Decizia nr. 1655/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1655/2012
Ședința publică de la 01 M. 2012
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu reclamanta SC C. S. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4128 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de S. C. S. S. în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. A F. P. A J. C. și pe cale de consecință:
S-a dispus anularea D. nr. 159/(...) emisă de A. - D. C. si a D. de nemodificarea a bazei de impunere nr. 388/(...) si a D. de nemodificare a bazei de impunere nr. 389/(...).
A fost obligată pârâta la 5128 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin D. nr. 159/(...) emisă de D. C. a fost admisă în parte contestația depusă de S. C. S. S. pentru suma de 1414 lei reprezentând accesorii aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit si a fost anulată parțial D. de impunere nr. 3. pentru suma de 1414 lei, fiind respinsă restul contestației pentru sumele de 134.458 lei si 105.446 lei reprezentând diferență suplimentară de impozit pe profit și diferență suplimentară de T., cu accesoriile aferente.
Reține că prin D. de impunere nr. 388/(...), s-a stabilit în sarcina societății plata pentru bugetul statului a sumei de 241.318 lei reprezentând diferență suplimentară de impozit pe profit în sumă de 30.627 lei, accesorii în sumă de 30.790 lei aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit, diferență suplimentară de TVA in valoarea de 119.722 lei si accesorii în sumă de 60.179 lei aferente diferenței de T.
Referitor la impozitul pe profit stabilit prin decizia sus menționată, intimata D. C. a stabilit că petenta nu aduce nici un argument în favoarea sa privind diferența pe profit în sumă de 30.627 lei, rezumându-se să conteste modul de calcul al majorărilor de întârziere aferente în valoare de 30.081 lei.
Referitor la T., s-a reținut, în esență că, având în vedere activitatea desfășurată de petentă, respectiv comerț cu amănuntul si en-gros, veniturile realizate de aceasta sunt în totalitate impozabile din punctul de vedere al T., astfel că pentru determinarea bazei de impunere a T. colectată, organul de control a luat în considerare cifra de afaceri realizată de petentă.
Pentru lămurirea cauzei a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice contabile care să lămurească exact sumele datorate de către reclamantă bugetului de stat si care a fost efectuată de expert contabil Lupan L. si A. Dudas M. (f.147-167).
Expertiza a avut următoarele obiective: l. Să se stabilească dacă s-a făcut în mod corect calculul obligațiilor de plată a T.-ului si a plăților efectuate si eventualele penalități pentru plata cu întârziere pe perioada supusă controlului.
La acest obiectiv s-a răspuns că, calculul obligațiilor de plată a T.-ului nu s-a făcut în mod corect deoarece în procesul-verbal încheiat de organul de control există multe erori, acesta schimbând modul de calcul al T. pentru perioada pentru care nu existau documente, ceea ce atrage după sine T. si penalizări calculate în mod eronat. Erorile de calcul stabilite de expert au fost menționate în raportul de expertiză la pag.148-149.
2. Să se verifice calculul impozitului pe profit, a vărsămintelor si eventuale penalități pe perioada controlată.
La acest obiectiv s-a precizat că nici calculul impozitului pe profit nu s-a efectuat corect, în procesul-verbal perioada controlată fiind anii 2003-
2007. Anul 2003 se supune altor legi fiscale și nu Codului Fiscal actual -
Legea 571/2003 care a intrat în vigoare în anul 2004. Arată expertul că nu s-a ținut cont la determinarea profitului impozabil de cheltuieli aferente realizării veniturilor si pentru care existau acte doveditoare: facturi, contracte de furnizare gaz, energie electrică si salubritate. Baza de calcul a impozitului pe profit fiind eronată, la fel sunt si penalizările stabilite prin procesul-verbal de control.
3.Să stabilească expertul dacă s-a efectuat un calcul eronat al T. pe anul 2005 în raport cu anii 2003 -2007, perioadă pentru care reclamanta apreciază că, calculul lor este unul corect.
