Decizia nr. 191/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 191/2012
Ședința de la 13 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr.612/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimat S. E. DE A., C. ȘI I.
D. S., având ca obiect contract administrativ rezoluțiune.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă avocat M. L. M. în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimata.
S-a făcut cauzei de către grefier, după care,
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului declarat.
Totodată, aceasta depune o serie de înscrisuri în probațiune, respectiv, extras Ecris privind soluționarea dosarului nr. (...) al Tribunalului Bistrița-
Năsăud, extras din Registrul administratorilor de arhive publice și expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr. (...).
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea efectuării unei expertize tehnice judiciare, pentru motivele prezentate în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată conform actelor justificative pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 612 din data de 19 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins excepția de necompetență materială și teritorială a Tribunalului Bistrița Năsăud invocată de pârâta SC" S. E. de A., C. și I. D." S., ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta S."S. E. de A., C. și I. D." S. B., având ca obiect rezoluțiunea acordului de furnizare seria 074429/(...), ca nefondată.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta S."S. E. de A., C. și I. D." S. și, în consecință, a fost obligată reclamanta
C. M. să plătească pârâtei-reclamante reconvenționale suma de 8160,88 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 3928/(...). Fără cheltuieli de judecată.
Prealabil analizei fondului pricinii, conform art. 137 alin.1 C.pr.civ., prima instanță a examinat excepțiile de necompetență materială și teritorială, invocate de pârâta reclamantă reconvențională, reținând că prin acordul de furnizare încheiat la data de (...) între comuna M. reprezentată prin primar și pârâtul S. E. de A., C. și I. D. S., s-a convenit prestarea în favoarea beneficiarei - unitatea administrativ teritorială menționată anterior, a unor servicii de licențiere neexclusivă a aplicației electronice „S.E.A."; - S. E. de A. și M. E. al D. (program pentru calculator - software) utilizată pentru păstrarea și digitalizarea documentelor în format P.D.F.
Așa cum s-a stabilit și prin încheierea din 18 mai 2010 (f.83-84 dosar fond), încheiere care are caracter interlocutoriu întrucât s-au dezlegat aspecte de drept prin constatarea nulității clauzei compromisorii și respingerea excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești, contractul intitulat contract de furnizare este unul încheiat in baza OUG nr. 34/2006, respectiv un contract administrativ în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit. c din Leg.554/2004, condiții în care competența de soluționare atât din punct de vedere material, cât și teritorial revine tribunalului Bistrița-Năsăud prin prisma disp.art.8 alin.2, art.10 alin.1 și 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.2 alin.1 lit. d Cod proc.civilă, considerente pentru care cele două excepții invocate de pârâtă au fost respinse ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, respectiv în ceea ce privește cererea de constatare a rezoluțiunii acordului de furnizare nr.074429/(...), tribunalul a reținut că, în temeiul acestei convenții, furnizorul, adică pârâta în cauză s-a obligat să presteze, așa cum s-a menționat și anterior, servicii de licențiere neexclusivă, adică furnizarea programului necesar păstrării și digitalizării documentelor în format PDF, cu obligația de a pune la dispoziția beneficiarului a modulului electronic de transpunerea datelor de pe suport fizic (hârtie) pe suport digital
(electronic), totodată, furnizorul asumându-și și prestarea serviciilor de suport tehnic, întreținere, mentenanță, precum și furnizarea de spațiu de stocare „on- line"; aferent copiilor de siguranță „on-line"; ale beneficiarului.
Corelativ obligațiilor asumate de furnizor și menționate la art.4 pct. a-f din contract, beneficiarului îi revenea sarcina de a administra arhiva electronică, respectând normele legale în domeniu, cu obligația de a institui un regim securizat de acces la parole, cât și la stațiile de lucru, incluzând drepturile de scriere și/sau citire a documentelor create, prelucrate, transferate sau utilizate prin intermediul aplicației S.E.A.
Tribunalul a reținut deci că, cel care s-a obligat să administreze arhiva electronică a fost beneficiarul, acestuia revenindu-i sarcina de a institui un regim securizat de acces la parole și la stațiile de lucru.
Reclamanta a susținut că primirea unui document în formă electronică în arhiva electronică este condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe prev. de art.7 din Leg. nr.135/2007 printre care și semnarea documentelor în formă electronică, plus semnătura electronică extinsă a titularului dreptului de dispoziție asupra documentului, iar pârâta nu a comunicat nici după atâta timp semnătura electronică, însă, în nici un caz pârâta nu și-a asumat obligația de a presta servicii de furnizare a semnăturii electronice, demersurile trebuind a fi întreprinse chiar de către reclamantă.
