Decizia nr. 1082/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1082/2012
Ședința de la 15 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător D. P.
Judecător M. S.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. C. G. împotriva sentinței civile nr. 1299 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. M. și A. F. P. A M. S. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamantul N. C. G. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 22 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 5 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. A F. P. A J. M..
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1299 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta D. G. A F. P. M..
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul N. C. G., în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. M., A. F. P. S., și A. F. PENTRU M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Taxa de poluare se calculează de autoritatea fiscală competentă, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, pe baza unei grile, iar stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O. G. nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 7 din O.U.G. nr. 5.).
Prin Hotărârea de G. nr. 6. au fost aprobate normele metodologice de aplicare a O. de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabilesc în Cap. 6, Secțiunile 1-3, modalitatea restituirii sumelor reprezentând diferențe de taxă pe poluare, respectiv: sumele rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, sumele reprezentând valoarea reziduală a taxei plătite și sumele reprezentând diferențele de taxă pe poluare rezultate în urma contestării taxei.
În baza Hotărârii de G. nr. 6. și ale art. 228 alin. (2) din O. G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională de A. F. a emis Ordinul nr. 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care în anexa nr. 3 precizează că decizia de calcul al taxei pe poluare "reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii";.
De asemenea, decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ.
Decizia de calcul a taxei pe poluare se circumscrie noțiunii de act administrativ fiscal, definit în art. 41 din Codul de procedură fiscală ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Natura juridică a actului administrativ fiscal, având în vedere că acesta este emanația unor autorități ale administrației publice în exercitarea funcției de administrare a creanțelor fiscale, atribuție de putere publică, este aceea de act administrativ de autoritate.
Atât timp cât prin norma de drept specială, respectiv O. de U. a G. nr.
5. și prin norma de drept comun în materia dreptului fiscal sunt prevăzute proceduri speciale prin care cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale, printr-un act administrativ fiscal, își poate valorifica pretențiile, nici unei persoane nu i se poate recunoaște dreptul de a urma o altă procedură, în afara celei stabilite de legiuitor, indiferent de motivele de nelegalitate ce .-ar invoca, întrucât normele de procedură sunt de strictă interpretare și de ordine publică și au întâietate în raport de normele de drept material.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 210 alin. (1) și (2) din
Codul de procedură fiscală, în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz, iar decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
De asemenea, potrivit art. 218 alin. (2) din același act normativ
„Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar [….] la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii";.
Raportat la normele enunțate și având în vedere și dispozițiile art. 2 din Codul de procedură fiscală care stabilesc în mod imperativ că "Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat", sesizarea instanței de contencios administrativ, cu soluționarea oricărei cereri privitoare la titlurile de creanță fiscală și a altor acte administrativ-fiscale, inclusiv a cererilor de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, nu se poate realiza decât în condițiile stabilite de art.205- 218 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Sesizarea, în alte condiții și pe alte temeiuri decât cele stabilite în
Titlul IX al ordonanței, mai sus menționate, constituie un fine de neprimire.
Prin urmare, pentru restituirea taxei pe poluare, se impune contestarea deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la calcularea acesteia.
De asemenea, restituirea taxei pe poluare se poate dispune numai în situația în care această măsură a fost stabilită, fie prin decizia/dispoziția organului fiscal competent, fie prin hotărâri ale organelor judiciare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 117 lit. f) din Codul de procedură fiscală.
Așadar, numai în litigiile prin care este atacată decizia/dispoziția emisă de A. F. P. în soluționarea contestațiilor împotriva deciziei de stabilirea a taxei pe poluare, s-ar fi putut realiza și un examen de compatibilitate a normelor interne incidente cu normele comunitare.
Întrucât, normele care reglementează contestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu instituie o jurisdicție specială, administrativă, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, deoarece nu sunt întrunite elementele definitorii ale activității de jurisdicție, caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, procedura administrativă prealabilă nu are caracter facultativ, ci reprezintă o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, . și de . art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile, procedură care, în raport cu natura juridică a actului atacat, se exercită în condițiile stabilite prin art. 205 - 209 din Codul de procedură fiscală.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de la L., statele membre au în principiu obligația de a rambursa taxele percepute cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82, San Giorgio, punctul 12).
