Decizia nr. 2551/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2551/2012
Ședința publică din 29 martie 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. JUDECĂTOR M. D. JUDECĂTOR R.-R. D.
GREFIER V. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., împotriva sentinței civile nr. 5353/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.(...), în contradictoriu cu intimații H. V., A. N. A V. și B. C. R., având ca obiect contestație act administrativ fiscal disjuns din (...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului H. V., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecare cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza actelor și a probelor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5353 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâta A. N. A V. - D. R. V. C.
S-a dispus anularea actului constatator nr. 903/(...) și a D. nr.
1767/(...) și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 3253 lei stabilită prin actul constatator si 5485 lei stabilită prin decizie.
S-a dispus anularea D. nr. 1766/(...) si 1768/(...) și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 8597 lei si respectiv a sumei de 19.005 lei, aferentă celor două decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In raport de acțiunea precizată a reclamantului instanța a reținut în privința cererii de anulare a D. nr. 1767/(...) și a actului constatator nr.
903/(...) următoarele:
Așa cum rezultă din documentele trimise de pârâta intimată (f.11-92), titularul operațiunii de import aferentă actului constatator nr. 903/(...) este fiul reclamantului H. V. G. care a efectuat operațiunea de import a autoturismului marca BMW 316 din (...). Acest aspect rezultă si din dosarul nr. 858/2004 al T.ui C. în care i s-a respins lui H. V. G. cererea de anulare a acestui act constatator.
Cum art. 25 Cod Procedură Fiscală prevede că debitorii sunt acele persoane care potrivit legii au obligația corelativă de plată a unor drepturi de creanță fiscală către creditori și cum în speța de față s-a dovedit că reclamantul nu este debitor al obligațiunii fiscale stabilite prin AC nr.
903/(...) si a D. nr. 1767/(...), tribunalul a admis acțiunea reclamantului în privința acestui capăt de cerere și a anulat cele două acte administrative prin care s-a stabilit că în sarcina sa plata sumei de 3253 lei si 5485 lei.
In privința cererii precizate a reclamantului de anulare a D. nr.
1766/(...) prin care s-au stabilit penalități si majorări de întârziere în cuantum de 8597 lei aferente obligației fiscale stabilite prin actul constatator nr.848/(...) si aferente perioadei (...)-(...), si de asemenea in privința D. nr.1768/(...) prin care s-au stabilit penalități si majorări de întârziere în cuantum de 19.005 lei aferente perioadei (...)-(...) pentru obligația fiscală stabilită prin actul constatator nr. 864/(...), instanța a reținut următoarele:
Reclamantul nu mai contestă obligațiile fiscale principale stabilite prin cele două acte constatatoare sus enumerate ci doar cuantumul penalităților si majorărilor de întârziere stabilite prin cele două decizii - 1766 și 1768.
Prin urmare, instanța s-a raportat doar la momentul de la care reclamantul datorează penalități si majorări de întârziere pentru obligațiile fiscale principale.
Este real că potrivit art. 141 alin.1 din Legea nr. 114/1997 privind
Codul Vamal al României în vigoare al momentul operațiunilor de import desfășurate de acesta, datoria vamală se naște de la data declarației vamale de import, iar accesoriile sunt datorate din acest moment, cu alte cuvinte din anul 2003 pentru ambele decizii, însă potrivit art. 61 alin.3 din Legea nr.114/1997 când controlul vamal ulterior constată că s-au încălcat reglementările vamale aplicate, autoritatea vamală după determinarea taxelor vamale cuvenite ia măsuri de încasare a acestora iar diferențele constatate se comunică titularilor operațiunilor comerciale si urmează a fi încasate în termen de 7 zile de la data comunicării.
Din acest punct de vedere instanța a apreciat că reclamantul datorează penalități si majorări de întârziere doar de la data comunicării deciziei nr. 1766/(...) si 1768/(...) și nici într-un caz de la momentul efectuării operațiunii de import trecute în cele două acte constatatoare aferente celor două decizii.
Pentru considerentele sus expuse, în temeiul art. 8-18 din Legea nr.
554/2004 a admis acțiunea precizată și a dispus anularea actului constatator nr. 903/(...) și a D. nr. 1767/(...) și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 3253 lei stabilită prin actul constatator si 5485 lei stabilită prin decizie.
A dispus anularea D. nr. 1766/(...) si 1768/(...) și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 8597 lei si a sumei de 19.005 lei, aferentă celor două decizii.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. R. PENTRU
A. ȘI O. V. C. în nume propriu și in reprezentarea Autoritatii Nationale a V. solicitând onoratei instante de control judiciar sa se admita recursul si sa se dispuna modificarea in tot a hotararii instantei fondului ca netemeinica.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că hotararea instantei fondului a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
I). Consideră ca in privinta tuturor celor 3 acte constatatoare NU s-a parcurs procedura administrativ-jurisdictionala prealabila pentru a fi contestate, ele fiind titluri executorii prin implinirea termenului legal de plata, conform art. 141, alin. 2 Cod procedura fiscala, re-rerepublicat.
