Decizia nr. 1792/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1792/2012
Ședința de la 06 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător D. P.
Judecător C. I.
G. A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M. și A. F. P. M.-B. împotriva sentinței civile nr. 4403 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimatul SC F. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâte este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4403 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-au respins excepțiile invocate s-prin întâmpinare de către pârâta D. G. a
F. P. M. și A. F. pentru M..
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC F. M., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M., și A. F. P. M., în consecință :
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul pârâtei A. F. P. M. a taxei de poluare în cuantum de 945 lei achitată la T. M. B. M. cu OP nr.54 din (...).
A fost obligată pârâta A. F. pentru M. să restituie reclamantei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării conducătorilor autorităților publice obligate a unor amenzi de către
20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, suma de 945 lei.
S-a respins petitul privind obligarea pârâtelor A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. la plata dobânzii legale prevăzută de C. de procedură fiscală.
Au fost obligate toate pârâtele să plătească reclamantei suma de 543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, aceasta a fost admisă deoarece adresa menționată în petit nu reprezintă un act administrativ in sensul art. 2 din L. nr. 544/2004.
Art. 1 alin. (1) din L. nr. 5. consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate cele 3 excepții invocate.
Excepția inadmisibilității anularii adresei nr. 30346/0(...) a fost admisa, instanța reținând că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 din L. nr. 544/2004.
Conform art.8 din acelasi act normativ, în materie de contencios administrativ, controlul judecatoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica[....]care dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice.
Cum adresa a carei anulare o solicita reclamantul nu are aceste caractere este exceptata controlului judecatoresc in procedura de contencios administrativ.
Întrucat contestația a fost formulata cu depăsirea termenului legal, imperativ de 30 de zile prevazut de art. 207 din O.92/2003, instanta a admis exceptia tardivitatii invocată.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. M.., a fost admisă, instanța reținand ca înscrisurile a caror anulare se solicita nu au fost emise de aceasta.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din L. nr. 5. consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 5., iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 5..
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 5., iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B. M. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D. G. A F. P.
A J. M., prin A. F. P. B. M. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul repingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a ma arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dipozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C.ui de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și
2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul
110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului
110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/(...) .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din L. 5.(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din L. 5. aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii actiunii ,din pozitia procesuala a paratelor si din lipsa unui raspuns la cerereaflata la f. 12 dosar fond . In aceste conditii au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 n L. 5. .Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
P. a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce priveste motivul de recurs vizind cheltuielile de judecata invocat de paratele autoritati fiscale acesta este nefondat cita vreme ele sunt in culpa procesuala intrucit prezentul litigiu a fost determinat de refuzul lor nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia .
Astfel asa cum s-a aratat mai sus reclamantul a solicitat autoritatii fiscale restituirea taxei de poluare conform cererii de la f. 12 dosar fond fara ca aceasta cerere sa fie urmatata de restituirea taxei.
Imprejurarea ca doar AFM a fost obligata la restituirea taxei de poluare este irelevanta cata vreme s-a retinut ca paratele recurente autoritati fiscale au in speta calitate procesual pasiva si ca urmare a acestei calitati procesuale si a celor mai sus indicate sunt in culpa procesuala si datoreaza asadar cheltuieli de judecata . In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima Curtea apreciaza ca aceste cuantum corespunde valorii pricini de si muncii depuse de avocat.
In ce priveste sanctiunea aplicata conducatorilor AFM de plata a unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pe zi de intarziere in temeiul art. 18 alin. 6 din L. 5. Curtea apreciaza ca aceasta sanctiune a fost aplicata in mod nelegal .
Astfel instanta nu este obligata sa aplice aceasta amenda ci are dreptul de a aprecia asupra necesitatii aplicarii ei in functie de conduita partii .Din actele dosarului nu rezulta nici un indiciu ca parata AFM nu va proceda la executare de buna voie a hotararii judecatoresti din speta nejusticandu-se asadar ratiunea aplicarii acestei sanctiuni .Totodata din interpretarea coroborata a art. 18 cu 24 din L. 5. rezulta ca aceasta sanctiune poate fi aplicata doar pentru ipotezele indicate de art. 18 si art. 24 alin. 1 din L. 5. plata unei sume de bani nefacind parte din aceste ipoteze legale .
În consecință în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., rap.la dispozițiile art.20 din L. nr.5. se va admite recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr.4403 din (...) pronunțată în dos.nr.(...) al T.ui M. pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura sanctiunea aplicarii conducatorului paratei recurente a amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere .Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.Se vor respinge celelalte recursuri declaratele de parata D. M. prin AFP B. M. ca nefondate .
In temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ Curtea va obliga recurentele aflate in culpa procesuala sa plateasca intimatului reclamant suma de 200 lei cheltuieli de judecata in recurs constand in onorariu avocatial partial dovedit prin chitanta de la f.23 apreciind ca aceste cuntum corespunde mentinerii partiale a hotararii de la fond ,valorii pricini si muncii depuse care s-a limitat la depunerea concluziilor scrise intr-o problema de drept in prezent lamurita prin pronuntarea hotararilor indicate in prezentele considerente .
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. M. B. împotriva sentinței civile nr.4403 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că înlătura sanctiunea aplicarii conducatorului paratei recurente a amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. impotriva aceleiasi sentinte .
Obliga recurentele sa plateasca intimatului reclamant suma de 200 lei cheltuieli de judecata partiale in recurs .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. D. P. C. I.
G. A. B.
red.AAM/AC
2 ex. - (...)
jud.fond.S. A..