În absența unei reglementări comunitare cu privire la restituirea taxelor naționale percepute, deși nedatorate, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească normele procedurale pentru acțiunile în instanță destinate să asigure protejarea drepturilor pe care ordinea juridică comunitară le conferă particularilor, respectând principiile echivalenței (normele astfel stabilite nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele referitoare la acțiuni similare interne) și efectivității (normele respective nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul european) - cauza C-231/96, Edis, punctul 34.
Or, în cauza C-30/2002, Recheio - Cash & Carry SA contra Fazenda
P.a/Registo Nacional de P. C., hotărâre din 17 iunie 2004, pronunțată ca urmare a unei întrebări preliminare, CJCE a statuat că principiul efectivității dreptului comunitar nu se opune, în ceea ce privește o cerere de restituire a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului comunitar, fixării unui termen de decădere de 90 de zile calculat de la expirarea perioadei în care se putea plătii voluntar respectiva taxă.
În speță, decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă sub nr. 1063 de către A. F. P. a O. S. la data de (...), iar plata taxei a avut loc la aceeași dată, așa încât T. a apreciat că actul administrativ a fost comunicat la data plății.
Din această perspectivă, plângerea prealabilă formulată de reclamant la data de (...) împotriva deciziei de calcul este tardivă (f.4, f.10-13), așa încât s- a impus respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. C. G. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza în fond, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de D. și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în densul de a se dispune anularea deciziei de calcul nr.1063 din (...) emisă de A. anularea deciziei nr.1109 din (...) prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de calcul nr.1063 din (...), obligarea pârâtei A. la restituirea sumei de 2710 lei reprezentând taxă de poluare plătită pentru autoturism precum și obligarea pârâtei AFM la plata dobânzii legale, calculate de la data plății până la restituirea efectivă a sumei; cu cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorar avocat în fond și în recurs.
Recurentul consideră că în speță sunt întrunite cerințele prevederilor art.207 alin.1 din OG 92/2003 C.pro.fiscală, decizia putând fi contestată doar în termen de 30 zile de la data comunicării, (...); pentru a statua în acest sens, se apreciază că decizia de calcul a taxei de poluare se circumscrie noțiunii de act administratif fiscal definit în art.41 din OG nr.92/2003 și, prin urmare, nici unei persoane nu i se poate recunoaște dreptul de a urma o altă procedură în afara celei stabilite de legiuitor, indiferent de motivele de nelegalitate ce s-ar invoca.
Această apreciere a instanței este însă eronată menționând, așa cum de altfel este reflectat și în considerentele noastre din acțiunea introductivă cu privire la acest aspect, că reclamantul a formulat contestația în temeiul art.117 coroborat cu art.135 din OG nr.92/2003 și poate fi introdusă în termenul general de prescripție de 5 ani, necontestând modul de calcul al taxei, prin urmare nu se poate reține că plângerea formulată nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege.
Analizind recursul declarat in cauza Curtea retine urmatoarele :
Prima instanta a respins actiunea ca inadmisbila retinind ca in speta reclamanta nu a parcurs procedura prevazuta de art. 205 si urm din OUG
92/2003.
In ceea ce priveste petitele de restituire a taxei de poluare cu dobanda aferenta admisibilitatea actiunii de fata in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. prin decizia nr.24/(...).
Rezulta asadar ca in mod gresit prima instanta a solutionat cererea de restituire a taxei de poluare cu dobanda aferneta pe exceptia de inadmisiblitate, fara cercetare fondului motiv pentru care Curtea in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob cu art. 312 C.pr.cvi va admite recursul declarat in speta ,va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante in aceste care va proceda la rejudecarea cererii avind ca obiect restituirea taxei de poluare si a petitlor accesorii acestei cereri pe fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul N. C. G. împotriva sentinței civile nr.1299 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. D. P. M. S.
G., A. B. red.AAM/AC
2 ex. - (...) jud.fond.S. A.
