Sentința nr. 534/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 534/2012
Ședința 06 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A. A. M. GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul RUS S. I. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL P. R. (IGPR), având ca obiect suspendare executare act administrativ dispoziție de sancționare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reclamantul personal asistat de av. Dan I. în reprezentarea intereselor reclamantului și consilier juridic, N. S. în reprezentarea intereselor pârâtului, cu delegație de reprezentare .
Procedura de citare este legal îndeplinită și cu pârâta prin prezența la dezbateri a reprezentantului părții litigante.
Acțiunea promovată este legal timbrată cu suma de 8 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după preschimbare, pentru când procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) prin fax, se înregistrează la dosarul cauzei, întâmpinare prin care se invocă excepția prematurității formulării acțiunii și se solicită respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul reclamantului arată că a luat la cunoștință de conținutul întâmpinării, relevând instanței că nu mai are alte cereri de formulat. Mai arată că pentru înscrisurile depuse în cauză, la data de (...), au fost întreprinse demersuri pentru a fi comunicate și cu partea adversă, în timp util.
Reprezentantul pârâtului relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea unește excepția prematurității cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției prematurității având în vedere specificul procedurii, relevând în susținere că nu există o condiționare de promovare a suspendării actului administrativ ca efect al pronunțării asupra contestației. Cererea de suspendare a actului administrativ nu îngrădește posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată. Diferența suspendării este dată de conținutul acesteia, respectiv în ceea ce privește suspendare măsurii aceasta funcționează până la soluționarea contestației de către șefii ierarhici, în timp ce suspendarea întemeiată pe dispozițiile legii contenciosului și solicitată în prezența cauză funcționează până la pronunțarea instanței de fond și nu atrage prematuritatea cererii formulate de către reclamant. Mai mult de atât dispozițiile art.14 și art.15 din Legea contenciosului administrativ nu condiționează în vreun fel demararea suspendării.
În privința fondului cauzei se solicită admiterea acțiunii și suspendarea executării Dispoziției IGPR nr.4598/(...) până la pronunțarea hotărârii instanței de fond cu privire la anularea acesteia. În susținere se arată că există vădite elemente de nelegalitate și netemeinicie care creează o îndoială serioasă asupra legalității. Se mai arată că D. a cărei suspendare se solicită este o copie fidelă a conținutului Încheierii C.ui de disciplină în ceea ce privește faptele și motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului. A. aspect echivalează cu însăși nemotivarea acesteia, aceasta neconținând motivele pe care să se bazeze actul administrativ, respectiv exigența motivării nu este îndeplinită întrucât D. nu cuprinde argumentele proprii ale emitentului ci face referire la argumentele constatate de C. de disciplină, ceea ce conduce la ideea că prezumția de legalitate și temeinicie a actului administrativ nu poate exista.
Se mai arată că D. a fost emisă cu încălcarea dreptului reclamantului la apărare, nepermițându-i-se acestuia dreptul la un apărător. Constituția României și Convenția Drepturilor Omului nu interzic dreptul reclamantului de a fi asistat de către un avocat în timpul cercetării disciplinare.
În susținerea cererii de suspendare se arată că măsură suspendării se impune până la momentul în care se va analiza conținutul dispoziției și al măsuri sancționării, respectiv până când se va observa de către instanța de fond nelegalitatea aplicării acestei măsuri de sancționare.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cea a pagubei iminente și aceasta este îndeplinită deoarece participarea reclamantului la concursul pentru ocuparea funcției de Șef S. R. din cadrul IPJ C., depinde de această suspendare a Dispoziției.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată arată că acestea vor fi solicitate fie pe cale separată fie cu ocazia dezbaterii acțiunii care are ca obiect anularea actului administrativ.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției prematurității pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Aplicarea sancțiunii se suspendă doar după efectuarea procedurii prealabile.
În ceea ce privește fondul cauzei solicită respingerea acțiunii deoarece nu sunt întrunite condițiile expres solicitate de dispozițiile legale privind existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. Expunerile reprezentatului reclamantului nu sunt decât o înșiruire a argumentelor de fond.
În replică, reprezentantul reclamantului arată că dispozițiile art.14 din
Legea nr.554/2004 nu îngrădesc formularea unei cereri de suspendare de necesitatea soluționării plângerii prealabile ci vorbesc de sesizarea autorității ierarhic superioare.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției prematurității și asupra fondului cauzei.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul RUS S. I. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL P. R. (IGPR) se solicită admiterea cererii și, pe cale de consecință să se dispună suspendarea executării actului administrativ reprezentat de D. I. G. al P. R. nr. 4598 din (...), până la pronunțarea hotărârii instanței de fond cu privire la cererea privind anularea Dispoziției I. G. al P. R. nr.
4598 din (...), obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare se arată că prin D. Ș. I. G. al P. R. nr.4598/(...) (D.), reclamantul a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea "mustrare scrisă" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art.57 lit.b) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului și art.12 alin.(1) lit.b) din Ordinul ministrului A. si I. nr.4. privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor (O. 4., în referințele ce urmează), respectiv "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoriilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
R. a formulat contestație împotriva Dispozițitiei, în conformitate cu prevederile art 61 al. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul politistului și art 65 al. 1 și urm. din Ordinul M. A. și I. nr. 4., contestația fiind întregistrată la unitatea teritorială de poliție din care face parte-IPJ C. sub nr. de înregistrare
136033/(...) respectiv, transmisă prin poștă la sediul I. G. al P. R. (recipisa postală anexată prezentei cereri).
La data formulării și înregistrării prezentei cereri, contestați a este în curs de soluționare.
Executarea actului administrativ reprezentat de D. ce face obiectul prezentei cereri ar produce reclamantului grave prejudicii astfel încât, pentru preîntâmpinarea acestora este imperios necesară a se dispune de către instanta de judecată suspendarea executării actului administrativ, suspendarea impunându-se și prin prisma vaditelor elemente de nelegalitate ale Dispozitiei ce se circusmsiu notiunii de caz bine justificat.
R. a formulat contestație împotriva Dispoziției privind sancționarea disciplinară, în conformitate cu prevederile art art. 65 din O. nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului M.ui A. și I., art 61 al. 1 din Legea 360/2002, raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 544/2006 modif. solicitând anularea actului administrativ ce face obiectul prezentei plângeri. Este îndeplinită astfel cerința prevăzută de art. 14 din Legea 554/2006 referitoare la sesizarea autorității ierarhic superioare celei care a emis actul a cărui suspendare se solicită.
