Decizia nr. 1704/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1704/2012
Ședința de la 06 M. 2012
Completul compus din: PREȘED.TE C. I. Judecător D. P. Judecător A.-I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de P. C. F. și I. P. C. F. în contradictoriu cu intimații P. C. F., P. D. A. P. AL C. LOCAL SI I. P. C. F., C. DE C. A R., C. DE C. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă doamna consilier juridic O. M. în reprezentarea intereselor intimaților, Curtea de Conturi a României și C. J. de C. C., cu delegație de reprezentre aflată la fila 31 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatelor, Curtea de Conturi a României și C. J. de C. C. -. prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C., din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind alte cereri de formulat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în scris prin întâmpinare. În susținere se relevă că sporurile acordare sunt nelegale, Contractul Colectiv nu are avizul Comisiei Paritare.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. . 5.103 din 11 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins actiunea formulata de „. din aparatul propriu al Consiliului Local al comunei F. ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa. Prin aceeași sentință s-a respins și acțiunea formulata de P. C. F. si I. P. C. F., în contradictoriu cu C. DE C. A R. si pârâta C. DE C. A J. C., respingându-se cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 23/(...) emisă de C. de C. a județului C..
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în temeiul contractului/acordului colectiv de muncă nr.2788/(...) încheiat la nivelul comunei F., precum și în temeiul HCL F. nr. 6/(...), funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. comunei F. li s-au acordat în cursul anului
2009 diverse sume de bani care reprezentau spor de dispozitiv (de permanență), indemnizație de ținută, spor de calculator, indemnizație zilnică de hrană, spor de fidelitate, primă de C. și de P., de vacanță etc. În urma unui control al Camerei de C. C., au fost constatate diverse disfuncționalități și abateri de la legalitate și regularitate care au afectat acuratețea și credibilitatea situațiilor financiare ale primăriei comunei F. P. înlăturarea consecințelor a fost emisă decizia nr. 26/(...), iar contestația formulată împotriva acesteia a fost respinsă prin Î. nr.VI/306/(...) a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R.
Ceea ce contestă reclamanții sunt punctele 4, 5 și 6 ale directorului Camerei de C. C., prin care au fost instituite în sarcina conducerii acesteia măsuri legale pentru recuperarea prejudiciului produs patrimoniului comunei F. prin plata nelegală a sumei brute totale de 13.140 lei persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv primarului și viceprimarului, și a sumei de 249.273 lei,, reprezentând sporuri, prime și alte drepturi salariale acordate personalului acesteia și cheltuielile aferente acestora privind contribuțiile angajatorului la bugetul general consolidat. Principalul motiv invocat este neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor (fie ele contracte sau acorduri) colective de muncă legal încheiate și în vigoare.
Prin urmare, a apreciat tribunalul, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă aceste drepturi bănești erau legal prevăzute în acordul/contractul colectiv nr. 2788/2006. D. acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamanților conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, instanța de judecată fiind obligată să analizeze legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă, pentru a nu valida drepturi care exced cadrului legal.
P. a stabili deci legalitatea acordării acestor sume de bani, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art. 31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, aceștia beneficiind și de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri (și nu sume de bani) referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, întrucât, potrivit prevederilor art.24 și art.25 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, acordurile colective se încheie pentru funcționarii publici din cadrul unei autorități sau instituții publice, însă clauzele înscrise în acordurile colective nu pot stabili drepturi suplimentare față de cele reglementate prin lege.
În concret, în ceea ce privește sumele acordate drept indemnizație pentru hrană, tribunalul a opinat că acestea nu au temei legal, deoarece, potrivit L. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă, care pot fi utilizate potrivit destinațiilor stabilite prin lege.
Referitor la indemnizația pentru ținută, conform prevederilor art. 32 din L. 1., funcționarii publici care sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului primesc această uniformă gratuit, însă angajații în speță nu fac parte din această categorie. Astfel, acordarea acestei sume de bani pentru ținută și implicit acoperirea unei părți din cheltuielile cu îmbrăcămintea nu are temei legal.