Calculul TVA-ului de plată pentru anul 2005, arată expertiza, a fost făcut diferit față de anii 2003 și 2007. In anul 2005 organul de control a luat în considerare T. deductibil înscris în deconturile de T. si nu T. deductibil din balanța de verificare. D. organul de control lua în calcul T. din balanța de verificare (suma de 639.174 lei) si nu cel din deconturile de T. (612.734 lei) nu exista pentru anul 2005 T. de plată si de recuperat în sumă de 292 lei. In urma calculelor efectuate de expert, T. de plată, conform Anexei I din expertiză, pentru perioada 2004-2007 este de 48.284 lei la care se adaugă diferența aferentă anului 2003, conform Anexei nr. 2 rezultând T. de plată pe perioada controlată de 48.980 lei.
4. Să precizeze expertul dacă s-au scăzut din vânzări încasările efectuate cu cartea de credit, în condițiile în care organul de control a constatat că vânzările se înregistrează prin casa de marcat, indiferent de modul de încasare a lor. Acest obiectiv se impune cu necesitate, arată reclamanta , deoarece plățile încasate au fost dublate ca valoare de organul de control.
La acest obiectiv expertiza a arătat că nu s-au scăzut din vânzări încasările efectuate cu carte de credit, deci în cazul acesta T. colectat s-a dublat.
5. Să se pronunțe expertul dacă era necesar ca la determinarea impozitului pe profit să se excludă de la deductibilitate cheltuielile care nu sunt efectuate în documentele justificative conform reglementărilor fiscale, cu toate că această precizare se aplică doar in cazul deducerii T.
La acest obiectiv expertiza a răspuns că legislația în privința T. si a impozitului pe profit în anul 2003 era diferita, (respectiv art. 9 alin.l din Legea nr. 414/2001 - aplicabilă în anul 2003) iar cheltuielile înregistrate de reclamantă în contabilitate sunt aferente veniturilor si au la bază documente justificative (facturi), respectiv contractele încheiate între părți (pentru energia electrică, gaz) unde se stipulează consumurile. Factura fiscală nu este singurul document justificativ în baza căruia cheltuielile pot fi deductibile fiscal.
6. Să verifice expertul dacă există diferențe semnificative intre T.-ul cuprins în decont si T.-ul conținut în balanța de verificare.
Prin expertiză s-au stabilit că diferența este de 695,93 lei în anul
2003, an în care experții au avut la dispoziție balanțe de verificare si deconturi de T.
7. Să stabilească expertul dacă s-a făcut estimarea corectă în perioada anilor 2003-2007 a bazei de calcul a T.
La acest obiectiv expertiza a arătat că estimarea solicitată, respectiv cea a bazei de calcul a T. pentru perioada 2004-2006, nu s-a făcut în mod corect.
Cu privire la această expertiză s-au formulat obiecțiuni din partea D.
C., însă în cadrul răspunsului la obiecțiuni (f.188-194) s-au menținut concluziile inițiale.
Așa fiind, în raport de cele concluzionate în cuprinsul raportului de expertiză si care în esență a arătat că nu s-a respectat metodologia de calcul corectă nici în privința TVA si nici în privința impozitului pe profit, tribunalul în temeiul art. 8-18 din Legea nr. 554/2004 a admis în totalitate acțiunea formulată si a dispus anularea D. nr. 159/(...) emisă de A. - D. C. si a D. de nemodificarea a bazei de impunere nr. 388/(...) si a D. de nemodificare a bazei de impunere nr. 389/(...), urmând ca D. C. să emită o nouă decizie de impunere care să respecte concluziile raportului de expertiză sus menționat în privința sumelor datorate ca TVA si impozit pe profit pentru perioada verificată.
In temeiul art.274 Cod Procedură Civilă a obligat pârâta la 5128 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei reprezentând onorariu avocațial si onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. C. solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că, prin sentinta recurata instanta de fond a dispus anularea D. nr.159/(...) emisa de catre D. G. a F. P. a jud. C., a D. de modificare a bazei de impunere nr.388/(...) si a D. de nemodificare a bazei de impunere nr.389/(...).
Asa cum a arătat si in intampinarea depusa la dosarul cauzei prin D. nr.159/(...) prin care a fost solutionata contestatia SC C. S. S. impotriva D. de impunere nr.388/(...), a fost admisa in parte contestatia reclamantei si a fost anulata partial D. de impunere nr.388/(...), pentru suma de 1.414 lei, asa incat pentru aceasta suma actiunea reclamantei trebuia respinsa ca fiind fara obiect.
