Decizia nr. 1216/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1216/2012
Ședința din data de 15 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. I. împotriva sentinței civile nr. 506 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, achitată cu chitanța nr. 3024459 din (...), aflată la fila 2 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...) intimatul-pârât C. Local al M. B., reprezentat prin P. M. B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.506 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
Tribunalului B. N. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâții C. Local al municipiului B., P. municipiului B.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin H. nr.112 din 31 mai
2007 (f.54-56, și anexe f.57-72) C. local al mun. B. a adoptat unele măsuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al municipiului B., printre care:până la data de (...), dezafectarea tuturor amplasamentelor de garaje de orice tip, care nu au autorizație de construcție; prelungirea contractelor de închiriere prin act adițional, până la data de 31 august 2008, dată la care și aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor, iar terenul de aduce în starea inițială; în cazul în care, în termen de 5 zile de la data expirării termenelor de mai sus, deținătorii garajelor nu procedează la desființarea sau ridicarea acestora și aducerea terenului a starea inițială, P. mun. B., prin S. public municipal ,,D. A. a D. P., va proceda la desființarea acestora, pe cheltuiala deținătorului; spațiile libere nou create prin dezafectarea amplasamentelor de garaje, vor avea destinația de parcări sau după caz, spații verzi, în funcție de necesitățile din zonă.
Ulterior, prin H. nr.131 din 28 iunie 2007 a C.ui local al mun. B. (f.73-84), HCL nr.112/(...) a fost modificată și completată în sensul că art.1 va avea următorul cuprins: Se aprobă unele măsuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al mun. B.: a) - până la data de 31 iulie 2007 se dezafectează toate amplasamentele de garaje de orice tip, care nu au autorizație de construcție, precum și cele amplasate pe terenurile revendicate de către foștii proprietari, conform legilor proprietății; b)- până la data de 31 decembrie 2007 se dezafectează toate amplasamentele de garaje de orice tip amplasate în C. I. al municipiului B. c) - contractele de închiriere,se prelungesc prin act adițional, până la data de 31 august 2008, dată la care și aceste amplasamente se eliberează de către proprietarii garajelor respective, iar terenul se aduce în starea inițială.
Reclamantul R. I. este proprietar al unui garaj pentru care s-a eliberat certificat de urbanism și autorizație de construcție, amplasat pe domeniul public al M. B. în baza unui contract de închiriere având ca obiect terenul pe care este amplasat garajul, contract a cărei durată a fost prelungită succesiv, prin acte adiționale, până în data de 31 august 2008,așa cum se arată și în HCL nr.112/(...), modificată și completată prin HCL nr.131/(...) - Astfel că, la data promovării prezentei acțiuni, reclamantul nu are nici un titlu legal pentru a folosi terenul pe care este amplasat garajul.
Prin H. nr.161 din 25 septembrie 2008 (f.5-6), C. local al municipiului B. a stabilit unele măsuri pentru punerea în aplicare a HCL nr. 112/(...), modificată și completată prin HCL nr.131/(...), în sensul că: în situația în care proprietarii sau deținătorii nu și-au ridicat garajele la termenele stabilite prin HCL nr.112/2007, ridicarea lor se va face de către primărie; proprietarii sau deținătorii garajelor vor achita suma de 2 lei (zi reprezentând contravaloarea folosinței terenurilor pe perioada cuprinsă între data expirării contractului de închiriere a terenului și data ridicării de pe domeniul public; garajele neridicate de proprietari sau deținători și ridicate prin grija primăriei se vor transporta și depozita în Baza de producție de str. S. nr. 3 sau în altă locație, pe cheltuiala proprietarilor și deținătorilor acestora; perioada de depozitare va fi de maxim 15 zile…; în situația în care garajele sunt ridicate de primărie, riscurile de distrugere parțială sau totală a garajului,precum și a bunurilor aflate în interiorul garajului sunt în sarcina proprietarilor, municipalitatea fiind exonerată de orice răspundere.
Reclamantul susține că prin obligarea sa de a-și ridica garajul pe cheltuiala proprie(până la ridicare să achite direct și nemijlocit, prin imposibilitatea de reutilizare a construcției și suportarea unor cheltuieli nejustificate pentru transport și depozitare), astfel că, hotărârea este nelegală, deoarece le încalcă dreptul la respectarea bunurilor, consacrat de art.1 din Protocolul nr.1 la C. C.