De asemenea, a mai constatat instanța de fond, sporul de dispozitiv nu putea fi acordat personalului din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 138/1999, raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță.
Reclamantii susțin că, potrivit art. 329 C.proc.civ., obligația executării deciziei nu poate retroactiva, însă aceasta nu înseamnă că anterior datei publicării deciziei în Monitorul Oficial în anul 2010 acordarea sporului era legală; raționamentul care a stat la baza soluției Î.C.C.J. este perfect valabil și aplicabil situației în litigiu, chiar dacă acordarea sporului de dispozitiv a fost pentru anul 2009.
Cu referire la personalul contractual, tribunalul a apreciat că sunt de reținut inclusiv dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. 1., care prevăd că prin contracte colective de muncă se încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale
- aici se includ sporul de dispozitiv, indemnizația de ținută și sporul de calculator care sunt prevăzute de lege pentru alte categorii de personal bugetar sau în alte condiții (de exemplu, sporul de condiții vătămătoare este reglementat pentru altfel de condiții de muncă și nu pentru munca la calculator).
De altfel, un argument universal valabil cu privire la nelegalitatea acordării oricărei sume de bani cu caracter salarial în temeiul raporturilor de muncă/de serviciu este acela că legea nu conferă autorității publice deliberative locale atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri.
Dispozițiile art.36 alin.2 - 9 din L. 215/2001 constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local, prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin C. sau prin lege. I. de fond a observat că niciuna din atribuțiile expuse pe larg în alineatele 3 - 8 nu se referă la posibilitatea acestuia de a hotărî cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii, cum este cazul în speță. Mai departe, instanța a constatat că această atribuție nu se încadrează nici în alin.9 al art.36, respectiv nu este conferită consiliului local printr-o lege, alta decât L. 215/2001.
Reiterând principiul de drept public conform căruia nicio autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege, instanța de fond a constatat că, în speță, Consiliul local al comunei F. a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora. Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că sumele de bani reprezentând indemnizație de ținută, indemnizație de hrană, primă de vacanță, primă de C., spor de calculator și spor de dispozitiv prevăzute în contractul/acordul colectiv de muncă menționat au fost stabilite și acordate fără temei legal, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Î. nr.VI/306/(...) a Curții de C. a R. prin care s-a respins contestația formulată împotriva punctelor 4,5 și 6 ale Deciziei Camerei de C. C. nr.26/(...).
În final, s-a respins actiunea formulata de „. din aparatul propriu al Consiliului Local al comunei F. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă, excepția fiind admisă în ședința publică din data de (...).
Împotriva acestei sentințe, P. C. F. și I. P. C. F. au declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea hotărârii recurate și anularea încheierii nr. VI/306/(...) prin care a fost respinsă contestația sa nr. 1196/ (...) împotriva măsurilor dispuse la punctele 4,5 și 6 din decizia nr. 26/(...) precum și anularea parțială a acestei decizii, respectiv punctele 4,5 și 6.
În motivarea recursului, recurenții au dezvoltat pe larg modul în care drepturile salariale ce fac obiectul cererii au fost acordate salariaților, detaliind apoi motivele invocate în susținerea cererii, făcând referire în mod special la caracterul obligatoriu al acordului/contractului colectiv de muncă încheiat, la dispozițiile legale incidente, respectiv L. nr. 5., L. nr. 1., precizând că pentru funcționarii publici, legiuitorul a prevăzut la art. 72 din L. nr. 1. posibilitatea negocierii prin acorduri, încheiate între autoritatea sau instituția publică și sindicatele funcționarilor publici, a unor măsuri pentru menținerea sănătății și securității muncii, prevăzând la art. 31 alin. 2 din aceeași lege faptul că funcționarii publici, pe lângă salariu, beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Într-adevăr, a mai susținut reclamanta, drepturile bănești de care beneficiază funcționarii publici sunt prevăzute expres în legile aplicabile acestora și aceste drepturi în mod expres prevăzute nu pot forma obiectul unor negocieri, însă, în situația în care prin alte legi legiuitorul a conferit posibilitatea funcționarilor publici de a beneficia și de alte drepturi ce nu sunt în mod expres reglementate, nu se poate susține că acordarea lor în urma negocierilor și plata acestora este nelegală, atâta timp cât însăși legiuitorul a acordat posibilitatea de a negocia prin contracte sau acorduri încheiate la nivelul instituțiilor bugetare a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres de vreo altă prevedere legală aplicabilă. Apoi, dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negocierea colectivă, ar fi făcut-o în mod expres, iar a susține că la nivelul instituțiilor bugetare nu pot fi negociate anumite drepturi în condițiile în care legislația în vigoare o prevede expres, înseamnă a crea prezumția discriminării conform prev. O.G. nr. 137/2000, cu referire și la L. nr. 1. prin care s-a ratificat de către R. C. O. I. a M. nr. 1. privind promovarea negocierii colective.
