Decizia nr. 1630/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1630/2012
Ședința ta de 29 F. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. H. împotriva încheierii civile pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S., în contradictoriu cu pârâta D. DE S. P. A J. S., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă P. H. personal, identificată cu CI seria SX nr. 1. și intimata- pârâtă prin consilier juridic J. L. M., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 783 din data de (...).
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului declarat.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Recurenta-reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul promovat și relevă că a ridicat un exemplar al întâmpinării depusă de către intimată față de care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 și art. 14, 15 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii civile pronunțată la data de (...) de către Tribunalul Sălaj, apreciind că sunt îndeplinite cele două condiții pentru a se dispune suspendarea celor două dispoziții emise de către directorul executiv, respectiv a D. nr. 47/(...) și a D. nr. 51/(...), respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Solicită a fi respinse apărările intimatei expuse în cuprinsul întâmpinării având în vedere că acestea privesc aspecte legate de fondul cauzei, invocându-se faptul că dispoziția prin care s-a acordat acesteia viza de control financiar preventiv de către fostul director executiv al DSP S. este nelegală.
În privința D. nr. 51/(...), a cărei anulare parțială o solicită, la interpelarea instanței recurenta arată că salariul a fost diminuat prin raportare la cel avut anterior, aproximativ cu 400 lei/lună, iar anterior desemnării cu atribuții de control financiar preventiv avea un salariu de
2200 lei.
Potrivit dispozițiilor legale, cei cărora li se acordă viza de control financiar preventiv, primesc patru trepte de salarizare, echivalentul a 10 % din salariu, în să legea nu precizează și modalitatea de calcul a salariului în situația retragerii dreptului de control financiar preventiv, fapt pentru care apreciază că, prin asemănare, ar trebui să se retragă un procent egal cu cel acordat, respectiv tot 10 %.
Arată că la data de (...) i s-a stabilit un anumit salariu, raportat la cel avut în anul 2010, la care i s-a acordat și dreptul de control financiar preventiv iar în urma retragerii acestui drept i s-a calculat salariul tot prin raportare la cel avut în anul 2010, deși la acest moment indemnizația aferentă dreptului de control financiar preventiv sunt incluse în salariul de bază.
Cu privire la D. nr. 47/(...) prin care s-a retras dreptul de control financiar preventiv și a cărei suspendare o solicită, recurenta-reclamată arată că aceasta nu este întemeiată în drept, iar prin dispozițiile O. 5. se prevăd anumite situații în care acest drept poate fi retras, fără a se afla în vreuna din situațiile enumerate în actul la care a făcut referire, nici cele care impun suspendarea și cu atât mai puțin cele care impun schimbarea.
Solicită a fi respinse susținerile intimatei-pârâte conform cărora, în calitate de director executiv adjunct economic nu ar avea dreptul pentru a exercita CFP, întrucât acest drept este recunoscut de lege iar până la momentul retragerii lui nu a intervenit nicio modificare legislativă în acest sens.
Pentru aceste argumente solicită admiterea recursului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare reprezentând taxe judiciare de timbru.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțată de Tribunalul Sălaj, cu precizarea că suma acordată pentru exercitarea acestei activități este prevăzută în mod expres prin O. 4., care stabilește și modul în care se calculează veniturile în situația în care o atare activitate nu mai este desfășurată.
M. a comunicat dezacordul cu privire la prestarea activității de către reclamantă, însă nu a înțeles să-l comunice și compartimentelor din cadrul DSP S. cu scopul de a fi prelucrat sau pus în aplicare, iar prin adresa anexată la dosarul cauzei se arată că recurentei-reclamante i s-a retras sporul de 25 % acordat pentru exercitarea activității de C. nu are dreptul să exercite activitatea de control financiar preventiv.
Deși legislația în vigoare prevede că activitatea de control financiar preventiv se exercită cu acordul entității publice superioare, iar din adresele înaintate de Ministerul Sănătății rezultă clar lipsa unui atare acord, apreciază că recurenta a desfășurat această activitate în mod ilegal.
Pentru aceste argumente reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului fără acordarea cheltuielilor judiciare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei P. H. în contradictoriu cu D. de S. P. S.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute cumulativ de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea actului administrativ ca bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, în prezent, principiul legalității a devenit un principiu fundamental în toate sistemele de drept, iar acesta constă în respectarea întocmai a legii de către destinatarii ei
(cetățeanul și statul).
În sistemul juridic românesc, acest principiu este reglementat în art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție. Astfel, primul text constituțional precizează faptul că, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Pe de altă parte, al doilea text cuprins în
Legea fundamentală arată că nimeni nu este mai presus de lege.
