Decizia nr. 1243/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1243/2012
Ședința a 17 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta SC M. N. S. împotriva Sentinței civile nr. 4. pronunțată de tribunalul M., în contradictoriu cu intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-A. N. DE A. F.-D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 3 februarie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de (...) și ulterior pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4351 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC M. N. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la (...), urmare controlului efectuat la societatea - reclamantă, organele de inspecție fiscală au constatat o lipsă la inventar în sumă de 382.541 lei, pentru care au calculat taxa pe valoarea adăugată de plată suplimentară în sumă de 72.683 lei.
A. lipsă a rezultat prin diferența între stocul scriptic de materiale auxiliare înregistrat în balanța de verificare la nivelul sumei de 423.112,79 lei și cel faptic de 40570,99 lei înscris în listele de inventar prezentate de reclamantă.
Prin decizia nr. 123 din (...) privind soluționarea contestației formulate de SC M. N. S. B. M. împotriva deciziei de impunere nr. 596/(...), emisă de A. de I. F. în baza raportului de inspecție fiscală menționat mai sus, pârâta D. G. a F. P. M. a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 74.876 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată și majorări de întârziere și a anulat decizia de impunere cu privire la suma de 37.511 lei taxă pe valoare adăugată și majorări de întârziere.
Pârâta a reținut că apărările contestatoarei cu privire la erorile din contabilitate nu pot duce la soluționarea favorabilă a contestației dat fiind faptul că lipsa în gestiune a fost constatată pe baza documentelor contabile prezentate de societate și a listelor de inventariere întocmite de comisia de inventariere numită de administratorul societății la acea dată, răspunderea fiind reglementată de art. 10 al. 4 din L. contabilității nr. 82/1991, republicată.
Din concluziile expertizei efectuate în cauză de doamna expert contabil
Pastor Raluca reiese că decizia de impunere nr. 596 din (...) întocmită de A. de I. F. a rost emisă în condițiile legii, raportat la împrejurarea că lipsa în gestiune este dată de diferența între stocul scriptic și cel faptic, la data controlului și că această lipsă a fost constatată în baza inventarierii de la fața locului (f.112 - 140).
E.ul contabil și-a menținut punctul de vedere și urmare obiecțiilor depuse de reclamantă, arătând că nu a găsit listele suplimentare la intrări în contul 3021, astfel că organul de inspecție le-a considerat justificat ca fiind operațiuni de livrare de bunuri ce determină calculare de TVA suplimentar.
Cât privește ajustarea făcută de același organ, aceasta este corectă pornind de la premisa raportului complet de producție care include toate costurile, ajustare făcută în baza corectării veniturilor societății în corelație cu cheltuielile efectuate prin metoda cost - plus, nu strict cu livrarea (f. 168
- 171).
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul a constatat că actele administrativ fiscale atacate au fost emise în condițiile legii, prin urmare nu sunt motive de anulare a acestora, situație în care acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, în baza art. 218 al. 2 și O.G. nr. 92/2003, modificată, raportat la art. 18 al. 1 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M. N.
S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- În principal: casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare primei instanțe de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct.
5 Cod procedură civilă;
- În subsidiar: solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă să se admită recursul, să se modifice în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost aceasta formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin S. civilă nr. 4351 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) Tribunalul Maramureș a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S. M. N. S. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. M..
Pentru a pronunța o astfel de soluție, prima instanță a reținut că din concluziile expertizei efectuate în cauză de doamna expert contabil Pastor Raluca reiese că decizia de impunere nr. 596 din (...) întocmită de A. de I. F. a fost emisă în condițiile legii raportat la faptul că lipsa în gestiune este dată de diferența între stocul scriptic și cel faptic, la data controlului și că această lipsă a fost constatată în baza inventarierii de la fața locului (..) , că organul de inspecție a considerat justificat lipsa în gestiune ca fiind operațiuni de livrare de bunuri ce determină calculare de TVA suplimentar, în condițiile lipsei listelor suplimentare la intrări în contul 3021.
