Decizia nr. 1709/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1709/2012
Ședința de la 06 M. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 1091 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. în contradictoriu cu intimata D. A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) salarii compensatorii.
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei - poziția procesuală.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1091 din 10 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B.-N. și, în consecință a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a compensației legale de 5 salarii lunare, în condițiile art.13 alin.3 din Acordul Colectiv de M. la nivelul C. J. de P. B.-N. pe anul 2010.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata C. J. de P. B.-N. în perioada (...)-(...), iar la data de (...) a fost eliberată din funcția publică de consilier superior, în temeiul art.99 alin.1 lit. b din Legea nr.188/1999.
Într-adevăr, la cap. II din Acordul colectiv încheiat la nivelul C. J. de pensii pentru anul 2010 și intitulat „Numirea în funcție, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu"; este expres stipulat la art.13 alin.1 și 3 că persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei, își păstrează calitatea de funcționar public continuând să facă parte din corpul de rezervă al funcționarilor publici, iar la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare.
Acest acord a intervenit între C. J. de P. B.-N., pe de o parte și
Sindicatul „Liber Solidaritatea"; al Funcționarilor P.i și Personalului Contractual din C.J.P. B.-N., pe de altă parte, părțile semnatare ale acordului obligându-se în respectarea prevederilor acestuia, conform art.3. Potrivit art.28 din Hotărârea nr.833/2007, executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți.
Reclamanta s-a adresat fostei instituții angajatoare la data de (...) cu o cerere prin care a solicitat acordarea salariilor compensatorii, astfel cum este stipulat în Acordul colectiv de muncă la nivelul CJP B.-N. Prin răspunsul înaintat de către pârâta C. J. de P. B.-N. i s-a comunicat că s-a solicitat ACNPAS București acordarea sumelor necesare pentru lichidarea drepturilor salariale ale personalului disponibilizat, însă, aceste fonduri nu sunt prevăzute în legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2010. În aceeași formă de refuz a plății drepturilor s-a manifestat pârâta și prin răspunsul adresat la plângerea prealabilă din data de (...).
Dreptul reclamantei la plata acestor compensații fiind astfel implicit recunoscut de fosta instituție angajatoare - C. J. de P. B.-N., reprezentând
și un drept de creanță - „., în sensul art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la C. E. pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar refuzul de a acorda sumele de bani aferente acestora ar constitui o privare de proprietate, contrară disp.art.1, paragraful 1, teza a II-a din același protocol, instanța a admis acțiunea formulată cu obligarea pârâtei la plata compensației egală cu cinci salarii lunare, în condițiile art.13 alin.3 din Acordul Colectiv de M. la nivelul C. J. de P. B.-N. pe anul 2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. T. DE P. B.-N. solicitând admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat că în lipsa unor prevederi legale bugetare, recurenta nu poate dispune alocarea unor sume distincte, indiferent sub ce titulatura, daca ele nu sunt inscrise în sfera sumelor disponibile in exercițiul financiar al anului respectiv, in acord cu dispozițiile art. 137 din Constituție; care statuează ca formarea, administrarea, întrebuințarea si controlul resurselor financiare ale statului si ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
Prin urmare, formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, fac obiectul legii finanțelor publice, conform căreia angajarea cheltuielilor bugetare, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate conform legii.
Pe cale de consecința, instanța de fond in mod greșit a reținut in cauza neexecutarea obligației de plata derivata din raportul de serviciu ceea ce conturează legal admiterea cererii reclamantului.
Instanța de fond, prin sentința recurată reține ca executarea contractului colectiv, a căror prevederi sunt incidente si reclamantului, este obligatorie pentru părți.
Obligația este raportul juridic în temeiul căruia o persoană numită creditor, are dreptul de a pretinde de la o alta persoana, numita debitor, o anumita prestație, pe care aceasta este îndatorat a o îndeplini.
Obligația evoca deci, sub aspect activ, un creditor si o creanța, sub aspect pasiv, un debitor si o datorie, iar sub ambele sale aspecte, legătura juridica dintre creditor si debitor, adică un raport juridic.