Administrator al arhivei electronice - persoana fizică sau juridică acreditată de autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu să administreze sistemul electronic de arhivare și documentele arhivate în cadrul arhivei electronice, conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 135/2007, ar trebui să fie chiar reclamanta, pârâta nefiind nici măcar, potrivit lit. c), furnizor de servicii de arhivare electronică, adică acea persoană juridică, acreditată să presteze servicii legate de arhivarea electronică, în condițiile în care serviciul furnizat era acela de prestare de servicii de licențiere neexclusivă a aplicației electronice S.E.A., adică programul pentru calculator -software, sistemul electronic de arhivare fiind acel sistem informatic destinat colectării, stocării, organizării și catalogării documentelor în formă electronică în scopul conservării, consultării și redării acestora.
Mai mult, titularul dreptului de dispoziție asupra documentului - persoana fizică sau juridică proprietară sau, după caz, emitentă a documentului, are dreptul de a stabili și modifica regimul de acces la document, conform legislației în vigoare.
Referitor la furnizarea serviciilor de arhivare a documentelor în formă electronică, art.4 din același act normativ stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a depune spre păstrare documente în formă electronică în cadrul unei arhive electronice, în condițiile prezentei legi, fără ca furnizarea serviciilor de arhivare electronică să fie supusă vreunei autorizări prealabile, desfășurându-se în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale, cu respectarea actelor normative în vigoare.
Primirea unui document în formă electronică în arhiva electronică este condiționată într-adevăr de semnarea documentelor în formă electronică, cu semnătura electronică extinsă a titularului dreptului de dispoziție asupra documentului și valabilitatea semnăturii electronice a titularului dreptului de dispoziție asupra documentului conf. art.7 lit. c) și d).
Art.4 pct.13 din Legea nr.455/2001 menționează că furnizor de servicii de certificare reprezintă orice persoană, română sau străină, care eliberează certificate sau care prestează alte servicii legate de semnătura electronică, fiind evident că obiectul convenției dintre părți nu a fost acela de prestare de servicii legate de semnătura electronică.
Susține reclamanta că, serviciul de licențiere neexeclusivă nu a fost funcțional niciodată de la data instalării și până în prezent, personalul pârâtei prezent la sediul P. comunei M. în datele de (...) și (...), menționând faptul că trebuie să se facă anumite setări în program pentru a deveni funcțional și că se vor prezenta ulterior, ceea ce nu s-a întâmplat. Cu toate că pârâta avea obligația de a presta servicii de întreținere și de a oferi suport tehnic în fiecare zi lucrătoare, aceste obligații nu au fost aduse la îndeplinire, reclamanta încercând în nenumărate rânduri să ia contact cu pârâta.
Totodată pentru utilizarea serviciului de arhivare, respectiv pentru vizualizarea documentelor arhivate în format electronic era necesară introducerea unui „ username"; și a unei „parole";, care nu a fost adusă la cunoștința personalului reclamantei, care aveau atribuții de arhivare electronică a documentelor.
Însă, procesul verbal de preinstalare din data de (...) (f.13 dosar fond), precum și procesul verbal de instalare din (...) (f.14) atestă faptul că societatea pârâtă a efectuat în cadrul unității beneficiarului verificarea tehnică preliminară, instruirea tehnică preliminară, precum și studiul tehnic, urmate de instalarea la sediul beneficiarului a unei licențe master (server) și a unei licențe client. Totodată, s-a procedat și la instalarea unui modul de transpunere ce urma a rămâne în custodia beneficiarei pe toată durata contractului. Ambele procese verbale poartă semnătura beneficiarului și care atestă în final că în prezența lui s-a efectuat verificarea rețelei, verificarea aplicației S.E.A., instructajul personalului în vederea utilizării aplicației și s-a verificat deopotrivă funcționalitatea modulelor de transpunere, atât licențele (client și server), modulele de transpunere, cât și sistemul în integralitatea sa fiind confirmat ca funcțional, cu realizarea totodată a instruirii personalului angajat asupra modului de operare al aplicației.