De asemenea, cu privire la ajustarea făcută de organul de inspecție prima instanță a reținut că aceasta este corectă, pornind de la premisa raportului complet de producție care include toate costurile.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
I. Cu privire la petitul principal, privind casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare primei instanțe de judecată, apreciază că se impune o astfel de soluție din prisma încălcării de către prima instanță a dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
1. În primul rând, face precizarea că societatea reclamantă, prin reprezentantul său Dl. A. F. A., a luat la cunoștință de conținutul completării la raportul de expertiză abia la ultimul termen de judecată, din data de (...), când a adus la cunoștința instanței faptul că din eroare s-a comunicat raportul la sediul societății, unde nu se mai desfășoară activitate și unde nu se mai află nici o persoană din partea societății reclamante.
Reprezentantul a solicitat acordarea unui termen pentru studierea completării la raportul de expertiză, cerere care a fost respinsă de instanța de judecată, care a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului să ia cunoștință de conținutul completării la lucrarea de expertiză.
1.1. Sub un prim aspect, considerăm că în cauză au fost încălcate de către prima instanță prevederile arte 93 Cod procedură civilă, care stabilesc regulile de urmat în cazul în care partea își alege domiciliul la o altă adresă decât adresa de sediu.
În acest sens, solicită instanței de recurs să constate că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat ca citarea și comunicarea tuturor actelor de procedură să se facă la domiciliul ales din B. M., str. George C., nr.
30/35, județul M., care de fapt este sediul reprezentantului societății recurente.
Din păcate, trecând peste cererea reclamantei, instanța a dispus comunicarea completării la raportul de expertiză la o altă adresă. Alegerea domiciliului la sediul cabinetului de avocat s-a făcut tocmai din prisma faptului că la sediul societății recurente din Sat Mogoșești, Comuna
Satulung, str. Principală, nr. 199, județul M., nu se mai desfășoară nici un fel de activitate, nu mai există personal, astfel încât nu este posibilă comunicarea actelor de procedură la această locatie.
De altfel, din cuprinsul procesului verbal de comunicare aflat la fila
175 din dosarul de fond reies aspectele indicate de reclamantă, modalitatea de comunicare a raportului de expertiză fiind prin "afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului - nici o persoană nu a fost găsită ".
În raport de încălcarea prevederilor legale referitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură, la care a făcut referire mai sus, apreciază că sancțiunea care se impune este cea a nulității hotărârii instanței de fond. A. întrucât normele referitoare la citare au caracter imperativ, deoarece au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare. N. lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate și casarea ei cu trimitere spre rejudecare (art. 107 și art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
1.2. Sub un alt aspect, prima instanță de judecată a Î. prin sentința pronunțată dispozițiile legale care reglementează principiul dreptului la apărare.
Prin respingerea cererii formulate de apărătorul societății recurente de amânare a cauzei pentru studierea completării la raportul de expertiză, instanța a încălcat acest principiu fundamental de care trebuie să beneficieze orice parte în procesul civil. C. dacă instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ca reprezentantul reclamantei să ia cunoștință de cuprinsul completării la raportul de expertiză, dreptul la apărare nu a fost respectat. A. întrucât analiza temeinică a unui raport de expertiză, care cuprinde nu mai puțin de 12 pagini, nu se poate face în cele
20 de minute acordate de instanță. Problemele care se pun în cauză sunt de natură contabilă, sunt chestiuni de o complexitate ridicată, care trebuie analizate în mod amănunțit și cu concursul unui expert.
