Decizia nr. 1864/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1864/2012
Ședința de la 08 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător M. D.
G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul S. C., recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. U., precum și recursul declarat de către A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.4004 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile pârâtelor sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
R. -recurent a achitat taxa de timbru datorată.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Instanța, din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ. pune în discuția părților aspectul referitor la cesiunea de creanță, act în temeiul căruia își justifică reclamantul prezentul demers procedural, urmând ca acest aspect să fie analizat cu prilejul soluționării recursurilor.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr.4004 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui M. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității cererii.
S-a admis cererea formulată de către reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâtele A. F. pentru mediu, A. finanțelor publice U. și D. generală a finanțelor publice M..
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 5. (...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice U. și decizia nr. 358/ (...) emisă de către pârâta
D. generală a finanțelor publice M..
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu să restituie reclamantului suma de 3.414 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 4432 / (...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice U. și decizia nr. 292 / (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M. .
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu să restituie reclamantului suma de 5.699 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 3353/(...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice U. și decizia nr. 359 / (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu să restituie reclamantului suma de 2.380 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 4469 / (...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice U. și decizia nr. 357 / (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M..
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu să restituie reclamantului suma de 2.929 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr. 1. (...) emisă de către pârâta A. finanțelor publice U. și decizia nr. 360/ (...) emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M.
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu să restituie reclamantului suma de 2.087 lei cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei.
Au fost obligate pârâtele D. generală a finanțelor publice M. și A. F. pentru mediu să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 218 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform contractelor de cesiune de creanță nr.203 /(...); nr. 101/(...); nr.227/ (...); nr.226 /(...) și nr.225/(...) ( filele 10,25 ,38,55,60,70) încheiate între reclamantul S. C. , în calitate de creditor cesionar și cedenții oros T.,R. M. ; Kovacs M., P. Flaviu și B.ai Francisc Ianoș aceștia din urmă au transmis dreptul de creanță având ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea în R. a unui număr de cinci vehicule care provin din spațiul U. E..
Prin cererile înregistrate la data de 26 mai 2010 la A. F. P. U. și expediate cu scrisoare recomandată, conform borderourilor anexate cererii, reclamantul a notificat fiecare cesiune de creanță care a devenit astfel opozabilă debitorului notificat .Cererea de restituire a creanțelor cesionate pe care reclamantul a formulat-o a fost înregistrată la aceeași dată .
Sumele achitate cu titlu de taxă de poluare a căror restituire face obiectul cesiunii și al prezentului litigiu au fost stabilite prin deciziile de calcul a taxei de poluare nr.5.(...) , nr. 4432/(...) , nr. 3353/(...), nr.4469
/(...) și nr. 1458 / (...) ,respectiv și achitate prin chitanțele emise de către pârâta A. finanțelor publice U. depuse la filele 9, 24, 37, 54 și 69.
Certificatele de înmatriculare și facturile depuse la dosar fac dovada înmatriculării anterioare a vehiculelor în state membre ale U. E..
Pârâta D. generală a finanțelor publice M. a soluționat prin deciziile atacate cererile reclamantului nu cu titlu de cereri de restituire, ci de contestații administrative a legalității deciziilor de calcul a taxei de poluare și le-a respins ca tardive, fără ale analiza pe fond .
Validitatea actului juridic de cesiune se impune a fi analizată prin prisma excepțiilor și a apărărilor de fond pe care le-au invocat pârâtele. Din acest punct de vedere instanța a reținut că dreptul de creanță transmis se materializează în restituirea taxei de poluare prevăzută de OUG nr.5. ,taxă care era obligatorie la înmatricularea în R. a vehiculelor de import, inclusiv a celor care provin din spațiul comunitar.
Potrivit art.30 alin.1 Cod pr. fiscală creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii. Această ultimă sintagmă a fost asimilată de către pârâte cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească dreptul cedentului la restituirea taxei și care să condiționeze admisibilitatea cererii, concluzie pe care instanța a înlăturat-o pentru următoarele argumente:
Articolul 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E. (TCE) în prezent art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E. (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în R.
Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE), ar fi excesiv să se impună parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță , nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci și autorităților administrative potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA).