In ceea ce priveste anularea D. de nemodificare a bazei de impunere nr.389/(...), arată ca aceasta nu a facut obiectul D. nr.1..(...) emisa de catre D. G. a F. P. a jud. C., decizie care poate face obiectul actiunii in contencios administrativ, asa incat solutia pronuntata este nelegala.
De altfel, contestatia impotriva D. de nemodificare a bazei de impunere nr.389/(...) ar fi lipsita de interes, in conditiile in care prin aceasta reclamanta nu a fost lezata in vreun drept sau interes legitim.
In ceea ce priveste fondul cauzei, consideră ca solutia pronuntata a fost data cu incalcarea prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004, referitor la solutia care poate fi pronuntata de catre instanta de judecata, in conditiile in care in motivarea solutiei pronuntate instanta retine ca, potrivit raportului de expertiza contabila efectuat in cauza, parte din sumele stabilite prin D. de impunere nr. 388/(...) sunt corecte.
Prin actiunea formulata, asa cum a fost completata si precizata, reclamanta nu a adus, in concret, critici actelor atacate, asa cum a retinut si
D. G. a F. P. a jud. C. prin D. nr. 159/(...) cand a respins ca nemotivata contestatia pentru suma de 134.458 lei.
In cauza a fost administrata proba cu expertiza contabila, ale carei obiective nu au fost stabilite sa lamureasca o stare de fapt, conform prevederilor art.201 Cod pr. civila, desi prin intampinarea formulata in cauza am aratat ca un expert contabil nu are competenta in vederea estimarii bazei de impunere, aceasta competenta apartinand exclusiv organului fiscal, iar in lipsa actelor contabile organul fiscal a procedat la estimarea bazei de impunere prin identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
Cu toate acestea, instanta de fond a admis actiunea reclamantei si a anulat actele administrative atacate preluand fara nici un argument concluziile expertilor, desi consideră ca prin obiectiunile formulate in cauza, precum si prin notele scrise, a motivat ca sustinerile expertilor sunt incorecte si nu duc la lamurirea cauzei.
Astfel, cu privire la faptul ca organul de control a considerat nedeductibila TVA aferenta chitantei nr. 12294985/(...) emisa de R., in suma de 80 lei, precizează urmatoarele:
-expertii sustin ca acest document nu era trecut in jurnalul de cumparari pentru anul 2004 (jurnal care nu a fost anexat prezentelor obiectiuni), dar jurnalul la care se face referire este un jurnal refacut in urma dispozitiei de masuri date de organul de control, la care suma totala a TVA deductibila este de 746.980 lei;
-Ia stabilirea TVA de plata pentru anul 2004 (in lipsa balantei de verificare) au fost luate in considerare deconturile de TVA depuse de societate la AFP T., suma totala de TVA deductibila fiind de 785.740 lei;
-organul de control a acceptat oricum la deducere o suma mai mare la TVA deductibila cu 38.760 lei, fata de jurnalul refacut si verificat de experti (exista posibilitatea ca in diferenta respectiva sa fie cuprinse documente sau note contabile care nu au putut fi verificate din lipsa evidentei contabile) ;
B. Bonul fiscal cu mentiunea « Nelu» nu este completat conform prevederilor legale deoarece nu are inscrisa denumirea cumparatorului, ci doar numarul de inmatriculare al autovehiculului ;
C. Referitor la soldul TVA la inceputul controlului, pe care expertii il considera ca fiind in suma de -2.473 lei (preluata din decontul de TVA depus la AFP T.), precizează ca nu reprezinta obligatia din evidenta fiscala ci obligatia completata de societate din evidenta contabila. Obligatia din evidenta fiscala se determina pe baza deconturilor de TVA depuse de societate si a platilor efectuate de societate si este in suma de -1.252 lei.
Diferenta intre cele doua evidente, in suma de 1.221 lei trebuia reglata de societate conform prevederilor Ordinului 1304/2004, care au fost comunicate societatii prin avizul de inspectie fiscala inminat la inceperea controlului.
Deoarece societatea nu si-a reglat evidenta fiscala cu evidenta contabila pentru perioada anterioara prescriptiei (pentru care organul de control nu are drept de verificare) asa cum s-a mentionat in avizul de inspectie fiscala, rezulta diferenta de plata stabilita in urma controlului.