În raport de neacordarea unui termen pentru studiul completării la raportul de expertiză, prima instanță a încălcat dreptul la apărare, reglementat de prevederile art. 24 din Constituție, care dispun că dreptul la apărare este garantat. Acest drept, în sens material, cuprinde întregul complex de drepturi și garanții procesuale care sunt instituite de lege pentru a da posibilitatea părților să-și apere interesele legitime, incluzând dreptul de a pune concluzii pe cererile deduse judecății, de a face cereri, de a lua cunoștință de actele de la dosar, de a participa la dezbateri, etc.
Dreptul la apărare se realizează și prin unele dispoziții procedurale, precum art. 156 Cod procedură civilă, care stabilește că judecătorul poate da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată. Raportându-se la motivele invocate de către apărătorul ales al recurentei, apreciază că acestea erau motive obiective și justificate. Respingerea cererii de amânare putea avea loc doar motivat.
De asemenea, principiul respectării dreptului la apărare este integrat în câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, fiind consfințit de prevederile art, 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Încălcarea acestui principiu este sancționată cu nulitatea hotărârii.
2. Sub un alt aspect, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare se impune și din prisma necesității de a clarifica anumite aspecte care nu au fost avute în vedere de Dna E., pentru stabilirea în mod corect și complet a stării de fapt la care să se raporteze instanța.
A arătat, inclusiv în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, faptul că există anumite aspecte, deosebit de importante, care nu au fost analizate de expert nici prin raportul inițial și nici prin completarea la raportul de expertiză depus în cauză.
Face trimitere în acest sens la concluziile completării la raportul de expertiză efectuat în cauză, unde se arată că lipsa în gestiune provine din lipsa de contabilizare a consumurilor de materiale auxiliare. Dna expert arată că aceste materiale auxiliare au fost folosite în procesul de producție, că ele nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, și de aici rezultă lipsa în gestiune constatată de organul de control. Tot în cuprinsul completării la raportul de expertiză Dna E. a arătat (răspuns obiectiv nr. 3): "Incluzând doar materiile prime profitul contabil nu a fost diminuat de cheltuieli cu materialele auxiliare. Deci rapoartele de producție complete nu s-au predat și organul fiscal nu a ținut cont de existența acestora ".
E.ul a estimat această lipsă pentru panourile rășinoase la nivelul sumei de 257.742 lei, așadar lipsa în gestiune s-ar reduce la valoarea de
124.799,80 lei. Acestei valori îi corespunde un nivel al TVA-ului de 23.712 lei.
Cu privire la diferența de 124.799,80 lei Dna expert arată că ea reprezintă materiale auxiliare folosite pentru alte elemente de productie. În raport de aceste aspecte, apreciază că și pentru valoarea de 124.799,80 lei, reprezentând lipsă în gestiune, a fost calculat în mod greșit TVA suplimentar. E.ul ar fi trebuit să răspundă complet la obiecțiunea adresată, în sensul de a indica cantitatea de materiale auxiliare folosită în procesul fabricație pentru alte elemente de producție, cu indicarea valorii acestei cantități, pentru a se stabili dacă diferența de 124.799,80 lei a fost folosită integral la producerea altor elemente de producție. De altfel, așa cum a procedat pentru panourile de rășinoase, unde a calculat, raportat la cantitate a de panouri produsă de societate, consumul mediu de materiale auxiliare utilizat în procesul de producție, de aceeași manieră trebuia să procedeze expertul și cu privire la celelalte produse. Din punctul reclamantei de vedere starea de fapt nu este complet stabilită, existând aspecte care nu au fost clarificate în mod complet de dna expert nici după depunerea completării la raportul de expertiză.
Acesta este motivul pentru care a apreciat, chiar cu prilejul depunerii concluziilor scrise, că se impunea ca dosarul să fie repus pe rol pentru clarificarea tuturor acestor aspecte.
În ceea ce privește chestiunile care nu au fost clarificate de expert, face trimitere la acestea, punctual, în cele ce urmează:
1.1. La obiectivul nr. 3 Dna expert arată care este cantitatea medie și valoarea materialelor auxiliare care a fost utilizată de societate în producerea de panouri rășinoase pe perioada anilor 2004 - 2007 (4 ani), rezultând un consum de materiale auxiliare consumate de 257.742 lei. Sub acest aspect se impunea ca Dna expert să analizeze consumul de materiale auxiliare pe toată perioada avută în vedere de organul de inspecție, respectiv și pe anul 2008.