Nu în ultimul rând se impune a fi avută în vedere hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României , hotărâre prin care Curtea a stabilit pe cale de interpretare că „. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Conform acestei decizii ale cărei efecte nu sunt limitate doar pentru viitor, întregul fundament al obligației de plată a taxei de poluare pentru vehiculele ce provin din spațiul comunitar este lipsit de temei legal și afectează valabilitatea deciziei de calcul a taxei de poluare.
În acest context, față de poziția de negare a efectelor acestei decizii în dreptul intern pe care pârâtele o manifestă, instanța a apreciat că procedura prealabilă administrativă reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, concepută de către legiuitor ca un mijloc procedural eficient, care să permită revocarea actului administrativ fiscal atacat,nu ar constitui decât o barieră în exercitarea dreptului de liber acces la justiție care ar bloca restituirea taxei nelegale .
În consecință au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active .
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a mai reținut următoarele: Din analiza dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. C. solicitând 1. admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.; 2. admiterea în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul de a dispune și obligarea pârâtei A. F. P. U. la restituirea taxelor precum și la plata dobânzii legale în materie civilă; 3. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în fond în cuantum de 750 lei onorariu avocațial precum și a cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 rap. la art. 3041 C., reclamantul a arătat că în ceea ce privește obligarea la restituirea taxelor de poluare doar a pârâtei D. M., apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică în condițiile în care sumele în litigiu au fost încasate de AFP U., această pârâtă având calitate procesuală pasivă principală și obligația restituirii efective a acestora.
În consecință se impune admiterea în întregime a acțiunii și în ceea ce privește obligarea acestei pârâte la restituirea taxelor de primă înmatriculare.
În ceea ce privește admiterea în parte a cererii privind cheltuielile de judecată prima instanță a încălcat prevederile art. 274 C., în condițiile în care în fața primei instanțe a fost depus în original contractul de asistență juridică nr.700/(...) prin care a făcut dovada cuantumului onorariului avocațial pentru asistarea/reprezentarea în fața T.ui M.. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond în cuantum de 750 lei în fond precum și a cheltuielilor de judecată în recurs, conform notei de cheltuieli depuse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. A F. P. A J.
M. în nume propriu și pentru A. F. P. U., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C., pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale fiscale, pârâta solicită respingerea acestuia ca neîntemeiată, având în vedere că taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situaților limitativ prev. de art. 117 Cod pr.fiscală, iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun - art. 1088 alin. 2
Cod civil cu aplicarea O.G. nr. 9/2000 de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și A. F. PENTRU M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
În primul rând, susține că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din L. nr. 5..
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul
110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului
110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
Analizând recursurile formulate, în considerarea dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ., aspectul referitor la cesiunea de creanță, act în temeiul căruia își justifică reclamanta prezentul demers procedural, Curtea reține următoarele:
În recursul formulat reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul dobânzii și al cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
R. a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor fiscale pe care terți, persoane fizice le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.
După încheierea contractelor, reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate de către terții cedenți. Aceste cereri au fost respinse prin decizii de soluționare a contestațiilor emise în procedura fiscală.
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală
și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului.
Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală.
Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale.
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsatură definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala în aplicarea acestui drept. Aplicând și acest principiu este evident că în cazul de față reclamantul nu are calitatea procesual activă asș cum s-a aratăt deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobandit și pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încalcarea de către legislația internă a dreptului U. E..
În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar așa cum se arată în literatura de specialitate în virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încalcarea dreptului intern cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposibla recuperarea taxei .
Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare în speță cedenții au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) din C.pr fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodata in ipoteza acestor actiuni la fel ca si pentru actiunele de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E,verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia , fie de catre instanta de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizind compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor ,aceste reguli neimpiedicind efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu incalcarea dreptului UE si neincalcind principiul prioritatii dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia .
Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ,iar vatamarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicarii art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin respingerea actiunii pe lipsa calitate procesual activa .
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 c.pr.civ. va admite recursurile declarate de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. U. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.4004 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea.
Pentru considerentele expuse se va respinge recursul reclamantului, nefiind necesar a se analiza, punctual, aspectele referitoare la dobândă sau cheltuieli de judecată, sentința instanței de fond fiind modificată în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. U. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.4004 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Respinge recursul reclamantului S. C.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 08 M. 2012.
Red.D.M./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: M. H.