De ce considera «gindire diferita» in stabilirea obligatiior de plata de catre control faptul ca au fost luate in considerare date fie din balanta de verificare fie din deconturile de TVA cind aceste cifre ar fi trebuit sa coincida, daca s-ar fi respectat prevederile legale :
-art. 82, alin. (3) din OG nr. 92/2003: "(3) Contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale Înscriind corect, complet și cu bună- credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către contribuabil sau de către Î."
-art 84 din OG 92/2003 « Declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie initiativă .
- Pct.81.3 din HG 1050/2004« În cazul taxei pe valoarea adăugată, sumele rezultate din corectarea erorilor de Î. În evidențele de taxă pe valoarea adăugată se Înregistrează la rândurile de regularizări din decontul lunii În care au fost operate corecțiile ».
Referitor la raspunsul la obiectiuni exprimat de experti la obiectivul nr. 2 se fac urmatoarele precizari:
-contractele pe care expertii le considera documente justificative sint documente juridice de reglementare a raporturilor intre parti conform art.942 din Codul Civil.
-Actul normativ prin care sunt reglementate formularele comune pe economie care nu au regim special, OMFP 425/1998 si actul normativ care reglementeaza formularele cu regim special, HG nr. 831/1997, nu prevad
«contractul» ca fiind document justificativ de inregistrare in contabilitate;
-Societatile furnizoare de utilitati au utilizat pentru determinarea veniturilor conform art. 1, alin. (2) din HG 831/1997 formulare cu regim special comune pe economiei(facturi fiscale), care au fost transmise celeilalte parti contractante (SC C. S. S.) ;
-Formularul factura fiscala prevazut in anexa nr. 1A din HG nr.
831/1997, cod 14-4-1O/A, prevede ca si camp de completare la datele cumparatorului denumirea societatii si codul fiscal ;
-Pentru a dobandi calitatea de document justificativ (OMFP 425/1998) si pentru a putea fi inregistrat in contabilitate, factura trebuie sa contina toate informatiile prevazute de formular.
Referitor la raspunsul la obiectiuni exprimat de experti la obiectivul nr. 3 se fac urmatoarele precizari:
-expertii au prezentat o metoda proprie de calcul a obligatiei de plata la TV A pe perioada 2004-2007 in urma caruia au determinat suma totala de plata de 48.284 lei;
-in raportul de expertiza contabila intocmit initial de experti, se explica metoda de calcul folosita: « din vanzari s-a scazut adaosul comercial si astfel s-a obtinut costul marfii, deci marfa aprovizionata de la care s-a dedus TVA la fel s-a dedus TVA si la stocul de la inceputul anului ». Prin obiectiunile prezentate de organul de control la raportul de expertiza se precizeaza ca nu este corecta determinarea TVA deductibila in anul curent tinand cont de TVA la stocul de la inceputul anului;
-in obiectiunile formulate de experti, nu se face referire la problema deductibilitatii TVA aferenta stocului de la inceputul anului ci ne explica cum se determina stocul la sfarsitul anului, desi prin explicatiile date de control se intelege acelasi lucru (Stoc sfasit de an = stoc inceput de an + intrari an curent- iesiri an curent = stoc inceput an + stoc din anul curent) ;
-Suma de 48.284 lei calculata de experti in anexa nr. 1 la raportul de expertiza, se determina prin insumarea obligatiilor calculate pe fiecare an, astfel: o 2004: -217.000 lei; o 2005: 34.851 lei; o 2006: 111.108 lei; o 2007: 119.325 lei; o Total 48.284 lei.
Pentru anul 2004, obligatia stabilita de experti in suma de -217.000 lei este gresita, deoarece suma mentionata la coloana "stoc conform bilant" de 1.686.940 lei este exprimata in mii lei vechi (inainte de denominare), iar restul cifrelor (din anexa nr. 1 la raportul de expertiza) care au stat la baza calculelor sunt exprimate in lei noi (dupa denominare).