Chiar martorii audiați (f.173-175 dosar fond), angajați ai reclamantei au relevat că în luna noiembrie 2008, pârâta a instalat programul de arhivare și indexare digitalizată la două calculatoare (secretariat și registrul agricol), procedându-se și la instruirea secretarului comunei pentru utilizare. Aplicația s- a dovedit a fi funcțională, dificultățile fiind întâmpinate de angajații reclamantei care au constatat că este greoaie și ineficientă întrucât nu permitea stocarea tuturor documentelor; mai mult o parte a documentelor salvate erau arhivate pe serverul pârâtei,care nu putea fi accesat fără o parolă, accesarea pe calculatoarele reclamantei a aplicației și a documentelor stocate acolo fiind posibilă, singura problemă fiind posibilitatea stocării unui număr mic de acte.
In aceste condiții, câtă vreme chiar angajații primăriei au recunoscut faptul că nu au solicitat furnizorului luarea măsurilor pentru a se asigura funcționalitatea programului ori sfaturi de specialitate pentru funcționarea programului, deși obligația beneficiarului era aceea de a notifica furnizorului, în regim de urgență orice anomalie apărută în utilizarea aplicației, nu se poate susține neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă pentru a se putea dispune rezoluțiunea, în condițiile art.1020-1021 cod civil - culpa furnizorului.
Astfel, pentru argumentele expuse, instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată.
In ceea ce privește cerere reconvențională prin care s-a solicitat obligarea autorității contractante - comuna M. la plata sumei de 8.160,88 lei reprezentând contravaloare servicii de licențiere neexclusivă, furnizarea de aparatura și echipamente, tribunalul a constatat că în temeiul acordului de furnizare din (...), art.6 pct. i, reclamanta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de licențiere neexclusivă principală a aplicației S.E.A. și licență secundară (stație de lucru) al căror cuantum apare în cuprinsul facturii nr.3928/(...).
Cum nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor asumate de către pârâtă, iar art.969 C.civ. menționează că au putere de lege între părțile contractante convențiile legal făcute, tribunalul a admis cererea reconvențională dispunând obligarea reclamantei la plata de 8.160,88 lei. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta C. M. a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și rezoluțiunea acordului de furnizare nr. 074429/(...) încheiat de părți, cu respingerea cererii reconvenționale formulată în cauză.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., reclamanta a adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii atacate, arătând că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică. În acest sens se arată că nu au fost avute în vedere condițiile de natură tehnică pe care trebuie să le îndeplinească sistemul electronic furnizat, precum si obligația de permanentă informare pe care pârâta trebuia să o îndeplinească, dat fiind faptul ca utilizatorii nu aveau minime cunoștințe de natura informatică, aspect care reiese cu puterea evidentei din declarațiile testimoniale ale acestora, aceștia confundând noțiuni esențiale nu de folosire a programului informatic, ci de simpla folosire a calculatorului.
Pe de altă parte, reclamanta susține că pârâta nu numai că nu i-a furnizat semnătura electronică care să-i permită documentele în forma electronică, dar nici măcar user name-ul si parola necesare pentru a pătrunde în sistemul informatic, iar noțiunea de semnătură electronica, definită de art. 4 pct. 3 din Legea semnăturii electronice nr. 455/2001 prin art. 4 pct. 3 nu a fost înțeleasă de judecătorul fondului. Prin urmare, în ciuda statuarii instanței, obiectul contractului dintre părti îl constituia, printre altele, si furnizarea softaware-ului care sa creeze semnătura electronica, fără acesta sistemul informatic livrat fiind nefuncțional, inutil pentru desfășurarea activității de arhivare electronică.
De asemenea, a mai precizat reclamanta, nu rezultă din materialul probator că i-ar fi fost livrat acest software fără de care nu poate fi inițiată măcar procedura de arhivare electronică, aspect care denotă culpa evidenta a pârâtei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale precum și faptul că pârâta si-ar fi îndeplinit obligația de predare a manualului de utilizare a aplicației, astfel cum prevede art. 4 pct. b din Acordul de furnizare.
În aceste condiții, raportat la actele normative ce reglementează arhivarea electronică, reclamanta apreciază că este așadar absolut necesara efectuarea unei expertize judiciare de specialitate informatica pentru a putea concluziona dacă sistemul furnizat corespundea rigorilor desfășurării activității de arhivare electronica, motiv pentru care solicită în principal trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Așa cum bine a reținut prima instanță, între intimata S. E. de A., C. și I. D. S. și recurenta C. M. s-a încheiat acordul de furnizare nr. 074429/(...). În acord cu această convenție, intimata, în calitate de furnizor, s-a obligat să presteze recurentei servicii de licențiere neexclusivă a aplicației SEA în vederea păstrării și digitalizării documentelor în format PDF.