1.2. Sub un alt aspect, se impunea ca analiza consumului de materiale auxiliare să se facă și prin raportare la alte elemente de productie, care au implicat în procesul tehnologic consum de materiale auxiliare și nu doar materiale rășinoase, experta arătând, de altfel, că societatea a fabricat și altfel de produse.
1.3. Dna expert trebuia să indice care este suma care trebuie scăzută în urma luării în calcul a acestui consum de materiale auxiliare , atât pentru panourile de rășinoase, cât și pentru celelalte elemente de producție, și să stabilească, ca urmare a acestui procedeu, dacă mai există acele lipsuri care au stat la baza calculului sumelor suplimentare de către organul fiscal.
1.4. Consideră că Dna E. nu a răspuns la obiecțiunea nr. 5 prin care reclamanta a solicitat să se indice prețurile de transfer în perioada
2007 - 2008 pentru produsele livrate către Manufacturas Nicolas Spania.
Prin indicarea acestor prețuri nu a cerut să dea citire prețurilor din facturi, întrucât le cunoștea și reclamanta, ci care era prețul de circulație la acea vreme pentru produsele livrate de recurentă către Manufacturas Nicolas?
Acestea sunt doar câteva din aspectele care trebuie lămurite de expert, pentru a avea o stare de fapt completă. În măsura în care se va dispune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare vor depune obiecțiuni cu privire la toate aspectele care apreciază că trebuie clarificate. Consideră că se impune casarea cu trimitere pentru ca Dna expert să răspundă acestor nelămuriri, care nu au putut fi invocate în fața primei instanțe din prisma neacordării termenului de judecată solicitat de reprezentantul societății recurente.
Având în vedere că situația de fapt nu a fost corect stabilită, iar aspectele reținute sunt incomplete și, întrucât instanța de recurs examinează numai legalitatea soluției în raport cu o situație de fapt corect și complet stabilită, apreciază că se impune soluția de casare a cauzei cu trimitere spre rejudecare.
II. Cu privire la petitul subsidiar, privind modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii actiunii introductive astfel cum a fost aceasta formulată, arată următoarele:
1. Sub un prim aspect, prima instanță a arătat că organul de inspecție a considerat justificat lipsa în gestiune ca fiind operațiuni de livrare de bunuri ce determină calculare de TVA suplimentar, în condițiile lipsei listelor suplimentare la intrări în contul 3021. De asemenea, cu privire la ajustarea făcută de organul de inspecție prima instanță a reținut că aceasta este corectă, pornind de la premisa raportului complet de producție care include toate costurile.
Prima instanță nu a analizat susținerile reclamantei, care au fost confirmate de lucrarea de expertiză și de completarea la aceasta.
Este adevărat că nu s-au întocmit liste suplimentare cu intrările în contul 3021, practic nu s-au întocmit documente contabile care au stat la baza ieșirii materialelor auxiliare din stocul societății, dar în fapt, astfel de ieșiri au existat, chiar dacă nu s-au reflectat în documentele contabile. Societatea recurentă putea, cel mult, să fie amendată pentru ținerea unei contabilități neconforme, însă în raport cu situația concretă și cu modul în care s-au derulat evenimentele, apreciază că stabilirea unor obligații fiscale suplimentare este nejustificată.
Așa cum a susținut și în fața primei instanțe de judecată, lipsa de gestiune nu a existat, ci s-a datorat faptului că în anii 2007 - 2008 nu au fost înregistrate ieșiri de materiale auxiliare (dare în consum). Având în vedere cifra de afaceri, specificul activității și produsele fabricate ar fi fost imposibil să nu existe consumuri de materiale auxiliare (adeziv, chit, etc.) Consideră că în cauza de față nu se poate vorbi despre o lipsă în gestiune, ci de o eventuală gestionare eronată, pentru care nu se impune stabilirea unor sume suplimentare la taxa pe valoarea adăugată.