Susținerile reclamantului ,retine instanța sunt neîntemeiate, deoarece dreptul de proprietate al acestora asupra garajelor nu este afectat, el fiind liber să și le ridice
și să le transporte în alt loc, inclusiv să le reamplaseze, în condițiile legii.
Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, or, în considerarea acestor prevederi legale prin măsurile adoptate de hotărârea atacată dreptul reclamantului asupra garajului nu este încălcat, în condițiile în care el nu mai are un titlu pentru folosința terenurilor pe care sunt amplasate garajul auto.
Printre apărările formulate în cauză, reclamantul susține că terenul pe care se află amplasat garajul său nu face parte din domeniul public al mun.B., ci aparține D. BN, astfel că hotărârile atacate nu îi pot fi aplicate , deoarece vizează aprobarea unor măsuri pentru garajele amplasate pe domeniul public al mun.B.
In acest sens, a fost depusă de către reclamant HG nr.9. privind atestarea domeniului public al jud.BN, precum și a municipiului, orașelor și comune din județul Bistrrița-N. (în extras ) precum și concluziile expertizei extrajudiciare efectuată de către exp.Bodnariu D., care concluzionează (completare la raportul de expertiză tehnică f.l76), în sensul că atâta timp cât terenul în litigiul nu este întabulat în cartea funciară ca fiind domeniul public și nu are o schiță pentru a se putea vedea forma și dimensiunea acestuia „ consider că este parte din domeniul privat al municipiului";.
Cu privire la natura acestui teren pe care se află edificat garajul reclamantului, instanța în temeiul probatoriului administrat , reține că prin decizia nr.l88 din l7.07.l99l a fost Prefecturi a jud.BN, s-a dispus transmiterea din administrarea Primăriei mun.B. în administrarea directă a D. BN, a unei suprafețe de 4454 mp, situată în Mun.B., str.l D. nr. 6-l0, conf. anexelor la deciziei, respectiv a tabelelor de mișcare parcelară și a planului de situație (f.l4- l9).
Cum terenurile foste în proprietatea Statului Român, aflate în administrarea unităților administrativ teritoriale au fost trecute de drept în domeniul public sau în domeniul privat al acestor unități administrativ teritoriale
, și terenul în cauză face parte indiscutabil din patrimoniul Mun.B.
Faptul că prin decizia respectivă, s-a transmis unei unități , respectiv a D.
BN, dreptul de administrare asupra porțiunii de teren arătate, nu modifică nu nimic statutul terenului, care rămâne ca fiind proprietatea unității administrativ teritoriale.
Argument în acest sens este faptul că după trecerea terenului în administrarea D. BN prin decizia arătată , la (...) s-a încheiat contractul de închiriere între P. mun.B-ța și reclamant, pentru o suprafață de l8 mp, pentru amplasarea unui garaj auto, și pentru care reclamantul s-a obligat la plata unei chirii lunare. Mai mult, beneficiarul dreptului de administrare, respectiv D. BN , cu adresa nr.l6.992/200l (f.29), răspunde P. Mun.B. ,în sensul că-și dă acordul pentru amplasarea a 6 garaje , inclusiv a reclamantului, solicitând ca prin amplasarea lor să nu se perturbe circulația mijloacelor auto în zonă.
Faptul că reclamantul a achitat chirie până la ajungerea la termen a contractului de închiriere, dovedește încă o dată că acesta a recunoscut că suprafața respectivă face parte din patrimoniul Mun.B. și, prin urmare, face parte din domeniul public al municipiului.
Sunt considerente pentru care, instanța înlătură susținerile formulate de reclamant, în sensul că terenul pe care se află amplasat garajul său nu face parte din domeniul public al Mun.B-ța, și că prin urmare, hotărârile administrației publice nu privesc această suprafață de teren.
De asemenea, se arată ca nu poate fi reținut nici subsidiarul completării de acțiune formulate de reclamant, în sensul obligării pârâtului la plata unor daune produse prin aplicarea celor două hotărâri, reprezentând c/v actualizată a garajului dacă devine inutilizabil , sau a cheltuielilor ocazionate cu ridicarea, transportul și reamenajarea garajului pe un nou amplasament,deoarece prin hotărârile atacate nu s-a dispus desființarea garajelor, în speță demolarea garajului edificat de către reclamant, ci s-a dispus ridicarea acestora pentru efectuarea lucrărilor de sistematizare urbană necesare și obligatorii într-o municipiu, reședință de județ. Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut probatoriu cert cu privire la existența unor daune provocate sau determinate reclamantului, prin impunerea obligației de ridicare a garajului.