Furnizorul acestui serviciu s-a obligat să pună la dispoziția beneficiarului modulul electronic de transpunere a datelor de pe suport fizic (hârtie) pe suport digital (electronic) și să-i asigure suport tehnic, întreținere, mentenanță, precum și furnizarea de spațiu de stocare „on-line"; aferent copiilor de siguranță „on-line"; ale beneficiarului. În schimb, recurentei îi revenea obligația de a achita un tarif de 1500 euro pentru licența neexclusivă principală și 400 euro pentru fiecare licență secundară.
Prin acțiunea dedusă judecății beneficiara C. M. a solicitat rezoluțiunea contractului de furnizare a licenței privind arhivarea electronică a documentelor susținând că aplicația livrată nu este una funcțională, iar intimata nu și-a îndeplinit nici obligația de a asigura mentenanța și suportul tehnic în fiecare zi lucrătoare. S-a reproșat totodată prestatorului de servicii că nu i-a furnizat username-ul, parola și semnătura electronică extinsă care să permită utilizarea aplicației de arhivare electronică, iar pe de altă parte s-a susținut în cursul cercetării judecătorești că aplicația are o capacitate redusă de stocare a documentelor arhivate ceea ce o face improprie utilizării în scopul urmărit la momentul achiziționării sale.
Raportat la specificul acțiunii în rezoluțiunea unui contract, aspectele care trebuiau lămurite de către judecătorul fondului vizau pe de o parte verificarea modalității în care obligațiile asumate prin contract au fost executate de către pârâtă - respectiv dacă este vorba de o neexecutare parțială sau totală sau de o executare necorespunzătoare a obligațiilor, iar în caz afirmativ, dacă se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtei.
În fața instanței de fond s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială, iar pe baza declarațiilor martorilor audiați s- a reținut în considerentele hotărârii că programul de arhivare și indexare digitalizată livrat de pârâtă nu permitea decât stocarea unui număr mic de documente, astfel că o parte a documentelor salvate erau arhivate pe serverul pârâtei care nu putea fi accesat fără parolă. Aceste declarații aparțin angajaților reclamantei care au recunoscut că dețin doar cunoștințe sumare de utilizare a calculatorului, neavând studii de specialitate în acest domeniu.
Aceste depoziții testimoniale ridică dubii asupra funcționalității aplicației de arhivare electronică a documentelor în format PDF și a capacității acesteia de stocare a documentelor. Cu toate acestea instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ pentru a clarifica această împrejurare.
În condițiile în care la dosarul cauzei nu existau mijloace de probă obiective și pertinente care să conducă la o concluzie clară în legătură cu funcționalitatea sistemului informatic de arhivare a documentelor, ci doar niște mărturii ale unor persoane, angajați ai reclamantei, care însă nu pot fundamenta pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale în cauză, dispozițiile art. 129 alin. 5 din codul de procedură civilă îl obligau pe judecătorul fondului să ordone administrarea probei expertizei tehnice judiciare în vederea stabilirii modului de funcționare a aplicației informatice livrate de pârâtă și a capacității acesteia de a satisface scopul pentru care a fost achiziționată de către reclamantă, chiar dacă părțile nu au solicitat o astfel de probă.
Raportat la situația concretă dedusă judecății, Curtea apreciază că prima instanță nu a dat eficiență acestor dispoziții legale care instituie principiul rolului activ al judecătorului în ce privește administrarea probațiunii în vederea prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
În consecință, Curtea va aprecia recursul reclamantei C. M. ca fiind fondat, iar în temeiul art.312 alin.1 și 304 pct. 5 C.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării cauzei, judecătorul fondului va ordona efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea informatică pentru a se stabili dacă aplicația livrată de pârâtă era funcțională după instalarea acesteia la sediul reclamantei și dacă aceasta avea capacitatea de a stoca documentele procesate de reclamantă astfel încât scopul pentru care a fost achiziționată să fie satisfăcut. De asemenea expertul va clarifica și celelalte obiecțiuni ridicate de reclamantă pentru a căror soluționare sunt necesare cunoștințele de specialitate ale acestuia. Totodată, judecătorul fondului va administra orice alte probe considerate utile pentru a verifica pretențiile reclamantei raportat la apărările pârâtei, inclusiv cele susținute prin motivele de recurs depuse în fața instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr.
612 din 19 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Bistrița-
Năsăud, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. I. I. G.-A. N. M. B.
GREFIER, A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: D.E.na L..
