Decizia nr. 1625/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1625 /2012
Ședința publică din 29 februarie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1102 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud, în contradictoriu cu reclamanta B. L.-A., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) diminuare salariu cu 25%.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3
C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1102 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. B. invocată de această pârâtă, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. L. A. împotriva pârâtei P. M. B., ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 250 lei.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, este real că, întrucât a căzut în pretenții, reclamantul este obligat a suporta, în temeiul art. 274 C.pr.civ., cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte, sens în care a admis cererea formulată de către pârâtă, însă, având în vedere criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat (trebuie făcută sublinierea existenței mai multor dosare pe rolul acestei instanțe similare cu prezentul dosar și în care apărările formulate de pârâtă sunt identice) instanța a micșorat onorariul avocațial ce a fost pus în sarcina reclamantului, de la suma de 620 lei, rezultată din chitanța depusă la dosar, la suma de 250 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta P. M. B. solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a hotararii atacate in sensul obligarii paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
Cu toate ca s-a respins actiunea reclamantului, I. de fond a redus cuantumul cheltuielilor de judecata in mod nejustificat.
I. de fond, pe buna dreptate a respins ca neîntemeiata actiunea civila formulata de reclamant.
I. de fond nu era indreptatita sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau, care are ca finalitate, pe de o parte, prestarea asistentei juridice, iar pe de alta parte plata onorariului si, eventual, a altor cheltuieli, intrucat acestea nu pot fi stanjenite sau controlate, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
Prin urmare, in mod gresit, instanta de fond a facut in cauza aplicarea dispozitiilor art. 274 pct. 1 si 3 din Codul de procedura civila si a redus, prin apreciere, cheltuielile judiciare privind onorariul convenit de avocat cu clientul sau.
Conform dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar in conformitate cu art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat, onorariul se stabileste prin negociere, fiind totodata exclusa obligatia avocatului de a justifica cuantumul sumelor care i se cuvin cu acest titlu, convenite cu clientul sau.
De asemenea, in art. 95 din statut s-a stabilit ca reclamatiile si contestatiile privind onorariile si cheltuielile facute in interesul clientului se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, adica de consiliul baroului, deciziile acesteia putand fi atacate prin plangere la C. permanenta, a carei solutie este definitiva.
In aprecierea cuantumului onorariului, instanta trebuie sa aiba in vedere atat valoarea pricinii, cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel, nu este justificata reducerea onorariului achitat de parte avocatului sau, mai ales ca acțiunea a fost respinsa in intregime.
Faptul ca avocatul a determinat, exclusiv in limitele prerogativelor legale si statutare, conferite profesiei de avocat, solutionarea cererii "la numai doua termene" nu reprezinta un motiv de reducere a onorariului avocatial, diligenta profesionala a aparatorului paratei conducand la solutionarea cererii intr-un timp foarte scurt.
Onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevazute in alin. 3 al textului mentionat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client; natura, noutate a si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietate a, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.
T. de lege mentionat permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ori de eate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat. T. face referire si la "tabloul onorariilor minimale", care nu mai exista in prezent, trimiterea fiind astfel superflua.
În speță onorariul apărătorului pârâtului, recurent de față, a fost de
500 lei, plus TVA 120 lei, în total 620 lei conform dovezilor depuse la dosar, iar instanța l-a redus considerându-l ca nepotrivit si fără ca instanța să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat si fara a lua in calcul munca avocatului.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului si modificarea in parte a hotararii atacate in sensul obligarii paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecata la fond.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.7, 8 si 9 C.Pr.Civ.
Cu cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat pentru recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Judecătorii au însă dreptul, potrivit art.274 alin. (3) Cod procedură civilă, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Totodată, practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor
Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României).
În același sens dispune și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții
Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor recurentei, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu s-au încălcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În realitate, dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesie de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
În ceea ce privește decizia nr. 367/2008 a Curții Constituționale, aceasta nu consacră o revenire a instanței de contencios constituțional asupra propriei jurisprudențe, ci privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă.
Referitor la jurisprudența C., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de față.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă,
Curtea va respinge recursul declarat de pârâta P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 1102 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-
Năsăud pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de P. M. B. împotriva sentinței civile nr.
1102 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. E.na L.