În continuarea recursului, sunt exprimate considerente de fond referitoare la nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul faptului că s-a produs o discriminare a funcționarilor publici, așa cum este aceasta definită prin hotărârile C., precum și faptul că normele de drept generale, ca și C. M. și L. contractelor de muncă nu se pot nesocoti în defavoarea salariaților, cu atât mai mult cu cât contractele de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, argumentat de faptul că drepturile salariale acordate în baza Acordului/Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul U. A. T. a C. F. s-a efectuat ca urmare a interpretării eronate sau a ignorării actelor normative ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici și a avut drept consecință directă prejudicierea bugetului Primăriei C. F. Sub acest aspect, pârâta a arătat că pentru fiecare spor solicitat de reclamanți, nu există texte de lege care să permită acordarea acestora, argumentând suplimentar faptul că consiliul local nu are atribuții în domeniul salarizării pentru personalul din cadrul primăriilor.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele:
Aspectele reținute de către judecătorul fondului sunt legale și temeinice, în conformitate cu probatoriul administrat și cu normele legale incidente.
Analiza primei instanțe a trebuit în principal să clarifice dacă sunt legale punctele
4, 5 și 6 din D. 26/(...) a Camerei de C. C., prin care au fost instituite în sarcina conducerii acesteia măsuri pentru recuperarea prejudiciului produs patrimoniului comunei F. prin plata nelegală a sumei brute totale de 13.140 lei persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv primarului și viceprimarului, și a sumei de
249.273 lei,, reprezentând sporuri, prime și alte drepturi salariale acordate personalului acesteia și cheltuielile aferente acestora privind contribuțiile angajatorului la bugetul general consolidat.
Aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță și care a fost repus în discuție și prin motivele de recurs este acela dacă aceste drepturi bănești erau legal prevăzute în acordul colectiv nr. 2788/2006. D. acest punct de vedere, instanța de recurs reține că este lipsită de relevanță susținerea recurentei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, instanța de judecată fiind obligată să analizeze legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă, pentru a nu valida drepturi care exced cadrului legal.
Legalitatea acordării acestor sume de bani trebuie analizată prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, aceștia beneficiind și de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie analizat coroborat cu dispozițiile art. 72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri (și nu sume de bani) referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Textele enunțate sunt de strictă interpretare, în caz contrar se poate ajunge la nedorita situație în care funcționari publici aflați în situații identice să primească o salarizare diferențiată, fără ca pentru această situație să existe un argument legal.
Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, întrucât, potrivit prevederilor art. 24 și art. 25 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, acordurile colective se încheie pentru funcționarii publici din cadrul unei autorități sau instituții publice, însă clauzele înscrise în acordurile colective nu pot stabili drepturi suplimentare față de cele reglementate prin lege.