Nu în ultimul rând, se observă că autorizația de construire nr.832
/..07.200l eliberată de P. mun.B-ța, reclamantul a fost autorizat să execute amplasare garaj auto de timp M. ca fiind o construcție provizorie, pe amplasamentul situat în str.l D. nr.4, în suprafață de l8 mp, și nicidecum ca o construcție definitivă.
S-a mai arătat de către reclamant că în hotărârile atacate nu sunt invocate considerente de interes public,așa cum este acesta definit de art.2 din
L.554/2004, că toți beneficiari unor asemenea garaje au fost obligați să achiziționeze garaje foarte scumpe de tip M., iar apoi obligarea dezafectării lor reprezintă reglementări în regim de exces de putere, care generală prejudicii materiale de natură a-i afecta dreptul de proprietate asupra bunurilor și veniturile bănești, încălcându-se astfel prev.art. l din Protocolul nr.l al Conveniei C.
Referitor la susținerile de mai sus, instanța constată că, potrivit art.36 alin.2 din L. nr.215/2001, printre atribuțiile exercitate de consiliul local sunt și: b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului; c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului,că interesul în dezafectarea garajelor are ca suport faptul că acestea sunt construcții provizorii, terenul pe care sunt amplasate a fost închiriat pe o perioadă determinat, iar amplasamentele dezafectate vor avea destinația de parcări sau după caz, spații verzi (art.4 din HCL nr.112/2007). Pe de altă - parte reclamantul a fost conștient că garajul are regim provizoriu și a avut posibilitatea să încheie sau nu contract de închiriere a terenului pe durată determinată, iar Municipiul B., în calitate de proprietar al domeniului public este îndreptățit să impună anumite condiții pentru edificarea construcțiilor, chiar și a celor cu regim provizoriu, pe terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului.
Nerespectarea legislației de mediu sub aspectul procedurii de urmat, cât și al prevenirii eventualelor consecințe dăunătoare pentru mediu, invocată în acțiunea reclamantului și cererile de intervenție, este o problemă ce începe la momentul ridicării garajelor de către proprietari sau deținătorii acestora, ei fiind obligați să respecte prevederile legale în materie, și de asemenea, și M. are obligația de a respecta legislația de mediu, atunci când aceasta este cea care ridică, transportă și depozitează garajele. Distrugerea garajelor, invocată la un moment dat în acțiunea reclamantului, ca acțiune voluntară, ține de atributul dreptului de dispoziție al proprietarului garajului, însă, și în acest caz trebuie respectată legislația de mediu.
În condițiile în care reclamantul este proprietare sau deținător al garajului auto, ca și construcție provizorie, amplasat pe domeniul public al M. B., în baza unui contract de închiriere încheiate pe durată determinată, iar durata de închiriere a expirat, problema informării acestuia cu privire la adoptarea H. nr.161 din 25 septembrie 2008, care este doar o pentru stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a HCL nr.112/(...), modificată prin HCL nr.131/2007, ar fi trebuit să cuprindă și argumente concrete și în nici un caz să facă abstracție de HCL nr.112/2009 (modificată și completată prin HCL nr.131/2009), deoarece aceasta impunea desființarea garajelor auto și ridicarea lor de pe amplasament.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată în esență că din coroborarea dispozițiilor HG nr.109/2007 a L. nr.213/1998 rezultă că terenul în litigiu face parte din domeniu public al statului nu al municipiului. HG 9. atestă domeniul public al municipiului B., iar terenul în cauză nu face parte din anexa la această hotărâre, fapt confirmat de expertiza efectuată în cauză de schițele anexe Deciziei nr.188/1991, de schițele întocmite cu ocazia întabulării dreptului de proprietate al proprietarilor de apartamente din blocul nr.4 aflat în vecinătatea D. G. a F. P. B. N. precum și de actele întocmite de această ultimă instituție cu ocazia realizării investiției și a întabulării dreptului său de administrare.
Pârâtul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate cu privire la terenul pe care este amplasat garajul ori reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al statului și de administrare al D. G. a F. P. B.-N. prin extras CF.
HG nr.9. nu cuprinde astfel de date de identificare în ceea ce privește domeniul public al municipiului B., motiv pentru care în lipsa acestor date cadastrale nici expertul, în completarea la expertiză nu s-a putut pronunța dacă terenul identificat în Inventarul D. P. al municipiului B. la poziția 244, parcarea 1
D."; este unul și același cu terenul pe care este amplasat garajul proprietatea sa el concluzionând că în lipsa schițelor terenului cuprins în anexa la HG nr.9. și a intabulării domeniului public al municipiului terenul din inventar poz.244 ar face parte din domeniul privat al municipiului . În mod greșit instanța de fond a considerat că prin completarea la expertiză expertul și-ar fi reconsiderat poziția cu privire la concluziile inițiale ale raportului de expertiză, ori în completare el a fost chemat să se pronunțe asupra parcării cuprinse la poziția 244 din inventar. În măsura în care instanța a avut îndoieli sau nelămuriri asupra concluziilor expertizei, era datoare, potrivit art.207 și 212 C.pr.civ. să ceară lămuriri expertului.
Faptul că D. Generală a F. P. B.-N. și-a dat acordul cu privire la amplasarea garajelor pe terenul aflat în administrarea sa nu poate fi considerată ca o poziție de renunțare la dreptul său de a administra, știut fiind că încetarea dreptului de administrare se realizează prin revocare, reorganizarea sau desființarea regiei autonome sau a instituției publice beneficiare a dreptului ceea ce, în speță, nu este cazul, dreptul de administrare în întregul său nefiind retras.
Referitor la dispozițiile L. nr.50/1991 arată recurentul că a edificat garajul în litigiu urmare a participării la licitația publică organizată de Primăria Bistrița în baza autorizației de construcție și a certificatului de urbanism emise de primarul municipiului B. acte prin care i s-a impus obligativitatea unui garaj din beton tip Matcom, caracteristicile acestuia rezultând din expertiza tehnică efectuată în cauză. Expertul arată că este vorba de o construcție din beton armat, prefabricat, amplasat pe o platformă betonată, ceea ce exclude definiția de construcție provizorie, astfel cum este dată de L. nr.50/1991.
Totodată cu privire la art.1 din protocol arată recurentul că prin cele stabilite i se încalcă dreptul de proprietate atât în ceea ce privește garajul în sine prin obligația de a-l distruge pentru că nu se află în posibilitatea de amplasare și utilizare a acestuia cât și în ce privește veniturile bănești deoarece în cazul desființării suportă cheltuieli nejustificate ceea ce în practica CEDO a fost recunoscut ca făcând parte din categoria bunurilor personale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul C. local a solicitat respingerea recursului în considerarea că a fost încheiat cu recurentul contract de închiriere la care nu au fost formulate obiecțiuni în legătură cu dreptul asupra terenului iar ulterior în urma adoptării hotărârilor contestate s-au încheiat acte adiționale în care s-a prevăzut expres obligația de a elibera amplasamentul . În aceste condiții recurentul a cunoscut condițiile și le-a asumat iar premisa de la care pleca este greșită întrucât nu s-a pus problema demolării ci ridicării garajelor.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului și a normelor juridice incidente a art.304 C.pr.civ. Curtea reține următoarele:
La data de (...) între părți se încheie contractul de închiriere nr.743/E având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 18 mp situat în B. str. 1 D. pentru amplasare garaj.
Ulterior la (...) la solicitarea recurentului reclamant se eliberează certificatul de urbanism nr.1335/12790 care în privința regimului juridic informează că terenul este situat în intravilanul municipiului aparținând domeniului public și este destinat potrivit HCL nr.78/(...) amplasării de garaje.
În baza actelor deținute la (...) este autorizată executarea amplasament garaj tip Matcom - construcție provizorie beton.
După executarea lucrării pe parcursul anilor se încheie și actele adiționale nr.6/2007 și 7/2008 la contractul de închiriere inițial menționat iar conform ultimului act părțile convin prelungirea contractului potrivit art.21 și HCL nr.112/2007 până la (...) data la care se eliberează terenul și se aduce la starea inițială.
Din cele de mai sus se observă că folosirea terenului de catre recurent a avut loc în baza contractului de inchiriere și a autorizației ce au statuat caracterul provizoriu și temporar ceea ce înseamnă în principiu ca efectele actelor de aplicabilitate până la data convenita și statuările nu au caracter definitiv.
Aceste condiții au fost cunoscute prin actul aratat respectiv se cunoștea situația funcțională a garajului-provizoriu si prin contractul de închiriere care este perioada. Prin urmare cunoscându-se caracterul provizoriu și temporar nu se poate spune că hotărârea ar avea un caracter intempestiv și că sub acest aspect ar fi nelegală.
Susține însă recurentul că terenul nu face parte din domeniu public al municipiului și ca atare nu este cazul desființării construcției. Susținerea nu poate fi primită câtă vreme prin actele de închiriere se recunoaște că terenul face parte din patrimoniu municipiului iar in acest sens au fost facute platile , chiria fiind achită chiria în contul acestei entități.
Legat de aceasta se susține de recurent că se încalcă dreptul de proprietate cu privire la bunul edificat și asupra veniturilor înglobate in acesta și că astfel limitându-se dreptul hotărârea este nelegală.
Susținerea nu poate fi reținută deoarece respectarea drepturilor părților impune o anumită proporționalitate. Recurentului i-a fost acordată pe o perioadă determinată folosința terenului de către consiliu respectiv municipiul în contextul contractul de închiriere și dat fiind că prin hotărârea deliberativului anterior încheierii contractului de închiriere în virtutea atribuțiilor conferite de legea de organizare a autoritatiilor administrative se hotărâ-se asupra modului de utilizare. Din acest moment si ulterior odată cu emiterea autorizatiei provizoratul si temporalitatea existentei garajului au fost cunoscute fiind acceptata astfel de recurent ,existand totodata si acceptul prin semnarea contractelor în ceea ce privește caracterul temporar al dispunerii cu privire la folosința terenului. Limitarea dreptului de folosință a bunului intimatului dat fiind contractul încheiat nu poate interveni decât pentru o perioada rezonabila cu respectarea unui just echilibru între modul de exercitare a dreptului acestuia și dreptul chiriașului de a-l folosi pentru garaj în caz contrar s-ar impune intimatului sarcina excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul detinut. Prin urmare în condițiile arătate nu se poate reține că autoritatea a acționat imprevizibil ,arbitrar și nici că s-a adus o limitarea a dreptului recurentului. Dimpotriva in conditile in care nu s-ar recunoaste caracterul temporal al contractului,al folosintei sar creea nu doar o limitare a dreptului municipiului ci și o limitarea a voinței părților în realizarea acordului ceea ce nu este permis.
În virtutea principiului libertății de voința statuat in contractul încheiat se poate pretinde chiriașului predarea bunului ce i-a fost închiriat în starea de la data închirierii fără ca prin acesta să fie afectat dreptul de proprietate al chiriașului asupra garajului. Fiind o construcție provizorie,aceasta constituie premisa faptului că eliberarea terenului se va face ușor la momentul încetării închirierii. In plus conditiile limitării in timp a constructiei si ale conventiei incheiate intre parti asa cum sa mai aratat au fost cunoscute recurentului acesta asumandu-si riscul provizoratului si efectele unor cheltuieli, al afectarii veniturilor prin edificarea unei constructii provizorii pe un teren inchiriat pe perioada determinata,astfel ca nu se poate retine ca prin actul administrativ atacat s-a modificat o conventie intr-o alta modalitate decat cea admisa ,prin consimtamantul partilor. Reglementand in modalitatea aratata cu referire la dreptul sau autoritatea nu a afectat dreptul de proprietate al recurentului astfel ca nu se poate retine o incalcare in sensul evocat de acesta.
Desigur se susține că prin dezasamblarea garajului s-ar produce o eventuală poluare. Această susținerea de asemenea nu poate fi reținută deoarece dezafectarea este o activitate ulterioară emiterii actului. Demolarea ca mijloc de intervenție asupra unei construcții este prevăzută de legislația în materia construcțiilor (L. nr.50/1991-astfel că nu se poate considera că actul este nul pentru că punerea lui în executare ar genera poluarea. A admite teza recurentului ar însemna că niciodată nu se poate recurge la dezafectarea unei clădiri, deși legea permite aceasta.
Nici susținerea că măsura dispusă prin actul autorității nu ar avea o justificare nu poate fi reținută ca motiv de anulare. Conform referatelor , notelor de fundamentare măsura dezafectării garajelor a fost determinată de lipsa spațiului verde, de respectarea arhitecturală a zonelor, de revendicările numeroase, iar aceste aspecte au fost aduse la cunoștința publică cu prilejul adoptării unor hotărâri anterioare ale consiliului. Aceste din urmă hotărâri ce au constituit premisa hotărârii atacate,au fost mentinute anterior in contextul atacari in instanta in alte cauze și au vizat toate edificiile autorizate provizoriu executate pe terenul autorității și folosite în baza unor acte ce au statuat anumite termene indiferent de titular .Or in conditile in care notele releva o justificare sustinerile se vadesc nefondate si vor fi respinse.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004, Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul R. I. împotriva sentinței civile nr.
506 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. M. B.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.P. I.