Arată ca jurisdictia administrativa prevazuta la art. 205-218 Cod procedura fiscala este obligatorie. Procedura prealabila reglementata În legi speciale este o procedura administrativa obligatorie, care nu se circumscrie sferei jurisdictiilor administrative speciale facultative, la care se refera ari. 21 din Constitutie si art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu referire la A. nr. 9., acesta a facut obiectul cenzurii instantei de contencios administrativ si fiscal, Curtea de A. C. mentinandu-l prin D. civila nr. 4.442/(...) data in Dosarul nr. (...), anuland doar o parte din accesoriile aferente datoriei vamale principale.
Ca atare, pârâta crede ca exista autoritate de lucru judecat, asa incat
Tribunalul Cluj putea eventual sa constate ca s-a prescris dreptul de a stabili datoria vamala in sarcina intimatului-reclamant H. V., daca s-ar fi probat ca nu a fost comunicat acestuia in termenul de 5 ani prevazut la art. 61, alin. 1 din L. nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei.
Dar, in speta dedusa judecatii debitorul datoriei vamale cuprinsa in acest act constatator a fost identificat ca fiind H. V. si a fost dusa la bun sfarsit executarea silita.
II). Instanta fondului interpreteaza gresit dispozitiile art. 61, alin. 3 din
L. nr. 141/1997 privind Codul vamal, deoarece exista o stricta delimitare intre termenul de plata si exigibilitatea majorarilor de intarziere.
Aceste doua institutii nu se confunda si nu au aceeasi natura juridica si efecte.
Art. 61, alin. 3 din L. nr. 141/1997 nu prevedea si nu putea prevedea, luand in considerare dispozitiile O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 si cele ale O.G. nr. 92/2003, momentul exigibilitatii si modul de calcul al majorarilor de intarziere.
Nicaieri in aliniatul 3 al art. 61 Cod vamal legiuitorul nu spune ca majorarile de intarziere se vor calcula incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 7 zile, daca debitorul vamal nu face plata datoriei vamale.
Termenul de 7 zile prevazut de articolul antecitat este intr-adevar unul de gratie, dar doar daca plata obligatiilor principale stabilite in sarcina debitorului vamal este facuta inauntrul acestui termen, iar daca nu se face plata, se datoreaza accesorii, asa cum sunt stabilite si calculate de organul de control.
Datoria vamala a fost stabilita in anul 2003, dar diferentele de drepturi vamale constatate se datoreaza de la data importurilor efectuate de initimat, din cauza faptului ca a beneficiat eronat de facilitati fiscal-vamale odata cu importurile realizate, in baza unor dovezi de origine preferentiala emise incorect.
Ori, daca beneficiul a fost acordat la momentul importului in baza unor documente emise incorect, este absolut legal si temeinic ca diferentele de drepturi vamale, in cazul anularii preferintelor tarifare, sa se nasca de la momentul importului efectuat.
Ca atare si accesoriile calculate la datoria vamala se nasc de la acelasi moment, conform principiului "accesoriul urmeaza soarta principalului".
In drept, s-au invocat prevederile art. 304, punctul 9, art. 304 ind. 1 si
312 din Codul de procedura civila.
Reclamantul intimat H. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs - fila 10.
Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reține că acesta este fondat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2, vizează și refuzul organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal, așa cum este cazul în speță.
În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță refuzul organelor administrativ-fiscale de a emite un act administrativ fiscal, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, Curtea constată că recurentul-reclamant H. V. a solicitat, prin precizarea de acțiune formulată la data de (...), direct, în fața instanței de judecată, anularea deciziilor de impunere nr. 1766/(...),
1767/(...) și 1768/(...), precum și a actului constatator nr. 9. emise de intimat pârâtă D. R. pentru A. și O. V. C. cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în deciziile de impunere, fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală.
În consecință, neurmând procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 205 alin. 2, 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea recurentului de anulare a deciziilor de impunere nr. 1766/(...), 1767/(...) și
1768/(...), precum și a actului constatator nr. 9. emise de intimat pârâtă D.
R. pentru A. și O. V. C. cu consecința exonerării sale de la plata sumelor cuprinse în deciziile de impunere, apare ca fiind inadmisibilă.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este fondat, sentința recurată fiind nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune admiterea acestuia, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. împotriva sentinței civile nr.5353 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică, în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului H. V.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
L. U. M. D. | R.-R. D. |
GREFIER, V. D.
Red.M.D./dact.L.C.C.
3 ex./
Jud.fond: A.-M. B.
