3 din dispoziție se condiționează însă acordarea acestor drepturi de constituirea unor fonduri și acordarea lor în luna curentă pentru luna precedentă. Reclamantul consideră că stabilirea salariului de bază diferit de la o lună la alta este nelegală.
Prin sentinta civila recurată, Tribunalul Cluj a respins acțiunea, apreciind ca actul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Instanta a considerat ca din interpretarea disp. art. 227 din OG nr.
92/2003 , articol in temeiul caruia s-au acordat stimulente anterior aparitiei
Legii nr. 285/2010, inclusiv in luna octombrie 2010, rezultă că fondul constituit in temeiul art. 227 era variabil de la o luna la alta, consecința fiind că și salariul efectiv încasat poate fi diferit.
Impotriva acestei hotărâri, petentul a formulat recurs prin care a reluat, în esență, criticile formulate prin acțiunea introductivă, susținând că în mod nelegal s-a conditionat acordarea stimulentelor de constituirea fondurilor lunare, așa cum prevede art. 227 din OG nr. 92/2003.
Curtea apreciază că în mod corect a respins prima instanță acțiunea reclamantului, menținând dispozitia nr. 62/(...).
Astfel, potrivit art. 14 din L. nr. 285/2010, privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile bănești cuvenite se calculeaza prin includerea în salariul de bază a mediei drepturilor acordate în luna octombrie 2010, în conformitate cu disp.art.227 din OG nr.92/2003, în cazul reclamantului, aceasta fiind de 1270 lei.
Instanța de recurs achiesează susținerilor pârâților conform cărora, din economia art. 14 din L. nr. 285/2010 rezultă ca nu acesta este sursa de acordare a acestor drepturi banești, ci art. 227 din OG nr. 92/2003, în temeiul caruia, în octombrie 2010, au fost acordate stimulente.
Or, art. 227 stabileste foarte clar conditiile in care pot fi acordate stimulentele si sursele de acordare a acestora, respectiv dintr-un fond care în mod obligatoriu se constituie lunar, din sursele limitativ enumerate în acest text legal.
Intimații subliniază corect că art. 14 alin 1 din L. nr. 285/2010 arată ca personalul din cadrul autoritatilor publice care beneficiaza de stimulente, în cazul Primăriei M.ui G., aproximativ 15 functionari publici din 49 câți există in totalitate, acestia având un salariu dublu fata de colegii lor, va avea salariul de baza calculat prin includerea in acesta a nivelului mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 pentru fiecare functie publica.
Nu poate fi însă ignorată împrejurarea că alin. 4 al aceluiasi articol prevede că fondurile constituite în temeiul art. 227 din OG nr. 92/2003 pentru acordarea stimulentelor, se fac venit la bugetul de stat, bugetele locale, al asigurărilor sociale sau, dupa caz, la bugetele fondurilor speciale.
Or, din analiza alin. 1 si 4 al art. 14 rezultă că interpretarea dată de prima instanță, bazată pe obligativitatea constituirii lunare a fondului de acordare a stimulentelor prevăzut de art. 227 din OG nr. 92/2003, care subzistă și în anul 2011, fiind prevazută expres în cuprinsul art. 14 din L. nr. 285/2010, este cea corectă.
Achiesarea la varianta propusă de către reclamant, în sensul în care suma de 1270 lei ar trebui să-i fie acordată lunar, independent de cuantumul sumelor încasate efectiv cu această destinație, ar echivala nu numai cu ignorarea dispozitiilor art. 227, dar și cu a obliga pârâții la plata unor drepturi bănești fără a exista sursa de finanțare, creându-se astfel premisele unor grave dezechilibre bugetare, fiind greu de crezut că aceasta a fost intenția legiuitorului, la momentul adoptării legii de salarizare.
În concluzie, interpretarea cororborată a prev. art. 14 din L. nr.
285/2010 cu cele ale art. 227 din OG nr. 92/2003 este singura care pare a pune în acord dezideratul asigurării unui nivel decent de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, având în vedere și contextul economic actual, cu cel al necesității încadrării cheltuielilor de personal în prescripțiile bugetare, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut o sursă alternativă de finanțare, care să poată fi utilizată, în ipoteza în care apelarea la cea constituită în baza Codului de procedură fiscală s-ar dovedi neîndestulătoare.
De altfel, pârâții sunt consecvenți în această linie de acțiune, relevând instanței că în anul 2012, când au fost abrogate prev. art. 227 din OG nr.
92/2003, s-a renunțat la modul de calcul efectiv al salariilor, utilizat pentru anul 2011.
Așa fiind, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din LCA, recursul reclamantului va fi respins, constatându-se și că soluția dată la fond cererii de suspendare este în acord cu disp. art. 14 alin 1 din L. nr.
554/2004, reclamantul nefăcând dovada că este vorba de un caz bine justificat și nici de producerea unei pagube iminente.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de F. N. împotriva sentinței civile nr. 4348 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.