În cazul actelor administrative, legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor și al efectelor lor până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate. C. dacă beneficiază de putere discreționară, autoritățile publice nu pot ignora legea, a cărei organizare a executării și executare în concret trebuie să o realizeze.
Cu alte cuvinte, între actul administrativ și lege există în mod necesar un raport de subordonare.
Așadar, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Or, așa după cum rezultă din susținerile pârâtei, deciziile a căror suspendare a executării se solicită au fost date de către directorul executiv al Direcției de S. P. a J. S. tocmai pentru a înlătura nelegalitatea deciziei nr.73/2010 emisă anterior în lipsa acordului M.ui S., contrar prevederilor art.9 al.6 din OG 119/(...) privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, cu modificările și completările ulterioare.
Se impune a se preciza faptul că instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de reclamantă presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, întrucât, prin executarea actului administrativ, reclamantei nu i s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat,având în vedere faptul că paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 al.1 lit. ș) LCA , presupune existența, în cuprinsul actului vizat, a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Cuantumul sumei asupra căreia poartă actul administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a se dispune măsura.
Scopul instituit de legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ este acela de a nu cauza reclamantului o pagubă materială iminentă, care i s-ar cauza ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, generată de faptul că, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, această pagubă materială ar putea fi, în unele cazuri, deosebit de consistentă.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. .2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părții.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare.
În susținerea celor solicitate se arată că cele două condiții cerute de lege sunt întrunite în cauzăAstfel în privința cazului bine justificat legea o definește ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt care este de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Sub acest aspect a arătat faptul că dispoziția nr.4. a fost emisă cu nerespectarea prevederilor ordinului nr.5. cu modificările ulterioare întrucât nu se găsește în situațiile reglementate pentru suspendarea sau schimbarea și nici nu a fost respectată procedura impusă de lege în această materie. Prin argumentele aduse nu se prejudecă fondul ci se relevă îndoiala iar aceasta este evidentă în condițiile în care prevederile legale au fost încălcate inclusiv cu privire la procedura ce trebuie urmată.
Pe de altă parte arată recurenta nu se putea ajunge la discutarea legalității sau nelegalității dispoziției nr.73/2010 de vreme ce obiectul litigiului este cu totul altul iar legalitatea acestui din urmă act normativ nu a facut obiectul unei acțiuni. A arătat contextul în care a fost emisă dispoziția având în vedere lipsa de personal cu studii superioare (doar persoana schimbată și directorul executiv adj. economic fiind în această situație) raportul de audit în care s-au menționat nereguli grave în exercitarea acestei activități (recunoscute de persoana în cauză, motivându- se în principal volumul mare de muncă). Dat fiind că organizarea acestei activități este atributul exclusiv al directorului executiv iar avizul de care pârâta tot face vorbire nu este prevăzut în reglementarea legală cu caracter conform, conformitate care trebuie reglementată de către legiuitor în mod expres, această dispoziție a fost emisă dat fiind că directorul executiv adj. economic nu inițiază și nu efectuează operațiuni supuse vizei CEP, iar în privința plăților care se fac cel care dispune este conducătorul instituției, directorul economic având doar competența de a propune plata. Prin urmare arată recurenta în speță nu s-a solicitat o prejudecare a fondului.
De asemenea în privința celei de-a doua condiții arată recurenta interpretarea instanței este cu torul alta pierderea salarială pe care o suferă lunar și care se acumulează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței pe fondul litigiului îndeplinește caracterul de prejudiciu material și viitor.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare instanța a solicitat respingerea recursului în considerarea ca în conformitate cu dispozițiile OG nr.119/1999, art.9 alin 6 era necesar acordul unității publice superioare pentru numirea personalului care desfășoară activități de control iar această împrejurare se are în vedere în privința legalității deciziei.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului din normele juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că actul normativ evocat în susținerea demersului introductiv prin art.14 și art.15 prevede posibilitatea de a fi dispusă suspendarea actului administrativ dacă sunt întrunite cumulativ cele două cerințe cazul bine justificat ( o îndoială asupra legalității actului) și un prejudiciu material viitor previzibil ce relevă o pagubă iminentă.
În cauză reclamanta recurentă când se referă la cazul bine justificat invocă aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale. Cazul bine justificat în procedura specială a suspendării nu poate fi însă argumentat prin invocarea doar a unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ întrucât acesta vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
În plus nu trebuie trecut neobservat că paguba iminentă se relevă de care recurenta ca fiind diminuarea drepturilor salariale.
Încasarea unor sume mai mici nu poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ de vreme ce ulterior în eventualitatea anulării actului sumele pot fi recuperate.
Prin urmare nefiind întrunite cumulativ cerințele cerute de norme reținerile primei instanțe nu poate fi greșită.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P. H. împotriva încheierii civile din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)/jud.fond.Ț. D.
D. C.
GREFIER