Arată că aparenta lipsa în gestiune se datorează următorilor factori:
• înregistrarea în contul 3021 "Materiale auxiliare" a unor bunuri care sunt de altă natură (obiecte de inventar, piese de schimb, materiale nestocabile );
• neevidențierea la inventar a bunurilor care există faptic în fabrică, însă nu în depozitul de materiale auxiliare și pentru care au fost întocmite documente de dare în consum (utilaje, lopată, clește, etc.);
• neîntocmirea bonurilor de consum pentru materiale auxiliare utilizate în procesul de producție, fără de care produsele fabricate nu se puteau obține.
Așa cum a precizat și mai sus, consideră că elementele de mai sus sunt erori de gestionare și contabilizare, sancționabile cu o eventuală amendă, neputând sta la baza calculului sumelor suplimentare .
Raportat la toate aspectele indicate mai sus apreciază că stabilirea sumei de 74.876 lei reprezentând TVA suplimentar este nelegală și netemeinică.
De altfel, în raportul de expertiză efectuat în cauză, Dna expert a arătat că aceste materiale auxiliare au fost folosite în procesul de producție, că ele nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, și de aici rezultă lipsa în gestiune constatată de organul de control. Tot în cuprinsul completării la raportul de expertiză Dna E. a arătat (răspuns obiectiv nr. 3): "Incluzând doar materiile prime profitul contabil nu a fost diminuat de cheltuieli cu materialele auxiliare. Deci rapoartele de producție complete nu s-au predat și organul fiscal nu a ținut cont de existența acestora".
2. Cu privire la D. nr. 123/(...) a ANAF - D. G. a F. P. M. prima instanță a reținut că din concluziile expertizei efectuate în cauză de doamna expert contabil Pastor Raluca reiese că decizia de impunere nr. 596 din (...) întocmită de A. de I. F. a fost emisă în condițiile legii raportat la faptul că lipsa în gestiune este dată de diferența între stocul scriptic și cel faptic, la data controlului și că această lipsă a fost constatată în baza inventarierii de la fața locului (. . .)
Nu a contestat nici un moment legalitatea deciziei nr. 123 din 10 iunie
2009 în sens formal, și aici se referă la competența organului fiscal de a emite astfel de decizii, competența de soluționare a contestației reclamantei administrative, etc. De altfel, această întrebare a fost adresată expertului de către instanța de fond. A contestat și contestă cele reținute în cuprinsul deciziei din prisma adevăratei stări de fapt, care a fost reținută și de expert în lucrarea de expertiză.
Așa cum a arătat în mod detaliat mai sus, nu vorbim de o lipsă în gestiune, ci de o eventuală eronată gestiune în contabilitatea societății a bunurilor reprezentând obiecte de inventar și materiale auxiliare. De altfel, prin motivarea sumară pe care intimata a dat-o soluției pronunțate în contestați a recurentei, aceasta nu face decât să reia cele menționate în actele fiscale atacate, fără a face o analiză a susținerilor reclamantei și a documentelor prezentate de recurentă.
Dna expert a arătat în completarea la raportul de expertiză că în fapt ar fi vorba de o eroare de comunicare internă între departamentul tehnic și cel contabil. De asemenea, expertul a arătat că potrivit evidentei de productie era cuantificată doar materia primă, nicidecum materialele auxiliare care intrau în procesul tehnologic. Tot în cuprinsul completării la raportul de expertiză se arată că materialele auxiliare au fost înregistrate de- a lungul timpului în contul 3021 "Materiale auxiliare", dar descărcarea de gestiune la auxiliare nu a mai avut loc, cu toate că, în fapt, este evident că în productie s-au folosit astfel de materiale.