In sustinerea afirmatiilor se anexeaza prezentelor obiectiuni indicatorii financiari pentru anul 2004 listati din baza informatica a M. de F. si anexa 1 la raportul de expertiza cu modul de calcul a TVA de plata din care se constata urmatoarele: a) cifra de afaceri din indicatori, exprimata in mii lei vechi este de ordinul a zeci de milioane (42.861.426 mii lei ) care prin denominare ( impartit la 10.000) devine de ordinul milioanelor 4.286.142 lei preluindu-se corect in anexa 1 la raportul de expertiza; b) Suma de 1.686.940 lei reprezentand "stoc conform bilant" trecuta in anexa nr. 1 la raportul de expertiza se obtine prin diferenta dintre stocurile conform bilant de la sfarsitul anului 2004 - 6.075.805 mii lei vechi si stocurile conform bilant de la sfarsitul anului 2003 -4.388.865 mii lei vechi. c) stocurile din situatia indicatorilor pe 2004 exprimate in mii lei vechi sunt de ordinul milioanelor (6.075.805 mii lei) care prin denominare devin de ordinul sutelor de mii (607.581 lei) deci valoarea corecta a diferentei de stocuri de la sfarsitul anului 2004 si cel de la sfarsitul anului 2003 este de
168.694 lei;
In urma recalcularii obligatiilor de plata a tva pe perioada 2004-2007 prin metoda folosita de experti suma devine 336.750 lei.
Prin metoda aleasa de experti pentru determinarea obligatiilor de plata se obtine astfel o suma mult mai mare (336.750 lei) fata de obligatia de plata declarata de societate prin deconturi pentru aceiasi perioada in suma de
34.426 lei (de aproximativ 10 ori mai mica).
Referitor la raspunsul la obiectiuni exprimat de experti la obiectivul nr. 4 se fac urmatoarele precizari:
-organul de control nu a constatat ca « vinzarile se inregistreaza pe casa de marcat indiferent de modul de incasare a lor» ci a aratat ca vinzarile se inregistreaza si pe baza de facturi emise catre societati si institutii publice fara a trece prin casa de marcat
-pentru determinarea obligatiilor de plata la tva , organul de control a luat in considerare cifrele inscrise de societate in balantele de verificare, bilanturi si deconturi de TVA, plecand de la premisa ca societatea își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată;
-Veniturile inregistrate in evidenta contabila (reflectate prin balanta de verificare si bilant contabil), care reprezinta venituri din vinzarea marfurilor, conduc la inregistrarea scaderii din gestiune a marfurilor vindute si implicit la determinarea stocurilor scriptice la sfirsitul perioadei;
-Prin inventarele anuale efectuate de societate, stocurile faptice constatate sunt puse de acord cu stocurile scriptice din evidenta contabila, iar eventualele diferente se inregistreaza in contabilitate. Deci dublarea vinzarilor efectuate pe card( pe care o afirma expertii), ar fi condus la un plus de inventar(stocurile scriptice mai mici decit stocurile faptice).Dar societatea a reglat eventualele dublari de venituri (constatate cu ocazia efectuarii inventarierilor anuale) prin notele contabile inregistrate in evidenta contabila (care nu au putut fi verificate) ;
-Nu este posibila o diminuare a veniturilor in anul curent pentru o perioada anterioara, urmata de o majorare artificiala a stocurilor de marfa, pe hartie, cand stoc faptic nu mai exista (inventarul efectuat la inceputul anului curent reflecta stocul faptic) ;
-Expertii afirma ca vinzari le efectuate cu cartea de credit sint dublate in evidenta contabila fara a proba prin documente sau inregistrari contabile.
Referitor la raspunsul la obiectiuni, exprimat de experti, la obiectivul nr. 5 se fac urmatoarele precizari:
-un consum efectiv de .utilitati" (gaz, energie electrica, etc.) se determina prin citirea unui contor care inregistreaza consumul iar
"cantitatile consumate sunt mentionate intr-o factura intocmita pe o anumita perioada. Este obligatoriu ca firmele furnizoare de utilitati sa intocmeasca factura pentru inregistrarea veniturilor acestora. Deci societatea verificata detine aceste facturi care nu dobandesc calitatea de documente justificative deoarece nu contin toate datele prevazute de lege.
-Afirmatia expertilor ca in contabilitate se inregistreaza cheltuieli cu utilitati pe baza consumului inscris in contract nu este reala deoarece in contract nu este prevazut un consum efectiv, respectiv o suma efectiva de plata, in conditiile in care consumul efectiv se stabileste faptic printr-o citire a contorului.