Aplicarea Dispoziției este de natură a crea importante prejudicii asupra situației profesionale a reclamantului pentru preîntâmpinarea cărora fiind necesară măsura suspendării actului administrativ în discuție.
Dipoziția blochează practic evoluția profesională a reclamantului atât pe teremen scurt prin imposibilitatea acestuia de a accede la funcțiile de conducere scoase la concurs cât și pe termen lung prin influențarea calificativului profesional în ceea ce priveste activitatea desfășurată de către reclamant.
Paguba are un caracter iminent având în vedere concursul organizat pentru ocuparea funcției de Sef serviciu al S.ui rutier din cadrul IPJ C. și condițiile de participare la acest concurs.
Prin anuntul inregistrat sub nr. 34526/(...) (Anuntul), IPJ C. a informat despre organizarea concursului pentu ocuparea funcției de Sef serviciu al S.ui rutier din cadrul IPJ C. , stabilind totodată condițiile de înscriere și participare la concursul organizat.
Potivit Anuntului, concursul este programat a avea loc pe data de 10 septembrie 2012 R. îndeplineste toate condițiile de înscriere și participare la concurs, astfel cum acstea sunt descrise în cadrul Anunțului, cu excepția condiției prin care se impune ca participanții la concurs să nu fie sub efectul unei sancțiuni disciplinare și să nu fie puși la dispoziție în condițiile art. 65 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Neîndeplinirea acestei din urmă condiții se datorează în exclusivitate Dispoziției a cărei suspendare se solicită, reclamantul fiind sub incidența unei sancțiuni disciplinare și, ca atare în imposibilitate de a particpa la concurs atâta vreme cât Dipoziția produce efecte.
In aceste condiții, D. blochează practic evoluția profesională a reclamantului punându-l în imposibilitate de a accede la funcțiile de conducere superioare funcție detinute.
În prezent - de Sef birou drumuri nationale si europene în cadrul S.ui R. al
IPJ C..
Nu doar că D. crează imposibilitatea pentru reclamant de a accede la unciile de comandă de la nivel superior celor ocupate în prezent dar, aceasta este de natură a recruta în mod negativ asupra posibilității reclamantului de obținere a gradelor profesionale superioare celor deținute în prezent-comisar șef,.
În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. b din legea nr. 360/2002 privind Statutul poițistului, sancțiunile disciplinare sunt introduse în dosarul personal al polițistului fiind luate în considerare la aprecierea activității desfășurate precum și la obținerea gradelor profesionale.
Aplicarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită ar conduce în mod evident la includerea acestui document în dosarul personal al reclamantului precum și la influențarea evaluării performanțelor profesionale și a activității desfășurate, respectiv, în cadrul procesului de avansare (obtinerea gradului profesional), promovarea (obtinerea unei funcții) și recompensare.
Cele susinute mai sus sunt confirmate de chiar prevederile art. 70 al. 3 din
O. 4. potrivit carora Abaterile disciplinare ale polistilor se sanctionează potrivit prezentului titlu si se au în vedere la evaluarea anuală de serviciu, avansare, promovare si recompensare.
Așadara D. aduce atingere atât posibilitatii de avansare a reclamantului- obținerea gradului profesional următor cât și asupra posibilitătii de promovare- ocuparea unei funcții superioare celie deținute în prezent
De asemenea, introducerea Dispoziției în cadrul dosarului personal al reclamantului ar produce efecte pe termen lung, mențiunea privind aplicarea sancțiunii disciplinare prin dispoziție urmând a fi păstrată în cadrul dosarului personal până la data anulării acesteia și, totodată este de natură a influența orice decizii a factorilor decidenți în ceea ce privește evoluția profesională a reclamantului.
Existența și aplicarea sancțiunii disciplinare urmată de includerea acesteia în dosarul personal al reclamantului determină aprecierea activității profesionale a reclamantului ca fiind nesatisfăcătoare și, tototadă, atrage imposibilitatea acordării calificativelor profesionale necesare în conformitate cu prevederile art 16 al. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 (foarte bun respectiv bun) pentru obținerea gradelor profesionale următoare chiar dacă activitatea profesională în sine, desfășurată de către subsemnatul, se pretează unei aprecieri cu calificative maximale/ridicate care ar permite obținerea gradului profesional următor. Este necesar a se preciza ca evaluarea activității profesionale a reclamantului pentru anul 2012 s-ar produce va realiza
Nu în ultimul rând, executarea Dispoziției ar repercuta negativ asupra funcției exercitate în prezent de către reclamant având în vedere faptul că acesta deține o funcție ce implică exercitiul actului de comandă în raport cu lucrătorii de poliție aflați în subordinea sa, iar sancționarea reclamantului este de natură a aduce atingere autorității acestuia în raport cu subordonații ceea ce în mod evident prejudiciază atât activitatea reclamantului în sine cât și activitatea biroului condus de către reclamant.
Analiza sumară a Dispozitiei, specifică procedurii prevăzute de art 14 din Legea 554/2004, relevă elemente vădite de nelegalitate și netemeinice ale Dispozitiei care crează o îndoială serioasă în privinta legalitătii acestui act administrativ și justifică măsura suspendării.
D. reprezintă o copie fidelă a conținutului încheierii C.ui de disciplină nr. 4. din data de (...) în ceea ce priveste descrierea situației de fapt motivele pentru care au fost inlăturate apărările reclamantului, vinovăția reclamantului, prevederile legale reputate ca fiind încălcate.
Cu alte cuvinte, D. reproduce în mod fidel constatările C.ui de disciplină., organ cu caracter consultativ în cadrul procedurii disciplinare stabilite de O. 4. în ceea ce priveste elementele esențiale ce trebuie stabilite în cadrul procedurii de cerectare si sancționare disciplinară a persoanalului MAI.
Această împrejurare echivalează practic cu nemotivarea Disoziției de către chiar emitentul acesteia, nefiind în prezenta unui act care să cuprindă propria evaluare a situației juridice din partea emitentului actului.
Față de aceste mențiuni din Dispozitie este evident faptul că D.de sancționare NU cuprinde motivele pentru care emitentul actului însăși a respins cererile și apărările formulate de către reclamant.
Din cuprinsul art 62 al. 2 dit c din O. nr. 4. rezultă concluzia potrivit căreia actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către polițist în timpul cercetării prealabile și în fața C.ui de disciplină.