De asemenea, expertul a arătat că în raport de documentele contabilizate există lipsă în gestiune, însă dată fiind neevidențierea în contabilitate a consumului de materiale auxiliare, lipsa în gestiune se reduce, cel putin cu materialele utilizate pentru panourile de rășinoase, cu suma de 257.742 lei, rămânând o diferentă de 124.799,80 lei. E.ul arată că și această diferență de materiale auxiliare a fost utilizată la producerea altor elemente de producție, fără a fi evidentiată însă în contabilitate.
3. Cu privire la suma de 271 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în sumă de 74.605 lei arată că acestea sunt accesorii debitului principal stabilit în sarcina societății reclamante.
Or, raportat la cele expuse mai sus, precum și la faptul contestării sumei de 74.605 lei reprezentând TVA suplimentar, în măsura în care instanța de recurs va da curs solicitărilor reclamantei, apreciază că nu se justifică calculul majorărilor de întârziere.
4. Sub un alt aspect, prima instanță a reținut că ajustarea făcută de organul fiscal este corectă, pornind de la premisa raportului complet de producție care include toate costurile.
În primul rând arată faptul că ajustarea a privit strict tanzacții1e efectuate de societatea recurentă cu persoane afiliate (Manufacturas Nicolas
Spania) și nu procesul de producție așa cum a reținut prima instanță de judecată.
Așa cum a arătat și în fața primei instanțe de judecată, cu privire la suma de 1.922 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată pentru veniturile rezultate prin ajustare, aferentă perioadei aprilie - decembrie 2008, apreciază ca nelegală stabilirea în sarcina reclamantei a acestei obligații.
Prin raportul de inspecție fiscală efectuat s-a dispus, dat fiind faptul că societatea desfășoară în cea mai mare parte tranzacții cu persoane afiliate (Manufacturas Nicolas Spania), ajustarea veniturilor societății în sensul creșterii acestora cu suma totală de 635.235,9 lei. Pentru această sumă a fost stabilit TVA suplimentar de 37.343 lei.
Prin D. nr. 123 din (...) a fost admisă în parte contestația reclamantei cu privire la suma de 33.968 lei, menținându-se obligația de plată a TVA- ului suplimentar pentru suma de 1.922 lei, calculată pe perioada aprilie - decembrie 2008.
Soluția pronunțată este nelegală, având în vedere faptul că ajustările efectuate prin metoda cost-plus au avut în vedere tranzacțiile cu persoane afiliate (Manufacturas Nicolas Spania).
4.1. Solicită a se reține în primul rând că prețurile de valorificare a producției obținute au fost impuse de realitatea din piață, societatea sesizând faptul că nu mai poate fi competitivă pe piață și a redus volumul de activitate semnificativ față de anii trecuți.
4.2. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că nu au fost diferențe semnificative între prețurile de vânzare către persoane afiliate și cele către ceilalți parteneri.
Mai mult decât atât, ajustarea efectuată de intimată nu respectă prevederile legale, mai exact dispozițiile art. 11 alin. 2 din L. nr. 5. privind Codul fiscal, care prevede posibilitatea de ajustare doar a tranzactiilor Între persoane afiliate. Or, în cazul din speță, calculul TVA-ului suplimentar aferent livrărilor la intern nu își au temeiul în articolul de lege invocat, întrucât partenerii din aceste tranzactii nu sunt persoane afiliate societătii reclamante.
Prin respingerea acțiunii reclamantei prima instanță a încălcat prevederile legale invocate mai sus.