Creanța este un drept, un bun incorporal, o valoare, care face parte din patrimoniul creditorului, fiind un clement activ al acestuia, iar datoria este o îndatorire, care face parte din patrimoniul debitorului, fiind un element pasiv al acestuia. Așadar, neonorarea obligației constatate in sarcina recurentului nu deriva din reaua-voința a acesteia nici din lipsa diligențelor in ce o privește, ci din inexistența unui fond financiar alocat prin act normativ, care să fi permis efectuarea plății.
Instanța de fond in mod corect a reținut statuând ca "intimata nu contesta dreptul reclamantei la compensația solicitata ... " ; insa nu a reținut si faptul ca aceasta compensație nu se poate achita întrucât Legea bugetului de asigurări sociale pe anul 2010 nu prevedea asemenea fonduri". In același sens sunt si prevederile conținute de acordul colectiv de munca pe anul 2010 încheiat intre CNPAS si Sindicatul Liber al C. Naționale de P. În cazul disponibilizării, funcționarului public i se pot acorda salarii conform legislației in vigoare, in limita prevederilor bugetare." Ori, acordurile colective se încheie după aprobarea bugetului autorității sau instituției publice, pe o perioada determinata, de regula corespunzătoare exercițiului bugetar - astfel cum este prevăzut la art. 26 din Hotărârea nr.
833/2007.
Totodată arată ca acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative.
Clauzele acordurilor colective nu pot excede sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu - art. 25 din Hotărârea nr. 833/2007.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și
3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Invocând prevederile art.13 alin.3 din Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul C. J. de P. B. - N., reclamanta a solicitat să i se acorde o compensație constând în cinci salarii lunare ca urmare a eliberării sale din funcția publică de conducere din cadrul acestei autorități publice locale în data de (...). Cererea sa a fost admisă de instanța de fond, motivat în esență de faptul că, întrucât acordul colectiv constituie legea părților, nu îi este imputabil reclamantei că legea bugetului de asigurări sociale pe anul 2010 nu a prevăzut asemenea fonduri, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce îi revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin acordul colectiv.
Contrar instanței de fond, curtea apreciază că prevederea în acordul colectiv de muncă a unei dispoziții de tipul căreia se prevalează reclamanta
- fost funcționar public - încalcă prevederi legale imperative, fiind astfel nelegală și constituind o obligație pe care recurentul - pârât nu poate fi obligat s-o aducă la îndeplinire, întrucât acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare.
În primul rând, Curtea observă caracterul ambiguu al formulării art.13 din acordul colectiv, care, deși la alineatele 1 și 2 conține exclusiv referiri la funcționarii publici, la alin.3 reglementează posibilitatea de solicitare a compensației numai pentru personalul contractual, însă, într-o interpretare mai puțin restrictivă, s-ar putea considera că intenția părților a fost ca textul să li se aplice și funcționarilor publici reprezentați de același sindicat.
Pentru a stabili deci legalitatea prevederii posibilității de solicitare de către un funcționar public a compensației constând în unu până la cinci salarii lunare prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare; de asemenea, au dreptul la prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 alin.1 din
Legea 188/1999, care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, în concepția Legii 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot face obiectul unor convenții între funcționar și autoritatea publică.
Subsidiar, acesta este și motivul real ce stă la baza susținerii pârâtei - recurente în sensul că „lipsește baza legală pentru realizarea dreptului în sine";, respectiv lipsa unei reglementări legale bugetare în care să se înscrie financiar astfel de cheltuieli, tocmai pentru că astfel de sume de bani nu pot rezulta legal din acorduri colective de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea legii astfel cum s-a argumentat, în temeiul art.312 alin.1 și 3 teza întâi C.proc.civ., instanța va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de C. T. DE P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 1091 din 1 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. pe care o modifică în sensul că respinge cererea reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. I. I. C. P. D.
GREFIER
ȚÂR M. N.
Red.CI Dact.SzM/3ex. (...)