Motivele în discuție, incluse de prevederile art. 62 in categoria elementelor de conținut ale actului de snacționare însuși, nu pot reprezenta decât argumente proprii ale emitentului actului întrucât D. de sancționare și conținutul concret al acestui act este și trebuie să constituie rezultatul unei analize proprii a emitentului însuși, singurul care dispune de prerogativa disciplinară, in sensul aplicării sancțiunii și, implicit, singurul în măsura a aprecia, în final, existența ori inexistența abaterii disciplinare și a vinovăției persoanei cercetate disciplinar.
Exigența motivării actului nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită în situația în care D. nu cuprinde argumentele proprii ale emitentului ci acesta face trimitere la argumente prezentate în acte emanate de la persoane fără autoritate de decizie în ceea ce privește aplicarea sancțiunii disciplinare în ceea ce îl privește pe reclamant, situație în care nu poate subzista prezumția de legalitate și temeinicie a actului administrativa cărui suspendare se solicită.
Emiterea Dispoziției, ca de altfel a oricărui act prin care se realizează aplicarea unei sancțiuni disciplinare, este rezultatul unui proces deliberativ și de evaluare din partea emitentului actului a întregii proceduri disciplinare, a probelor administrate și a apărărilor formulate de către persoana cercetată și nu se poate rezuma la a reproduce în mod fidel conținutul actelor întocmite pe parcursul procedurii disciplinare de organele cu rol consultativ, ale căror acte nu produc efecte obligatorii în raport cu persoana îndrituită a aplica sancțiunea disciplinară și, consecutiv, a admite actul de sancționare disciplinară.
Această concluzie este susținută inclusiv prin prisma conținutului concret al încheierii C.ui de disciplină la finalul căreia C. de disciplină propune aplicarea sancțiunii disciplinare a mustrării scrise iar în baza acestor propuneri, a evaluării întregului material probator, a susținerilor polististului cercetat, emitentul actului, urmează să fie decidentul aplicării sancțiunilor propuse a fi aplicate, menționând totodată argumentele sale pentru care apărările formulate de către polițist au fost înlăturate.
Orice proces deliberativ și de evaluare implică în mod necesar o apreciere proprie a probelor administrate și a tuturor elementelor de fapt și a normelor de drept aplicabile speței cu indicarea în concret a motivelor și a probelor pe care se sprijină concluziile organului administrativ.
Or, D. în discuție nu cuprinde nicio evaluare din partea emitentului prin raportare la condițiile concrete în care a fost săvârșită abaterea disciplinară, gradul de vinovăție, activitatea anterioară desfășurată de către reclamant, toate acestea fiind activității obligatorii pentru emitentului Dispoziției în cadrul procedurii de emitere a actului administrativ de sancționare.
Cerința motivării Dispoziției de către chiar emitentul actului se constituie într-un element de valabilitate intrinsecă a Dispoziției ce trebuie apreciat cu maximă exigență având în vedere natura sancționatorie a actului administrativ și, pe cale de consecință și caracterul de strictă legalitate a procedurii disciplinare în sine raportat la consecințele de ordin juridic pe care D. le produce.
Practic, se poate afirma că reclamantul a fost sancționat printr-un act ce nu este prevăzut de dispozițiile legale aplicabile-O. 4. și Legea 360/2004, respectiv reclamantul nu a fost sancționat în baza Dispoziției emise de către persoanele îndrituite ci în baza încheierii C.ui de disciplină, ce emană de la persoane ce nu pot aplica sancțiuni disciplinare reclamantului și ale căror acte au un efect pur consultativ. Cu toate acestea D., în forma în care aceasta se prezintă transformă practic un act cu caracter pur consultativ-încheierea C.ui de disciplină, într-un veritabil act de sancționare disciplinară a reclamantului, ceea ce contravine prevederilor art 62 din O. 4..
Nemotivarea Dispoziției ca efect al preluării integrale și fără niciun fel de evaluare critică a conținutului încheierii Consiuliului de dsiciplină se constituie într-un element ce ridică serioase îndoieli asupra legalității actului administrativ în sine și justifică măsura suspendării acestuia până la momentul în care instața de judecată se va pronunța asupra îndeplinirii cerinței motivării actului administrativ.
D. este rezultatul unei proceduri disciplinare pe parcursul căreia a fost încalcat în mod esențial dreptul la apărare al reclamantului. R. a solicitat permisiunea de a fi asistat de către avocat pe parcursul lucrărilor C.ui de disciplină constituit în vederea cercetării abaterilor disciplinare ce solicitarea expresă în acest sens fiind cuprinsă în cererea 176234/(...) adresată consiliului superior de disciplină.
Prin adresa nr. 4. din data de (...) s-a comunicat reclamantului refuzul de a i se permite asistarea de către avocat în fața C.ui superior de disciplină motivat de împrejurarea că o asemenea posibilitate nu este prevăzută de dispozițiile O. M. A. si I. nr. 4..
Refuzul de a permite reclamantului exercitarea dreptului de a fi asistat de către un avocat pe parcursul procedurii de cerectare disciplinară este în mod evident nefondat și de natură a vătăma grav dreptul la apărare recunoscut în favoarea subsemnatului, astfel încât D. emisă în aceste condiții este.
Dreptul reclamantului de a fi asistat de către avocat nu este interzis, nu este exclus și nu poate fi îngrădit de prevederile art 59 al. 7 din Legea nr.
360/2002 ale O. nr. 4. ori ale O. 4. mentionat mai sus.
Dată fiind inexistenta vreunei interdictii de a fi asistat de către un avocat, în calitate de apărător, devin aplicabile dispozitiile generale cuprinse în celelalte acte normative în vigoare.
Asistarea de către avocat se constituie în unul dintre reperele esențiale ale respectării dreptului la apărare, astfel cum acesta este stabilit prin art. 24 din Constituția României precum și art 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.
În nici un moment, drepturile fundamentale consacrate de dispozițiile constituționale ori tratatele și convențiile la care R. este parte nu pot fi înlăturate ori restrânse doar în baza unei interpretări incomplete a prevederilor unei legi speciale ori a unui ordin, ambele reprezentând acte normative cu fortă vădit inferioară legii fundamentale ori Convenției internaționale la care R. este parte ori pe motiv că aceste acte nu reglementează în mod expres o astfel de posibilitate, întrucât, în absența unei reglementări concrete respectiv a unei interdicții explicite din cuprinsul normelor speciale în materia procedurii privind raspunderea disciplinară a polițistilor sunt aplicabile dispozițiile legale generale, din cuprinsul actelor normative cu forță juridică superioară.