4.3. Sub un al treilea aspect, cu referire la cele 3 facturi fiscale emise către Manufacturas Nicolas, Dna E. a arătat în cuprinsul raportului de expertiza (răspunsul la obiectivul nr. 18) că "dată fiind lipsa livrării unor produse similare către alte societăti, nu peste posibilă emiterea unei opinii dacă există o diferentă de pret la același produs livrat către alti clienti decât Manufacturas Nicolas Spania". În aceste condiții, se întreabă cum a fost posibil pentru organul fiscal stabilirea necesității de ajustare a prețului pentru livrările efectuate de societatea reclamantă către firma din Spania? Care sunt prețurile care au fost luate în calcul de organul de control pentru ajustarea valorii livrărilor efectuate de reclamantă?
Dispozițiile art. 11 alin. 2 din L. nr. 5. privind Codul fiscal dispun:
"În cadrul unei tranzacții Între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta pretul de plată al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzactiei".
Intimata avea obligația de a indica care este prețul de circulație pentru astfel de bunuri, pentru a fi evidențiată diferența între prețul practicat de societatea reclamantă și prețul "real" invocat de aceasta al unor astfel de tranzacții.
Întrucât nici intimata și nici instanța nu au dat curs solicitărilor reclamantei, apreciază că au fost încălcate prevederile art. 11 alin. 2 din L. nr. 5. indicate mai sus, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și din acest punct de vedere.
4.4. Sub un ultim aspect, deosebit de relevantă este concluzia la care ajunge Dna expert în urma verificării prețului mediu al produselor livrate către Manufactura Nicolas (răspunsul la obiectivul nr. 20).
Se arată că din datele publicate pe internet rezultă o limită minimă pentru panoul de fag de 16 E. iar la panoul de stejar de 21 E. după cum arată și Dna expert, din facturile emise către Manufacturas Nicolas rezultă un preț de 125 E. pentru panoul de fag și de 1. la cel de stejar.
Ca atare, pretul de vânzare practicat de societatea reclamantă cu societatea din Spania este de 8 (opt) ori mai mare decât cel utilizat pe piată. În aceste condiții, se întreabă, din nou, cum a fost posibilă ajustarea în condițiile în care prețul practicat cu societatea spaniolă era net superior prețurilor de piață?
Este cert că demersul organului fiscal a fost unul abuziv, că acesta nu a avut nici un suport probator pentru a opera aceste ajustări, motiv pentru care operațiune a de calculare a taxei pe valoarea adăugată pentru veniturile rezultate prin ajustare, aferente perioadei aprilie - decembrie 2008, este nelegală.
Date fiind cele de mai sus solicită să se dispună admiterea recursului astfel cum a fost acesta formulat.
În temeiul prevederilor arte 274 Cod procedură civilă solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept invocă prevederile art. 107, art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 5, pct. 9, art. 312, art. 242, art. 274 Cod procedură civilă, L. nr. 5. privind Codul fiscal.
Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 18.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
1. Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la (...), urmare controlului efectuat la societatea - reclamantă, organele de inspecție fiscală au constatat o lipsă la inventar în sumă de 382.541 lei, pentru care au calculat taxa pe valoarea adăugată de plată suplimentară în sumă de 72.683 lei. A. lipsă a rezultat prin diferența între stocul scriptic de materiale auxiliare înregistrat în balanța de verificare la nivelul sumei de 423.112,79 lei și cel faptic de
40570,99 lei înscris în listele de inventar prezentate de reclamantă.
2. Prin decizia nr. 123 din (...) privind soluționarea contestației formulate de SC M. N. S. B. M. împotriva deciziei de impunere nr. 596/(...), emisă de A. de I. F. în baza raportului de inspecție fiscală menționat mai sus, pârâta D. G. a F. P. M. a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 74.876 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată și majorări de întârziere și a anulat decizia de impunere cu privire la suma de 37.511 lei taxă pe valoare adăugată și majorări de întârziere.
3. Pârâta a reținut că apărările contestatoarei cu privire la erorile din contabilitate nu pot duce la soluționarea favorabilă a contestației dat fiind faptul că lipsa în gestiune a fost constatată pe baza documentelor contabile prezentate de societate și a listelor de inventariere întocmite de comisia de inventariere numită de administratorul societății la acea dată, răspunderea fiind reglementată de art. 10 al. 4 din L. contabilității nr. 82/1991, republicată.
