Decizia nr. 10707/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 10707/2012
Ședința publică din data de 13 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
GREFIER: M. V.-G.
F. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta - pârâtă A. F. P. a municipiului T., împotriva sentinței civile nr. 5104 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul- reclamant K. A. și intimata-chemată în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatului- reclamant K. A., av. B. B. cu delegație în substituirea av. Nuț Tudor din Baroul Cluj, lipsă fiind recurenta - pârâtă A. F. P. a municipiului T. și intimata- chemată în garanție A. F. pentru M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatului- reclamant K. A., av. B. B. depune la dosar practică judiciară.
Nefiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei- reclamante SC B. SRL, av. R. C. solicită respingerea recursului conform motivelor invocate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5104 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul K. A. împotriva pârâtei A. F. P. T.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva
Administrației F. pentru M..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2680 lei reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală în materie civilă cu data de (...) și până la achitarea integrală.
A fost obligată chemata în garanție să achite pârâtei suma de 2680 lei reprezentând taxă de poluare , cu dobânda legală în materie civilă începând cu
(...) și până la achitarea integrală.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. T. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a municipiului
T. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care nici nu sunt aplicabile în cauză, taxa fiind una pe emisiile poluante. Pârâta recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că taxa pe emisiile poluante respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Taxa pentru emisiile poluante ce se impune a fi achitată pentru înmatricularea autovehiculului în România, deși acesta a fost deja înmatriculat într-o țară comunitară este solicitată în baza unui act normativ intern care încălcă art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii E. (fost art. 90 al. 1 din Tratatul Comunității E.).
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost introdusă prin L. nr. 9. în locul taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., și acest nou act normativ conține încălcări similare ale dreptului comunitar, cât timp prin OUG nr. 1. a fost suspendată punerea în aplicare a singurelor prevederi ale Legii nr. 9. care puteau să îi dea o aparență de nediscriminare, mai precis prevederile referitoare la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru autovehiculele înmatriculate deja în România, pentru care nu s-a achitat taxa pe poluare (taxa prevăzută inițial de codul fiscal apoi de OUG
5.) cu ocazia primei transcrieri.
Curtea E. de Justiție a afirmat constant că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autoturismelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E.). În hotărârea dată de Curtea de Justiție E. în cauza G 393/98 se fac referiri la un sistem de taxare a autoturismelor second-hand similar celui impus de S. Român și care a fost considerat de C. ca fiind contrar Tratatului Comunității E..
Conform hotărârii Curții de Justiție E. în cazul Weigel, obiectivul reglementărilor comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de alte produse provenite din alte state membre.
L. nr. 9. cu modificările aduse prin OUG 1. este contrară art. art. 110 TFUE care prevede că nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Instituind taxa pentru emisiile poluante, L. nr. 9., așa cum este modificată prin OUG 1. are ca efect descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într- un stat membru al UE, împiedicând libera circulație a mărfurilor.
Potrivit Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964) precum și Administratione delle Finante dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a S. M., instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională."; De asemenea, potrivit prevederilor art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin urmare, apreciind că dreptul național (L. nr. 9. modif cu OUG 1.) este incompatibil cu dreptul comunitar (art 90 par. 1 - actual 110 din Tratatul privind
Funcționarea Uniunii E.), instanța internă, așa cum rezultă și din hotărârea pronunțată în cazul Simmenthal (afacerea C-106/77), trebuie să omită aplicarea dreptului național, după cum corect a procedat prima instanță.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. a municipiului T., împotriva sentinței civile nr. 5104 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 13 D. 2012.
Red.S.L.R./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.