În același sens, au fost ignorate prevederile art. 3 din Legea 51/1995 care conferă dreptul oricărei persoane, indiferent de calitatea acesteia, de a fi asistată de către un avocat fără a exista o distincție cu privire la procedura în cadrul căruia ar urma să se realizeze asistarea din partea avocatului.
Refuzul de a permite asistarea de către avocat pe parcursul procedurii disciplinare reprezintă o îngrădire vădită a unui drept esențial în condițiile în care nu exista nici un impediment ori interdictie pentru a mi se permite asistarea de către avocat.
Emiterea Dispoziției prin încălcarea flagrantă a dreptului la apărare recunoscut în favoarea prin refuzul de a se permite asistarea de către avocat a fost recunoscută jurisprudențial de către Curtea de A. C. în decizii de speță ale acestei instanțe și a constituit temei al anulării actului administrativ atacat (in acest sens este dec. civ. nr. 628/2012 pronunțată de către Curtea de A. C., in speță fiind vorba de asemenea de o dispoziție de sancționare disciplinară a unui lucrător de politie).
Date fiind cele expuse mai sus încălcarea dreptului la apărare este evidentă iar această neregularitate a Dispoziției și a procedurii urmate ce stă la baza emiterii Dispoziție se constituie într-o împrejurare de natură a crea serioase dubii cu privire la legalitatea actului a cărui suspendare se solicită, putând fi constatată în cadrul procedurii suspendării actului administrativ.
M. suspendării este cu atât mai necesară cu cât D. si procedura care stă la baza emiterii acesteia aduc atingere unui drept esențial al reclamantului astfel încât urmările pe care le produce actul administrativ în discuție sunt cu atât mai grave.
D. reține săvârșirea de către reclamant a abaterilor disciplinare constând în
4 fapte distincte prin care acesta ar fi procedat la încălcarea obligațiilor de serviciu stabilite prin actele normative menționate în cuprinsul Dispoziției de sancționare.
Analiza sumară a prevederilor legale a căror încălcare se reproșează reclamantului, a prevederilor din cuprinsul fisei postului precum și a acțiunilor/inacțiunilor reținute ca abatere disciplinară în cuprinsul Dispoziției relevă existența unui echivoc vădit în ceea ce privește atribuțiile și obligațiile de serviciu ce revin în mod concret reclamantului raportat la textele legale invocare ca temei al sancțiunii disciplinare.
În același sens, reclamantul este sancționat pentru abateri disciplinare/neîndeplinirea unor atribuții de serviciu pe care nu le putea în mod obiectiv săvârși/exercita.
Prin Dispozitie reclamantul a fost sanctionat, în esentă pentru formalismul manifestat în realizarea planificăii și evaluării activitătii biroului constând în nerealizarea acestei activităti în coformitate cu dispozitiile de linie, mai precis se reproșează neînregistrarea în evidentele S.ui rurtier (s.n.) a notelor de sarcini pentru luna august 2011 (din data de (...)), februarie 2012 (din data de (...)) și martie 2012 (din data de (...)) și caracterul stereotip al acestora fapt ce ar contraveni prevederilor art. 8 și 9 din metodologia privind planificarea și evaluarea activitătii structurilor de politie, A. la D. IGPR nr. 3., modificată prin D.
IGPR nr. 6..
R. nu are atribuții pentru înregistrarea Notelor de sarcini în evidențele S.ui rutier (reclamantul fiind în subordinea S.ui rutier) deoarece supravegherea evidențelor S.ui rutier, precum și efectuarea propriu zisă a înregistrărilor în cadrul evidențelor S.ui rutier este în competența persoanelor cu atribuții de conducere control și management ale S.ui rutier însuși, respectiv, a persoanelor ale căror atribuții de serviciu constau tocmai în efectuarea unor asemenea operațiuni.
R. nu deține nicioo prerogativă managerială, de control ori de conducere care să implice evidențele S.ui rutier și modul în care acestea sunt tinute, dovadă în acest sens fiind atributiile din cuprinsul fișei postului care nu cuprind nicio obligatie în acest sens în sarcina reclamantului.
În ceea ce priveste continutul acestor note de sarcini, din chiar formularea utilizată în cuprinsul Dispoziției, rezultă în mod implicit că notele de sarcini au fost întocmite de către reclamant iar documentele aferente există însă acestea sunt aprciate ca nefiind corespunzătoare datorită continutului repetitiv ala acestora.
Sub cest aspect nu există o obligație legală ori vreo sarcină stabilită prin fișa postului care să stipuleze necesitatea ca N. de sarcini intomcite să aibă un caracter de noutate.
Similitudinea dintre notele de sarcini întocmite pe parcursul diferitelor perioade de timp se datorează în exclusivitate specificului activităților desfășurate care sunt repetitive (în special cele de prevenție) și/sau se desfășoară pe o perioadă mai îndelungată de timp, de mai multe luni (perioadă ce corespunde unor Note de sarcini lunare succesive) în cadrul căreia activitățile implicate se repetă și sunt identice, și/sau presupun activități ce se desfășoară cu caracter permanent (supravegherea constantă a zonelor cu risc crescut de producere a accidentelor - așa numitele "puncte negre" menționate anterior).
Date fiind acest particularități, în mod evident că notelor de sarcini au un conținut repetitiv sub multiple aspecte situație în care nu se poate reproșa neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către subsemnatul în ceea ce priveste întocmirea Notelor de sarcini.
Neefectuarea controalelor tematice privind activitatea polististilor biroului potrivit art 6 lit e din metodologia privind planificarea si evaluarea activitătii structurilor de, politie, A. la D. IGPR nr. 3., modificată prin D. IGPR nr.6..
Cu prioritate, din simpla lecturare a prevederilor art. 6 lit e din metodologie raportat la aspectele imputate reclamantului se desprinde concluzia că reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru încălcarea acestor prevederi în condițiile în care dispozițiile legale apreciate nu impun în sarcina reclamantului obligația de a efectua controale tematice, ci obiectul de reglementare a acestei prevederi este cu totul diferit, art 6 lit e din Metodologie cu privire la controale tematice nu prevede în niciun moment obligația de a efectua asemenea controale tematice, termenele de realizare ale acestora ori persoanele care realizează astfel de activități ci doar obligația ca asemenea activități să fie incluse în Planurile lunare și N. de sarcini ce se întocmesc.
Așadar, art 6 lit e din Metodologie descrie conținutul Planurilor lunare și a
Notelor de sarcini, în măsura în care activități de controale tematice sunt programate a fi realizate.
Tot astfel prevederile fisei postului ale reclamantului nu instituie obligația de a efectua controale tematice ci doar pe aceea de a realiza acticvitatea de control, ce poate include efectuarea de controale tematice, în măsura și daca aceste controale sunt apreciate ca fiind oportune de către reclamant ori de către persoanele superioare,.
Lipsa oricărei obligații de a realiza controale tematice rezultă din chiar prevederile lit e art 6 din Metodologie menționate în Dispoziție potrivit cărora activitățile de control, conducere și evaluare cum ar fi ședințe de lucru, analize, evaluări, controale tematice inopinante, testări, etc.
Formularea cum ar fi din textul art 6 lit e din meteodologie, dublată de acronimul etc demonstrează fără dubii că efectuarea de controale tematice nu este o obligație în cadrul activităților de control, conducere și evaluare ci este unul din mijloacele prin care se pot asigura exercitarea prerogativelor de control conducere și evaluare a activității însă, în niciun caz acesta nu este singurul și nu are caracter obligatoriu. fiind subordonată principiului oportunității desfășurării acestei activități, aceasta fiind prerogativa exclusivă a managerului.
Nerezolutionarea lucrărilor nr. 445269/(...), nr. 11908/(...). nr. 11914/(...), nr. 111525/(...), nr. 111546/(...) repartizate politistilor din subordine și nefixarea termenelor de solutionare a acestor lucrări prin încălcarea prevederilor art 10 al.
1 din O. 190/2004.
Interpretarea sistematică a prevederilor art 10 din Ordinul M. A. și I. nr.
190/2004 (O. 190/2004) a căror încălcare se reproșează reclamantului, demonstrează că acesta nu a contravenit prevederilor legale menționate mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 10 al 1 din O. 190/2002, după analizarea petiției, șefii
(comandanții) structurilor desemnează compartimentul sau persoanele care o vor solutiona, precizând modalitătile și termenul.
Dispozițiile legale precizate nu impun obligația de a rezoluționa petițiile ori lucrările și, din acest punct de vedere nu se poate reține în sarcina reclamantului încalcarea unor indatoriri/obligații care nu sunt reglementate ca atare în cadrul textului legal ale cărui dispoziții se pretinde că au fost încălcate.
Câtă vreme însăși textul legal nu cuprinde o asemenea obligație, aceasta în mod evident nu poate fi impusă persoanelor care trebuie să se conformeze normei juridice în discuție și nu se poate vorbi de încălcarea normei juridice respectiv, săvârșirea unei abateri disciplinare.
Nedesfășurarea activităților de coordonare a muncii informative și încălcarea prevederilor art 3 din O. 51120/2011 prin implementarea nicunui raport informativ în aplicația informatica Rl (Rapoarte informative-n.n).
În ceea ce privește această abatere disciplinară, reclamantul este sancționat pentru fapta altor persoane întrucât obligația de a obține și implementa Rapoarte informative este una individuală, a fiecărui lucrător de poliție în parte iar nu personală a reclamantului întrucât oricare dintre lucrătorii de politie care obțin informații în măsura în care astfel de informații sunt obținute, neexistând vreo obligație in sensul obținerii de informații atât sub aspect al calității informațiilor sau a numărului de informații), întocmesc personal un raport informativ pe care sunt obligați personal să procedeze la înregistrarea si evidențierea lor în aplicația informatică RI.
Tot astfel reclamantul a fost pus în imposibilitate de a își exercita obligațiile ce îi revin în ceea ce privește munca informativă câtă nu avea nicio obligație în cuprinsul fisei postului de a înființa și de a ține Registrul activităților informative în cadrul cărora se consemnează rapoartele informative în discuție, această obligație aparținând în mod evident secretariatului S.ui R. iar nu biroului condus de către reclamant, astfel cum aceasta rezultă din prevederile O. S/120/2011.
De altfel, nici până în prezent Registrul activităților informative nu există la nivelul serviciului rutier din cadrul IPJ C..
Echivocul în ceea ce privește atribuțiile de serviciu ce cad în sarcina reclamantului, respectiva obligațiilor rezultate din normele legale și dispozițiile/ordinele reputate ca fiind încălcate în cuprinsul Dispoziției.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 6 septembrie 2012 I. G. al P. R., solicită suspendarea executării Dispozițici I. nr. 4598/(...) de sancționare disciplinară cu "mustrare scrisă", precum și obligarea instituției noastre la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele menționate de reclamant în cererea de chemare în judecată. înțelege să invoce excepția prematurttății acțiunii, având în vedere următoarele considerente:
Prin D. I. nr. 4598/(...) comisarul-șef de poliție RUS N. S. I., șeful Biroului
R. D. N. și E. din cadrul) I. de P. J. C., a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă pentru comiterea abaterii disciplinare "neglijență manifestată in îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, ambele cu modit1cările și completările ulterioare.
Împotriva acestei dispoziții, polițistul a formulat contestatie, care a rost înregistrată la L. la data de (...), urmând ca ministrul administrației și internelor să se pronunte asupra acesteia, conform competenței.
De asemenea, conform arte 65 alin. (3) din același act normativ, "În cazul în care a fost depusă contestatie, șeful care a aplicat sanctiunea disciplinară înaintează șefului ierarhic superior, la solicitarea acestuia, dosarul cauzei și un raport motivat cu privire la sanctiunea în cauză, iar aplicarea sanctiunii se suspendă până la solutionarea contestatiei."
A., până la data soluționării contestației de către ministrul administrației și internelor, efectele dispoziției nr. 4598/(...) sunt suspendatc de drept.
În concluzie, având în vedere faptul că până la soluționarea contestatiei de către ministrul administrației și internelor, efectele dispoziției de sancționare sunt suspendare de drept, solicită respingerea actiunii reclamantului ca prematur introdusă.
În situația în care se va respinge excepția invocată mai sus, solicită respingerea ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reelamant, având în vedere următoarele considerente:
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ și anume existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. Este cunoscut că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ esențial este caracterul de excepție al acestei operațiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor adrninistrative de a fi executorii din oficiu (executio ex officio), ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acestora.
In ceea ce privește condiția existenței cazului temeinic justificat, solicită a se constata faptul că reclamantul nu a făcut dovada existentei unor împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinta legalității actului administrative atacat, conform art. 2 Iit. 1) din Legea nr. 554/2004.
Prin judecarea cererii de suspendare, chiar dacă instanța nu cercetează fondul cauzei, pentru a nu da o soluție arbitrară, este necesar să facă un examen sumar al cauzei, pentru a vedea aparenta de legalitate a actelor a căror suspendare se cere. În cadrul acestei proceduri reclamantul este obligat să facă dovada cererii sale.
Prin Raportul I.P.J. C. nr. S/515.823 din (...) cu principalele concluzii rezultate în urma controlului efectuat la S. R. D. N. și E. au fost retinute în sarcina domnului comisar-șef de poliție RUS N. S. o serie de deficiențe.
În baza prevederilor Dispoziției I. nr. 2537 din (...), comisarul-șef de poliție G. G. din cadrul I. G. al P. R. - Direcția Control Intern, a efectuat cercetarea prealabilă a faptelor comise de comisarul- șef de poliție Rus S.-I., șeful Biroului R. D. N. și E. din cadrul I. de P. J. C., în vederea stabilirii existenței/inexistenței abaterii disciplinare, neglijență manifestată in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin. (1) 11t. b) din Ordinul ministrului nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului din M. A. și I., ambele cu modificările și cornpletările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 4., conținutul raportului de cercetare prealabilă a fost adus la cunoștința comisarului-șef de poliție Rus S.-I. și a fost prezentat, ulterior, inspectorului general al P. R..
C. art. 36 lit. c) din O.M.A.T. nr. 4., conducerea I. a dispus sesizarea și consultarea C.ui Superior de D., care a stabilit vinovăția politistului sub aspectul comiterii abaterii disciplinare neglijență manifestatii in indeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Prin D. inspectorului general al P. R. nr, 4598 din (...), s-a dispus sancționarea disciplinară a polițistului pentru abaterile retinute în sarcina sa cu
"mustrare scrisă".
În ceea ce privește susținerile reclamantulul din cererea de suspendare, învederează instanței de judecată următoarele:
C. prevederilor art. 62 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 4., invocat de reclamant, "în actul administrativ de sancționare prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:b) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; c)precizarea prevederilor care au fost încălcate de către polițist; d) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de politist în timpul cercetării prealabile și în fața C.ui de disciplină; d) temeiul legal (prevăzut de actele normative de nivel superior și/sau inferior) în baza căruia sanctiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sanctiunea disciplinară poate fi contestată; f) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunca disciplinară."
Așa cum se poate observa din conținutul dispoziției contestate, aceasta conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările forrnulate de polițist în timpul cercetării disciplinare, astfel că afirmațiile acestuia cu privire la nemotivarea deciziei sunt neîntemeiate. De asemenea, în conținutul dispoziției contestate se menționează faptul- că în fața C.ui de D., polițistul nu a prezentat susțineri pertinente, care să fie în măsură să răstoarne concluziile cercetării prealabile.
"Logica juridică" a reclamantului este eronată; dispoziția de sancționare nu are cum să conțină motivele proprii ale persoanei care a aplicat sanctiunea, respectiv inspectorul general, întrucât nu acesta a efectuat cercetarea prealabilă, și nu acesta a făcut parte din C. de D..
Potrivit prevederilor art. 38 din O.M.A.I. nr. 4., C. de disciplină este un organism colectiv de analiză juridică și profesională a abaterilor comise de polițiști și a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de șeful abilitat să aplice sanctiunea in legătură cu care a dispus cercetarea prealabilă, având caracter consultativ.
De altfel, nici art. 62 alin. (2) din O.M.A.I nr. 4., și niciun alt articol al acestui act normativ, nu prevede obligația pentru inspectorul general de a menționa motivele pentru care a respins cererile și apărările formulate de rcclarnant pe parcursul cercetării disciplinare sau în fața C.ui de D..
În actul de sancționare se prevede motivul pentru care inspectorul general a aplicat sanctiunea, respectiv: "M. de sancționare dispusă față de ofiter este motivată de aspectele de vinovăție care au fost constatare, atât cu ocazia cercetării prealabile, cât și cu ocazia activităților desfășurare de C. de D.. A., s-a concluzionat că polițistul nu a exercitat actul managerial de evaluare a activității și îndrumare a lucrătorilor din subordinea sa, stabilit prin fișa postului, precum și prin normele interne specifice acestei linii de muncă, prezentate în materialul de cercetare disciplinară. "
Se precizează de asemenea faptul că la individualizarea sancțiunii disciplinare au fost avute in vedere prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr.
360/2002 și ale alt. 14 din Ordinul M.A.I. nr. 4., respectiv caracterul și gravitatea faptei comise, împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, cauzele
și consecințele acesteia, gradul de vinovăție și preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise, întrucât polițistul a mai fost sancționat disciplinar anterior, după cum urmează: la (...) cu mustrare scrisă pentru neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu; la (...) cu mustrare s icrisă pentru neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a măsurilor stabilite de C. de control al ministrului; la
(...) cu mustrare scrisă pentru depășirea atribuțiilor de serviciu.
Referitor la afirmațiile reclamantului conform cărora pe parcursul procedurii disciplinare l-a fost încălcat dreptul la apărare, solicită de asemenea respingerea acestora ca neîntemeiate. C. prevederilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, "in fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist ales de catre acesta sau desemnat de C. N. al P."
Pentru punerea în aplicare a acestor prevederi legale a fost emis O.M.I.R.A. nr.4. privind asigurarea asi stării polițiștilor, la cerere, pe parcursul cercetării disciplinare, potrivit căruia "Pe parcursul procedurii cercetării prealabile, precum și în fața consiliilor de disciplină, polițistul are dreptul de a fi asistat) la cerere, de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de organizația sindicală din care face partea ori de C. N. al P." A. ordin a fost publicat în Monitorul Oficial nr.284/2008.
A., Legea privind statutul polițiștilor prevede greptul politistului cercetat disciplinar ca în fata consiliului de disciplină să fie asistat de un alt polițist, ales de acesta, sau desemnat de C. N. al P., și nu de un avocat.
Referitor la susținerile reclamantului cu privire la starea de fapt reținută prin D. nr. 4598/(...) solicită a se constata faptul că aceste aspecte vizează fondul cauzei, și nu pot constitui analiza unei cererii de suspendare, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La judecarea cererii de suspendare, instanta nu cercetează fondul cauzei ci, pentru a nu da o soluție arbitrară, trebuie să facă un examen sumar al cauzei, pentru a vedea aparența de legalitate a actului a cărui suspendare se cere.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în mod constant că în cadrul unei cereri de suspendare nu este posibilă antamarea fondului. Cu titlu de exemplu, invocă Decizia nr. 4901/(...), prin care Înalta Curte de Casație și
Justiție a statuat că "aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se cere.
De asemenea, într-o decizie recentă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție in dosarul nr. 614/4612011 (Decizia civilă nr. 4587/(...)), instanța supremă statuează următoarele: în jurisprudenta sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic și justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrative, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
A. de împrejurări vădite, de fapt/de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Î. Curte fiind: emiterea unui act administrativ de un organ necompetent sau cu depășirea competenței. actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ. modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor retinute ca obligații bugetara suplimentare), etc, "
În concluzie, solicită a se constata faptul că reclamantul nu a indicat și nu a facut dovada existentei unor împrejurări legate de starea de fapt si de drept. care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinta legalității actelor administrative atacate, conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Existența unei pagube iminente impune aprecierea condiției dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele), și caracterul iminent al acesteia.
Pentru a dovedi îndeplinirea acestei condiții, reclamantul invocă faptul că. în contextul în care se află sub efectul sancțiunii disciplinare, nu poate participa la concursul programat a avea loc pe data de (...). Însă, așa cum a arătat și mai sus, până la soluționarea contestației sale de către ministrul administrației și internelor, efectele sancțiunii disciplinare sunt suspendate de drept, astfel că paguba invocată de reclamant nu este certă și actuală, ci este o pagubă eventuală.
Mai mult, ministrul administrației și internelor are posibilitatea de a admite contestația formulată de reclamant și de a anula dispoziția contestată.
În ceea ce privește concursul pentru ocuparea funcției de șef serviciu al S.ui rutier din cadrul I.P.J. C., apreciază că afirrnația reclamantului conform căreia dorește să participe la acest concurs nu poate constitui un temei pentru suspendarea dispoziției de sancționare. A., reclamantul se poate prevala oricând de intenția de a participa la orice concurs organizat la nivelul P. R. pentru ocuparea unei funcții de conducere.
Referitor la afirmațiile privind "blocarea evoluției profesionale a reclamantului" atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, solicită de asemenea respingerea ca neintemeiate, având în vedere următoarele considerente:
C. prevederilor art. 70 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 4., sanctiunea disciplinară prevăzută la art. 17 lit. a) din acest ordin, respectiv mustrarea scrisă, se radiază, de drept, în termen de 6 luni de la aplicare, dacă cel sancționat nu a mai săvârșit în această perioadă, o nouă abatere disciplinară. Prin urmare, sanctiunea aplicată rec1amantului prin D. I. nr. 4598/(...), urmează să se radieze de drept la data de (...).
A., sunt neîntemeiate și afirmațiile reclamantului conform cărora dispoziția contestată va fi păstrată în cadrul dosarului personal până la data anulării acesteia și va influența orice decizie a factorilor decidenți.
Cu privire la presupusul prejudiciu moral, reclamantul invocă doar atingerea autorității acestuia în raport cu subordonații săi, care, nu poate constitui însă un prejudiciu moral și mai mult, acesta nu a făcut dovada lezării unor valori umane precum demnitatea, onoarea sau reputația în legătură de cauzalitate cu emiterea dispozițici contestate.
Prin urmare, constatându-se că nu poate fi reținută existența unor motive care să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat și nici faptul că prin executarea actelor administrative, reclamantul ar suferi o pagubă iminentă și ireparabilă, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Dispoziției inspectorului general al P. R. nr. 4598/(...).
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele :
In ce priveste exceptia de prematuritate invocata in speta Curtea apreciaza ca aceasta este neintemeiata .
A. prin prezenta actiune reclamantul urmareste sa obtina suspendarea dispozitiei de sanctionare disciplinara cu sanctiunea „mustrare scrisa „pana la pronuntarea instantei de fond .
Art. 65 alin 3 din Ordinul MAI 4. prevede ca in ipoteza contestarii sanctiunii disciplinare sanctiunea se supenda de drept pana la solutionarea contestatiei adica pentru un interval de timp mai scurt decit cel prevazut de art. 14 din Legea
554/2004 .
Ca atare instanta trebuie sa procedeze la analiza pe fond a cererii de suspendare intrucit este posibil ca aceasta contestatie sa fie oricind solutionata si astfel aceasta suspedare de drept sa nu isi mai produca efectele iar scopul promovarii prezentei actiuni sa fie anulat exclusiv de atitudinea paratului de a solutiona sau nu contestatia .
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente sub rezerva formularii contestatiei impotriva actului administrativ
In speta reclamantul a depus contestatie asa cum rezulta din scriptul aflat la f. 86-94 .
Cazul bine justificat este definit de dispozițiile art. 2 lit. t din Legea contenciosului administrativ, ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită la lit. ș ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
In ce priveste condiția pagubei iminente, Curtea a apreciat ca acesta conditie este indeplinita .A. reclamantul invoca faptul ca aplicarea sanctiunii disciplinare ii afecteaza evolutia profesionala prin imposibilitatea de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea unor functii superioare ,il impiedica sa obtina grade profesionale superioare si afecteaza evaluarea performantelor sale profesionale anuale cu efect asupra primelor doua aspecte.Totodata reclamantul arata ca mentinerea sanctiunii ar stirbi autoritatea sa in exercitarea functiei .
Aspectele vizind cariera profesionala a reclamantului si evaluarea acesteia sunt reale intrucit aspectele anterior mentionate vor fi influentate pana la radierea de drept a sanctiunii in conditiile art. 82 alin. 1 corob cu art. 77 alin 3 lit a din Legea 188/1999 adica timp de 6 luni de aplicarea acestei sanctiuni asa cum rezulta din prevederile art. 70 alin. 3 din Ordinul MAI 4. -f. 56 ,din prevederile art. 25 alin 1 lit b ,art. 26 din Legea 360/2002 .Aceasta influenta se si manifesta in prezent reclamantul dorind sa participe la un concurs pentru ocuparea unei functii superioare functiei pe care o detine insa una din conditiile de participare este aceea de a nu fie sub efectul vreunei sanctiuni disciplinare f.31-33.Ca atare aplicarea sanctiunii disciplinare produce sub aspectele anterior expuse un prejudiciu viitor si previzibil,influentind cariera profesionala a reclamantului motiv pentru care instanta apreciaza a fi indeplinita sub aceste aspecte cerinta pagubei iminente.
In ce priveste aspectul invocat de catre reclamant in sensul ca mentinerea sanctiunii ar stirbi exercitarea functiei sale acest aspect nu reprezinta un prejudiciu previzibil neexistind nici un element care sa ii determine previzibilitatea si astfel el nu intra in notiunea de paguba iminenta .
In ce priveste a doua conditie prevazuta de art. 14 din legea 554/2004 existenta cazului bine justificat Curtea apreciaza ca acesta conditie nu este indeplinita.
Asa cum s-a aratat mai sus aceasta conditie presupune invocarea unor argumente juridice aparent valabile in contestarea legalitatii actului administrativ si care alaturi de paguba grava, greu de reparat pe care o produce actul administrativ respectiv justifica suspedarea acestuia .
Analizand argumentele invocate de catre reclamant in justificarea indeplinirii acestei conditii instanta apreciaza ca aceste argumente aparent nu sunt valabile in contestarea legalitatii actului administrativ .
A. in ce priveste incalcarea prevederilor art. 62 alin. 2 din Ordinul MAI 4. analiza dispozitiei de sanctionare duce la concluzia ca aparent aceasta cuprinde toate cerintele acestui text de lege inclusiv cele cuprinse la litera c a acestui text de lege(f. 10-14).Analiza comparativa a acestui act de sanctionare si a incheierii emise de C. de D. din cadrul IGPR(f. 15-28) duc la concluzia ca aparent decizia de sanctionare este rezultatul procesului deliberativ si de evaluare a emitentului actului ,proces care a inclus si o analiza si sintetizare a acestei incheieri care are un continut mai complex vizind si alte aspecte si fapte decit dispozitia de sanctionare .
In ce priveste incalcarea dreptului la aparare in sensul ca reclamantului nu i s-a permis sa fie asistat de catre un avocat pe parcursul lucrarilor consiliului de disciplina acest argument desi real asa cum rezulta din actele de la f. 34-35 nu este aparent unul valabil raportat la prevederile art. 59 alin. 7 din Legea
360/2002,art. 39,52 din Ordinul MAI 4., art. 1 din Ordinul MAI 4. care prevad ca asistarea se face de un alt politist ,la prevederile 59 alin. 1 din Legea 360/2004 si art. 18 alin 3 din Ordinul MAI 4. care prevad ca sanctiunea mustrarii scrise se poate aplica si fara consultarea consiliilor de disciplina dar si raportat la continutul specific al art. 24 din Constitutie si art. 6 din CEDO .In plus nu se invoca incalcarea dreptului la aparare raportat la intreaga procedura de cercetarea disciplinara ci doar punctual raportat la acest aspect.
In ce priveste argumentul privind echivocul cu privire la obligatiile si atributiile de serviciu si normele legale apreciate ca fiind incalcate aceste argumente sunt aparent nevalabile pentru contestarea legalitatii dispozitiei de sanctionare .
A. in ce priveste fapta retinuta la punctul 1 al dispozitiei de sanctionare argumentele invocate de catre reclamant vizeaza doar lipsa atributieie sale de inregistrare a acestor note in evidentele serviciului rutier si lipsa obligatiei ca aceste note de sarcini sa aiba un element de noutate putind fi astfel si repetitive asa cum sunt notele de sarcini aferente lunilor august 2011 ,februarie ,martie
2012 .
A.e argumente desi aparent valabile sub aspectele pe care le ating nu sunt insa suficiente in speta .A. analiza faptei retinute la punctul 1 duce la concluzia ca pentru aceasta fapta s-a retinut si imprejurarea ca notele de sarcini aferente acestor 3 luni nu au fost elaborate conform anexei 2 la dispozitia nr.33/2010 si ca s-au incalcat si prevederile art. 9 din Metodologia privind planificarea si evaluarea activitatilor structurilor de politie privind urmarirea indeplinirii sarcinilor stabilite in aceste note .Pentru aceste aspecte ale primei fapte retinute in sarcina reclamantului nu se invoca nici un argument care sa duca la concluzia existentei unui caz bine justificat pentru aceasta prima fapta .
In ce priveste a doua fapta retinuta in sarcina reclamantului argumentele invocate vizeaza doar retinerile din dispozitia de sanctionare referitoare la art. 6 lit e din metodologie, argumente care aparent sunt valabile .Aceasta fapta a fost retinuta in sarcina reclamantului insa nu doar prin prisma acestei prevederi legale ci in primul rind avind in vedere prevederile cuprinse in fisa postului- capitolul D ,fisa aflata la f.95-98 care prevede atributii de control pentru reclamant .Ca atare argumentul invocat este doar partial, nu justifica nelegalitatea si din perspectiva continutului fisei postului si nu poate duce la concluzia existentei cazului bine justificat pentru aceasta fapta .
In ce priveste a treia fapta retinuta in sarcina reclamantului din nou argumentele reclamantului vizeaza doar partial cele retinute in sarcina sa respectiv lipsa obligatiei de rezolutionare a petitiilor si lucrarilor fara a indica argumente juridice valabile privind lipsa stabilirii termenelor de solutionare pentru lucrarile expres indicate in dispozitia de sanctionare .Totodata aparent nici argumentele invocate nu sunt valabile intrucit desemnarea persoanelor care trebuie sa solutioneze o lucrare ,modalitatile de solutionare si termenul de solutionare cel putin teoretic trebuie realizate intr-o maniera usor de cunoscut atat pentru reclamant,pentru cel care a formulat petitia cit si pentru cel care urmeaza sa solutioneze propriu -zis lucrarea respectiva .Ca atare nici pentru acesta a treia fapta nu se poate retine existenta cazului bine justificat .
In ce priveste ultima fapta retinuta in sarcina reclamantului aparent argumentele invocate privind inexistenta faptei sunt aparent nevalabile raportat la prevederile art. 3 alin 2 din Ordinul MAI S/120/(...) neputindu-se retine nici sub acest aspect existenta cazului bine justificat .
Prin urmare, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare .
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de prematuritate.
Respinge cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantul RUS S. I. domiciliat în C.-N., str.H. nr.83-87, ap.15, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL P. R. (IGPR) cu sediul în B., str.M. V., nr.6, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 septembrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER A. A. M. M. N. ȚAR
red.A.A.M./A.C.
4 ex. - (...)