În concret, contractul/acordul colectiv de muncă de care se prevalează recurenta Intituția P. C. F. cuprinde prevederi care încalcă actele normative în vigoare și acorduri sporuri în lipsa unei baze legale. Astfel, sporul de condiții vătămătoare de muncă de
10% din salariul de bază (spor pentru calculator), sporul de fidelitate, acordat în funcție de vechimea în unitate a persoanei, între 5% și 25%, îndemnizația de hrană, îndemnizația acordată în vederea procurării unei ținute decente, prima de paște, prima de vacanță acordată personalului contractual. Mai mult, sporul pentru condiții vătămătoare de 10% și sporul de fidelitate au fost acordate în anul 2009 și primarului și viceprimarului, în baza art. 71 din acordul colectiv nr. 2788/2006.
Așa cum în mod legal și temeinic a reținut prima instanță, aceste sume nu au fost acordate în mod legal. Astfel, în ceea ce privește sumele acordate drept indemnizație pentru hrană, potrivit L. 142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă, care pot fi utilizate potrivit destinațiilor stabilite prin lege.
Referitor la indemnizația pentru ținută, conform prevederilor art. 32 din L. 1., funcționarii publici care sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului primesc această uniformă gratuit, însă angajații în speță nu fac parte din această categorie. Astfel, acordarea acestei sume de bani pentru ținută și implicit acoperirea unei părți din cheltuielile cu îmbrăcămintea nu are temei legal.
În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază și sporul de fidelitate acordate persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, caracterul nelegal al acestor sporuri rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 57 alin. 5 din L. administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit cărora ,,Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.,, Mai mult, au fost încălcate și dispozițiile art. 76 alin 1 și 2 din L. nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, potrivit cărora ,, Primarii și viceprimarii, ………. sunt obligați sa nu emita un act administrativ sau sa nu încheie un act juridic ori sa nu emita o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul sau ori rudele sale de gradul I. A. administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută,,. Acordarea sporurilor anterior enunțate a încălcat într-o manieră lipsită de echivoc prevederile legale anterioare.
Cu referire la personalul contractual, C. de A. apreciază la fel ca și prima instanță că sunt de reținut inclusiv dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. 1., care prevăd că prin contracte colective de muncă se încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale - aici se includ sporul de dispozitiv, indemnizația de ținută și sporul de calculator care sunt prevăzute de lege pentru alte categorii de personal bugetar sau în alte condiții (de exemplu, sporul de condiții vătămătoare este reglementat pentru altfel de condiții de muncă și nu pentru munca la calculator).
Mai mult, un argument universal valabil cu privire la nelegalitatea acordării oricărei sume de bani cu caracter salarial în temeiul raporturilor de muncă/de serviciu este acela că legea nu conferă autorității publice deliberative locale atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri.
Dispozițiile art. 36 alin.2 - 9 din L. 215/2001 constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local, prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin C. sau prin lege. N. dintre atribuțiile expuse pe larg în alineatele 3 - 8 nu se referă la posibilitatea acestuia de a hotărî cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii, cum este cazul în speță. Mai departe, instanța a constatat că această atribuție nu se încadrează nici în alin. 9 al art. 36, respectiv nu este conferită consiliului local printr-o lege, alta decât L. 215/2001.
Reiterând principiul de drept public conform căruia nicio autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege, în speță, Consiliul local al comunei F. a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora. Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că sumele de bani reprezentând indemnizație de ținută, indemnizație de hrană, primă de vacanță, primă de C., spor de calculator și spor de dispozitiv prevăzute în contractul/acordul colectiv de muncă menționat au fost stabilite și acordate fără temei legal.
În ceea ce privește o pretinsă discriminare între bugetari în ceea ce privește salarizarea pentru munca prestată, în special între angajații unei primării și alți bugetari, instanța se rezumă la a menționa prevederile Deciziei Curții Constituționale 820/2008 potrivit cărora ,,prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În consecință, în aplicarea unor principii vagi de discriminare instanța nu poate înlătura incidența unor norme legale.
P. aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de P. C. F. și I. P. C. F. împotriva sentinței civile nr. 5.103 din 11 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de P. C. F. și I. P. C. F. împotriva sentinței civile nr.
5.103 din 11 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. D. P. A. A. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I/ .03.2012. Dact.H.C./3ex.
J.fond :A.-M. B..