Prin raspunsul la obiectivul nr. 7 din raportul de expertiza si sustinut in raspunsul la obiectiuni formulat ulterioar, expertii sustin ca estimarea facuta de organele de control nu este corecta. Urmare a acestei aprecieri expertii au efectuat un calcul propriu de stabilire a obligatiilor de plata la TVA pe perioada 2004 - 2007 in care se majoreaza TVA deductibila pe anul
2004, pentru a demonstra ca obligatiile calculate de ei sunt apropiate de valorile declarate de societate prin deconturile de T.
In concluzie, in lipsa actelor contabile, organul de control a aplicat prevederile art.67 din O.G. nr.92/2003 si a pct.65.1 lit.d) din H G nr.1050/2004, respectiv a procedat la estimarea bazei de impunere.
Astfel, in ceea ce priveste impozitul pe profit stabilit suplimentar, organul de control a procedat la estimarea bazei de impunere pornind de la balantele anuale care insotesc bilanturile anuale depuse la A. F. P. a mun. T..
De asemenea, nu au fot luate in considerare la stabilirea impozitului pe profit cheltuielile care au avut la baza documente care nu indeplinesc calitatea de documente justificative (lipsa cod fiscal, Cod fiscal cumparator eronat, lipsa denumire produse, lipsa date de identificare cumparator).
Potrivit prev. art.21 alin.4 lit. f din Legea nr.571/2003, nu sunt deductibile "cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz".
Pentru determinarea TVA de plata s-a luat in considerare la TVA colectata taxa determinata prin aplicarea cotei de TVA la cifra de afaceri inregistrata in bilanturile anuale si situatia publicata pentru anul 2004 pe site-ul M. F. P., iar la TVA deductibila sumele inscrise in balantele de verificare anexate la situatiile financiare anuale cu exceptia anului 2004 si
2005, cand s-a luat in considerare TVA deductibila din deconturile lunare depuse.
In concluzie, solicită ca, in conf. cu art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, sa se analizeze cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul.
Reclamanta intimată SC C. S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 10.
Asupra recursului declarat, Curtea va reține următoarele:
Reclamanta SC C. S. S. a investit Tribunalul Cluj cu soluționarea unui litigiu de contencios fiscal, solicitând anularea D. nr. 159/(...) emisă de D. G. a F. P. a jud. C., respectiv a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr.
389/(...).
În motivarea cererii, reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei contestate.
În cauză a fost efectuată proba cu expertiza contabilă, expertul concluzionând că decizia de nemodificare a bazei de impunere nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Pârâta D. G. a F. P. a jud. C. a formulat obiecțiuni, invocând, printre altele, faptul că anumite înscrisuri avute în vedere de către expert nu erau documente justificative și că jurnalul de cumpărări pentru anul 2004 a fost întocmit ulterior, ca urmare a dispoziției de măsuri date de organul de control.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, fără a analiza în substanță, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de aceasta și nici aspectele invocate de pârâtă prin obiecțiunile la raportul de expertiză și care puteau fi verificate de instanță, ceea echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Astfel, instanța de fond a preluat exclusiv concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără a indica motivele de nelegalitate care au condus la anularea deciziei și fără a cerceta apărările formulate de pârâtă, asupra cărora nici nu s-a pronunțat.
Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Și în concepția instanței europene, între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenție, se înscrie și obligația tribunalelor de a-și motiva deciziile. Astfel, ea a decis că textul implică obligația tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, al argumentelor și cererilor de probă ale părților, având a aprecia pertinența acestora pentru decizia pe care o va adopta (Hot. Van de H.-Bas).
Din acest punct de vedere, Curtea constată că tribunalul nu a analizat deloc motivele de nelegalitate invocate de reclamantă și apărările formulate de pârâtă și nici nu a arătat care au fost motivele pentru care a considerat că decizia atacată ar fi nelegală.
Prin urmare, Curtea apreciază că maniera în care a soluționat instanța de fond cauza și hotărârea pronunțată nu respectă nici exigențele prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă și nici pe cele ale dreptului la un proces echitabil, astfel cum este acesta stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspect care echivalează cu necercetarea fondului, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța de fond va analiza toate apărările formulate în cauză, urmând a se pronunța asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 4128/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
3 ex./(...). Jud.fond: A. M. B.
