Decizia nr. 1921/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1921/2012
Ședința publică de la 09 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 4055 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., privind și pe intimat B. M. M., intimat D. M. A M. A. ȘI I., intimat C. M. J. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M. C. în reprezentarea intereselor recurentului și avocații M. B. și M. A.
B. în reprezentarea intereselor intimatului M. M. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai menționează faptul că la data de 1 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatului depune la dosar o adeverință referitor la lipsa calității procesuale pasive a MAI, adeverință emisă de C. M. J. C.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MAI, întrucât potrivit Anexei 2 la O. MAI nr. 1., C. M. are calitatea de ordonator principal de credite.
Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive. Acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile L. nr. 2., însă încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului a avut loc înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Intimatul, prin reprezentanții săi, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. A. că O. MAI nr. 1. este un ordin intern și nu poate fi invocat ca temei de drept.
Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, reiterând în susținere argumentele din cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4055 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I..
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul
B. M. M., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI
INTERNELOR, D. M. A M. A. ȘI I. și C. M. J. C. și au fost obligați pârâți să plătească reclamantului suma de 44.352 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite personalului din cadrul MAI la trecerea în rezervă și dobânda legală calculată de la data de (...) și până la achitarea efectivă.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul B. M. M. a fost angajat în cadrul M. A. și I. - D. M. - C. M. J. C.
Prin O. Ministrului A. și I. nr.II/3471/ (...) începând cu data de (...) raporturile de serviciu ale reclamantul au încetat ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept la pensie.(f.5 dosar fond).
Prin D. nr. 1./(...) începând cu data de (...), reclamantului i-a fost acordată o pensie lunară în cuantum total de 2798 lei.
La data încetării raporturilor de serviciu, reclamantul avea vârsta de 51 ani, 07 luni și 14 zile și o vechime totală în muncă de 25 ani, 08 luni și 16 zile, din care efectivă în structurile militare și de poliție de 15 ani, 05 luni și 20 zile.
În conformitate cu disp.art.137 cod pr.civ. instanța va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. care urmează a fi admisă din următoarele considerente.
Potrivit structurii organizatorice a M. A. și I. pârâta D. M. se află în subordinea acestuia, respectiv a ministrului.(f.17 dosar fond).Este adevărat că reclamantul a fost angajat al C.ui M. J. C., unitate care realizează, în calitate de ordonator terțiar de credite, în concret, plata oricăror drepturi bănești, însă ministrul A. și I. are calitatea de ordonator principal de credite. O. plată a ordonatorilor terțiari de credite trebuie aprobată și alocată de către ordonatorul principal de credite. În lipsa fondurilor alocate de către ordonatorul principal de credite, ordonatorul terțiar de credite, este în imposibilitate de plată.
Prin disp. pct.2. din anexa nr.I. la al.1 din L. nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a prevăzut că "La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde/salarii;
- între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde/salarii;
- între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde/salarii;
- între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde/salarii;
- între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde/salarii;
- între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde/salarii;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde/salarii";.
La al.2 "Cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare nete, respectiv cu două salarii de bază de încadrare nete.";
La data de (...) a intrat în vigoare L. nr.2. care prin art. 39 a abrogat L. nr.3..
Prin disp.art.20 pct.1 din anexa nr.VII cap.II secțiunea 3 la al.1 din L. nr.2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a prevăzut că "La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază";.
La al.2 ";Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.";
Conform anexei nr.6 la L. nr.263/2010 limita de vârstă de pensionare este de 55 ani.
Așadar, la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, respectiv (...) dreptul său la cele 16 solde, calculate la solda funcției de bază, era prevăzut prin dispozițiile L. nr.3., aplicabile până la data de (...), când au intrat în vigoare L. nr.2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice.
Art.13 din L. nr.285/2010 prevede la al.1 că "În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.";
La al.2 se arată că "În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.";
Reclamantul fiind încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept la pensie îi sunt aplicabile dispozițiile al.2 ale art.13 din L. nr.285/2010 din interpretarea cărora instanța reține dreptul său de a i se achita cele 16 solde, calculate la solda funcției de bază, drept reglementat inițial prin dispozițiile L. nr.3., iar după abrogarea acesteia, prin dispozițiile L. nr.2..
La data de (...) a intrat în vigoare L. nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar care la art. 9 prevede că "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă";.Raporturile de serviciu ale reclamantului încetând la data de (...), sub imperiul L. nr.118/2010, ar presupune lipsirea sa de acest ajutor, pentru ca după (...), prin art.13 al.2 din L. nr. 285/2010, persoanelor aflate în situații similare cu reclamantul să le fie recunoscut acest drept.
