Decizia nr. 10947/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 10947/2012

Ședința din 14 Decembrie 2012

C. compus din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR G.-A. N.

G. A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 2503/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul/a H. G., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de (...) intimatul/a reclamant/a a depus la dosarul cauzei note de ședință.

Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.

554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2503/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile invocate.

S-a admis în parte acțiunea reclamantului/ei H. G. în contradictoriu cu pârâtele A. B. M., D. M..

S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 5894 lei taxă specială de înmatriculare.

A fost obligată pârâta A. F. P. B. M. să restituie reclamantului/ei suma de

5894 lei.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului/ei suma de 1043,30 lei, cheltuieli de judecată.

Excepția prescripției a fost respinsă raportat la termenul de prescripție de 5 ani, acesta nefiind împlinit.

Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul/a a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul/a achitând taxa stabilită.

Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.

În cauză, a depus note de ședință intimatul/a reclamant/a, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant/a a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr.

93/2003, Curtea a reținut următoarele:

În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.

Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.

Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie

2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului

234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de

Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului.

Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:

A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de

Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.

Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant/a nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin.

2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).

Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 C., iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.

Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.pr.civ., deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.

Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr.

9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.

Referitor la cheltuielile de judecata acordate in prima instanta

Curtea observa ca prin sentința civilă nr. 2503/(...), pronunțată de Tribunalul

Maramureș în dosar nr. (...), au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1043,30 lei, cheltuieli de judecată.

În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga recurentă să achite intimatei

543,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata partiale in prima instanta si va respinge cererea de acordare a acheltuielilor de judecata in recurs, fata de solutia de admitere a recursului pronuntata. Curtea observa caracterul repetitiv al acestui gen de cauza, caracter care reduce foarte mult din prestatia efectiv acordata de catre aparator. De asemenea existenta unei jurisprudente statornice - diminueaza miza litigiului, indiferent de valoarea taxei de poluare, recuperarea acesteia fiind in primul rand o chestiune de timp si nicidecum o incertitudine juridica. F. de aceste consideratii si observand ca aparatorul partii are mai multe astfel de litigii, imprejurare care la randul sau reduce prestatia efectiv acordata de aparator, curtea apreciaza ca suma de 543,3 lei este acoperitoare pentru costurile aferente judecatii in prima instanta .

Pe cale de consecință, potrivit art 312 cod pr civ, curtea va admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2503 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta A. F. P. B. M. să plătească cheltuieli de judecată in prima instanta în sumă de 543,30 lei.

Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2503 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. B. M. să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 543,30 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.

S. AL H. M. B. G.-A. N. A. B.

Red.GN/dact. MS

3 ex./(...) Jud.fond: M.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 10947/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal