Decizia nr. 1236/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1236/2012
Ședința publică de la 17 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr.5235 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui M., privind și pe intimat D. V., având ca obiect anulare act administrativ
Decizia nr. 102/(...) emisă de CAS M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 7 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Reprezentantul recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Recurenta solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii introductive, pentru motivele arătate în scris. în susținere, mai invocă și practica judiciară recentă a Curții de A. C. - decizia pronunțată în dosar nr. (...).
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.5235 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. și în consecință: s-a anulat decizia nr. 108 din (...) în sensul înlăturării majorărilor de întârziere în cuantum de
4.933,72 ron și a penalităților de întârziere în sumă de 1.546,63 ron din decizia de impunere nr. (...) emisă de pârâtă.
A fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantului 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr. 427/12 din (...) emisă de pârâta C. de A. de S. M. s-a stabilit în sarcina reclamantului D. V. o creanță fiscală în cuantum de 18.447,43 lei reprezentând debit de 9.854,13 lei, 7.309,98 lei majorări și 1.283,32 lei penalități de întârziere, perioada de raportare fiind cuprinsă între (...) - (...) (f. 16 - 17).
Împotriva acestui act administrativ fiscal, reclamantul a formulat contestație care i-a fost respinsă prin decizia nr. 102/(...), reținându-se că obligația de depunere a declarațiilor prevăzute de O. nr. 9. cât și de art. 215 din L. 9. nu a fost îndeplinită de contestator nici după înștiințarea de plată a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 120 din O. G. nr. 9. republicată, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență, care este de 60 zile de la data comunicării deciziei de impunere, aspect reglementat de art. 90 pct. 6 din
H.G. nr. 44/2004.
De asemenea, conform art. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii.
Față de normele legale imperative enunțate și având în vedere că decizia de impunere a fost comunicată reclamantului în ziua de (...), calculul majorărilor și a penalităților de întârziere pentru o perioadă anterioară este nelegal.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept descrise, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. de A. de S.
M. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și judecând cauza în fond, respingerea cererii formulată de reclamant ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs se arată că în conformitate cu dispozițiile art.257 alin.2 din lit.b din L. nr. 9., reclamantul are calitatea de persoană fizică autorizată, realizând venituri din exercitarea unei activități independente. Potrivit dispozițiilor art. 41 coroborat cu art. 46 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intră în categoria veniturilor supuse impozitului pe venit, veniturile din activități independente, care cuprind veniturile comerciale(din fapte de comerț, din prestări servicii și din practicarea unei meserii), veniturile din profesiile libere(veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii) și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
În conformitate cu dispozițiile art.257 alin.2 lit.b din L. nr. 9. reclamantul realizează venituri impozabile din desfășurarea unor activități independente care se supun impozitului pe venit are obligația plății unei contribuții lunare către Fondul Național Unic de A. S. de S. stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplica asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată. Stabilirea obligațiilor fiscale, prin decizie de impunere din oficiu, a fost efectuată pe baza informațiilor si a înscrisurilor care au fost puse la dispoziția organului fiscal de către reclamant( deciziile de impunere pentru plăti anticipate cu titlu de impozit
,deciziile de impunere anuale ).
. înscrisuri au fost depuse de reclamant după notificarea efectuată în data de (...). Potrivit art. 119 și 120 din OG nr. 9., pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează, după acest termen dobânzi(anterior adoptării OUG nr.39/2010 era folosita noțiunea de majorări de întârziere in locul celei de dobânda) si penalități de întârziere. M. de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. De asemenea, potrivit art. 114 din același act normativ, plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere, Î. cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora.
Așadar, neplata contribuției de asigurări de sănătate, la termenele de scadentă, este sancționată prin dispozitiile inserate în Codul de procedură fiscală. Sancțiunea este prezumată a fi cunoscută de la data intrării în vigoare a actului normativ. De asemenea, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, este o obligație legală, prevăzută de L. nr. 9.. Necunoașterea obligatiei legale de plată, precum și a eventualelor sancțiuni în caz de nerespectare este de neconceput din partea reclamantului și de asemenea lipsită de temei legal, contravenind principiului nemo censetur ignorare legem, situație în care apreciem că prima instanță, în mod gresit a procedat la exonerarea reclamantului de plata majorărilor și a penalităților de intarziere.
Avand în vedere cele de mai sus, apreciază că se află în prezenta dispozitiilor art. 304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă, cand instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, și hotararea pronunțată a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 7 februarie 2012, reclamantul-intimat D. V. solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței recurate.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute atât de OG 9. și art.215 din L. 9., iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul prev.art.83 alin.4 din OG 92/2002.
Chiar dacă reclamantul nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările publice de sănătate, ar fi avut, în temeiul legilor organice care au reglementat sistemul de asigurări sociale de sănătate, obligativitatea de a contribui la fondul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acestuia de a nu accesa sistemul public de sănătate.
Mai mult, drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din L. 9.. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în M. O. atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Prin urmare, nu se poate admite că reclamantul ar putea fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Atâta timp cât reclamantul nu putea invoca necunoașterea legii, falsa reprezentare asupra prevederilor legale în ceea ce privește obligația principală de a contribui la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, el nu avea posibilitatea de a se prevala de eroarea de drept și anume de falsa reprezentare a realității în ceea ce privește modul de calcul al accesoriilor care însoțesc obligația principală.
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident
și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. . obiective se realizează pe baza principiului solidarității și subsidiarității în constituirea și utilizarea fondurilor precum și în temeiul principiului participării obligatorii la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem și anume, principiul solidarității (decizia CC 705/(...), 1011/(...)).
Curtea Constituțională a statuat de asemenea că sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie.
Încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în temeiul legii și nu în virtutea contractului.
Obținerea calității de asigurat despre care vorbește art.259 alin.7 din
L. 9. se referă doar la raporturile dintre C. de A. și asigurat, neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Prin urmare, organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, 259 alin.7, 261 din L. 9., Casele de A. de S. au abilitarea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile OG 9..
Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată
.
Așa fiind în temeiul prevederilor art. 312 C.proc. civ va admite admite recursul declarat de pârâta C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr.5235 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului D. V. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. de A. de S. M. împotriva sentinței civile nr.5235 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului D. V. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
S. AL H. M. I. I. G. DRIAN N. A. B.
red.S.Al H./A.C.
3 ex. - (...)
jud.fond.Ileciu V.