4. Din concluziile expertizei efectuate în cauză de doamna expert contabil Pastor Raluca reiese că decizia de impunere nr. 596 din (...) întocmită de A. de I. F. a fost emisă în condițiile legii, raportat la împrejurarea că lipsa în gestiune este dată de diferența între stocul scriptic
și cel faptic, la data controlului și că această lipsă a fost constatată în baza inventarierii de la fața locului (f.112 - 140).
5. Prin sentința civilă nr. 4351 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC M. N. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M..
6. Referitor la pretinsa încălcate de către prima instanță prevederile arte 93 Cod procedură civilă - curtea nu va reține alegațiile recurentei.
Neacordarea unui termen pentru a putea fi studiate completările la raportul de expertiză a fost complinită de către prima instanță prin lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului să ia cunoștință de conținutul completării la lucrarea de expertiză. Ori nu s-a dovedit că în cazul acordării unui nou termen recurenta ar fi formulat alte apărări și ar fi fost vătămată în acest mod, vătămare care să impună casarea hotărârii. De asemenea curtea nu va reține încălcarea principiul dreptului la apărare - încălcare dedusă potrivit recurentei din respingerea cererii formulate de apărătorul societății recurente de amânare a cauzei pentru studierea completării la raportul de expertiză. Susținerile făcute sunt doar în plan teoretic de vreme ce nu s-au invocat aspecte concrete din care curtea să deducă încălcarea efectivă a dreptului la apărare. N. cauzei pentru studiul probei administrate și pentru formularea unei poziții procesuale poate naște o prezumție simplă de nelegalitate, care însă trebuia coroborată cu aspecte concrete ale cauzei care să facă probă unei veritabile încălcări. Limitările drepturilor procesuale ale părților sunt permise inclusiv in jurisprudența convențională - în măsura în care nu este afectată substanța dreptului - efectivitatea acestuia.
7. Curtea va înlătura și celelelate aspecte legate de fondul litigiului (necesitatea de a clarifica anumite aspecte care nu au fost avute în vedere de expert, pentru stabilirea în mod corect și complet a stării de fapt la care să se raporteze instanța, consumul de materiale auxiliare pe toată perioada avută în vedere de organul de inspecție, respectiv și pe anul 2008, analiza consumului de materiale auxiliare să se facă și prin raportare la alte elemente de productie, care au implicat în procesul tehnologic consum de materiale auxiliare și nu doar materiale rășinoase, suma care trebuie scăzută în urma luării în calcul a acestui consum de materiale auxiliare , atât pentru panourile de rășinoase, cât și pentru celelalte elemente de producție, prețurile de transfer în perioada 2007 - 2008 pentru produsele livrate către Manufacturas Nicolas Spania) respectiv că nu s-au întocmit liste suplimentare cu intrările în contul 3021.
8. Curtea reține că raportul de expertiză răspunde obiectivelor formulate și că prima instanță în mod corect a dezlegat cauza astfel că se impune menținerea actelor administrativ fiscale emise de către intimata D.
M.. Lipsa identificată de către intimată în gestiunea recurentei este finalmente dată de diferența dintre stocul scriptic și stocul faptic,diferență constatată prin inventariere. C. neținerii corecte a propriei contabilități nu pot duce la anularea actelor fiscale emise urmare a acestei contabilități
„neconform"; ținută ci la angajarea unei eventuale răspunderi pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile.
9. Față de cele ce preced curtea potrivit art 20 din L. nr 554/2004 raportat la art 312 cod pr civ va respinge recursul declarat de reclamanta SC
M. N. S. împotriva sentinței civile nr. 4351 din (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al tribunalului M., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. N. S. împotriva sentinței civile nr. 4351 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al tribunalului M., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: V. I.