Prin suprimarea dreptului la ajutor pe perioada cuprinsă între (...)-(...) și reținerea ca justificată a modificărilor legislative, reclamantul este supus unui tratament diferențiat și discriminatoriu față de alte persoane aflate în situații similare, doar pentru simplul fapt că încetarea raporturilor de serviciu a intervenit după (...).
Pe baza disp.art.14 din Convenția Europeană pentru D. Omului o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat. Raportat la datele speței, instanța apreciază că prevederea art.9 din L. nr. 118/2010 a creat un tratament diferențiat fără ca acesta să fie justificat obiectiv de un scop legitim. A mai reținut instanța că legiuitorul, la adoptarea art. 9 din L. nr.118/2010 nu a prezentat nici o justificare pentru diferența de tratament creată persoanelor aflate în situația reclamantului.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate instanța de fond a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. M. M. și va obliga pe pârâți să plătească reclamantului suma de 44.352 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite personalului din cadrul MAI la trecerea în rezervă și dobânda legală calculată de la data de (...) și până la achitarea efectivă, potrivit disp.OG nr.13/2011. Cererea privind dobânda legală a fost apreciată ca fiind justificată, numai astfel putând beneficia reclamantul de o reparație integrală a prejudiciului suferit prin tratamentul discriminatoriu determinat de inconsecvența legiuitorului.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia și respingerea acțiunii intimatului-reclamant, fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că hotărârea recurată este lipsită de temei legal. Astfel, instanța de fond s-a pronunțat în mod eronat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, dispunând, fără o analiză pertinentă a argumentelor învederate, respingerea acesteia. Prin soluția pronunțată instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului (Ministerul Administrației și Internelor) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Calculul și plata oricăror drepturi bănești către intimatul-reclamant, s-a făcut exclusiv de către C. M. J. C., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. A. și I., cu modificările și completări le ulterioare, "ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite efectuată prin D. G. F., ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din A. nr. 2 la O. M. nr. 1. privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M., șeful C.ui M. J. C. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
A. nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terți ari de credite din Ministerul Administrației și Internelor. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul C.ui M. J. C. sunt în competența exclusivă a șefului centrului medical, care este ordonator terțiar de credite. D. urmare, raporturile de serviciu ale intimatului-reclamant s-au desfășurat în cadrul C.ui M. J. C., al cărei conducător este direct răspunzător de plata oricăror drepturi bănești cuvenite acestuia.
Pe cale de consecință, pârâtul solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Administrației și Internelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, se apreciază că instanța de fond se află în eroare atât cu privire la obiectul litigiului cu a cărui soluționare a fost învestită, cât și cu privire la limitele puterilor cu care a fost învestită de către legiuitor.
Instanța de fond a dispus în mod eronat admiterea acțiunii intimatului- reclamant pe considerentul că „. este supus la un tratament diferențiat și discriminatoriu față de alte persoane aflate în situații similare" prin efectul prevederilor art. 9 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare. Or, în acest context, instanța de fond a încălcat în mod flagrant principiile statuate prin D. C. C. nr. 1325/(...)
În virtutea textelor constituționale, respectiv art. 61 alin. 1 din Constituția
României, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din
Constitutie, Guvernul au competenta de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, instantele judecătorești neavând o asemenea competentă.
Astfel, prin D. C. C. nr. 1325/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 23 decembrie 2008 s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție în dosarele nr. (...), nr. (...), nr. (...), nr. (...) și nr. (...) ale C. de A. B. -
Secția L. de M. și A. S., constatându-se că dispozițiile Ordonantei Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Conform art. 147 din Constituția României, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, începând cu data de 23 decembrie 2008 dispozițiile actului normativ arătat mai sus au fost suspendate de drept, iar începând cu data de 07 februarie 2009 și-au încetat efectele juridice.
Mai mult, raportat la pretinsul tratament diferențiat și discriminatoriu care ar fi suportat de către intimatul-reclamant, jurisprudența C. C. este constantă, reținându-se faptul că nu constituie discriminare și nici motiv de neconstitutionalitate, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situatii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese (D. nr. 44/1996 și D. nr. 72/2008).
La data intrării în vigoare ((...)) a prevederilor art. 2 alin (1) din A. I. la L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acestea statuau faptul că "la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate ".
Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, respectiv de la data de (...), prevederile arte 2 alin (1) din A. I. la L. nr. 3. au devenit inaplicabile, ca efect al mențiunilor exprese ale art. 9 din L. nr. 118/2010.
Potrivit art. 9 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, " începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. "
Aceste prevederi nu se pot interpreta în sensul că ar suspenda acordarea "ajutoarelor sau, după caz, indemnizatiilor la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă", întrucât, prin acestea, se statuează o nouă stare de fapt și de drept, prin care, începând de la data de (...) și până la data ieșirii din vigoare a acestor reglementări drepturile în cauză nu se mai acordă.
L. nr. 118/2010 a intrat în vigoare la data de (...), iar intimatului- reclamant i-au încetat raporturile de serviciu ulterior acestei date, respectiv la data de (...).
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte și ținând cont de textul de lege mai sus citat, intimatul-reclamant nu are dreptul legitim de a beneficia de ajutoarele prevăzute de pct.2 din A. I. la L. nr. 3. privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Totodată, intimatul-reclamant se prevalează în mod eronat de prevederile arte 20 alin. (1) al Cap. II din A. VII la L. nr. 2. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora "la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate ".
Astfel, L. nr. 2. a intrat în vigoare la data de (...) și, pe cale de consecință, prevederile acesteia nu produc efecte retroactiv, respectiv la data de (...) (data încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant cu instituția pârâtă); prevederile în cauză (art. 20 alin. (1) al Cap. II din A. VII la L. nr. 2.) nu se aplică nici măcar persoanelor aflate în situații similare care și-au încetat raporturile de serviciu cu M. în anul 2011, întrucât, potrivit prevederilor arte 13 alin. (1) din L. nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 20 Il a personalului plătit din fonduri publice a intrat în vigoare la data de (...), "În anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizatiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică ".
Așadar, având în vedere considerentele prezentate, pârâtul apreciază că hotărârea atacată, prin care au fost admise pretențiilor intimatului-reclamant determină și o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, precum și, corelativ, prejudicierea M., prin instituirea obligației la plata lucrului nedatorat în sarcina sa .
Intimatul reclamant B. M. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu plata cheltuielilor de judecată. În argumentarea poziției sale, reclamantul a susținut că îi sunt aplicabile prevederile L. nr.2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care au intrat în vigoare la data de (...), deoarece motivul pensionării sale anticipate este tocmai faptul că și-a pierdut capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept de pensie.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate
și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Intimatul B. M. M. a deținut funcția de comisar șef de poliție în cadrul
C.ui M. J. C. până la data de (...). Potrivit adeverinței nr. 4260784 din (...) această instituție este subordonată ierarhic Direcției M.e din Ministerul Administrației și Internelor.
Prin O. MAI nr. II/3471 din (...), intimatului-reclamant B. M. M. i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul III de invaliditate cu drept de pensie. D. de asigurări sociale i- au fost stabilite prin decizia nr. 1. din (...).
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâților MAI, D. M. a MAI și C. M. J. C. la plata sumei de 44.352 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite personalului MAI la trecerea în rezervă, cu dobânda legală aferentă, prevalându-se de dispozițiile art. 20 pct. 1 și 2 din A. VII a L. nr. 2..
Instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Prima critică susținută prin motivele de recurs privește greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I..
Această apărare nu poate fi primită întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, C. M. J. C. cu care s-au derulat raporturile de serviciu ale intimatului este subordonat Direcției M.e din cadrul M. A. și I. ( HG nr. 416/2007 ), conducătorul acestuia având calitatea de ordonator principal de credite. C. dacă plata drepturilor salariale incumbă C.ui M. J. C., conducătorul acestuia nu poate efectua plăți decât în limita creditelor bugetare aprobate de către ministrul administrației și internelor. De altfel inclusiv recurentul recunoaște faptul că potrivit art. 21 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitate sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, în raport de sarcinile acestora, potrivit legii.
În ce privește fondul pretențiilor reclamantului, Curtea își însușește soluția asupra căreia s-a oprit judecătorul fondului însă pentru alte argumente de drept decât cele expuse în considerentele hotărârii.
Curtea respinge teza primei instanțe potrivit căreia justețea demersului reclamantului ar izvorî din tratamentul discriminatoriu și diferențiat la care ar fi fost suspus reclamantul prin suprimarea dreptului la ajutor pe perioada cuprinsă între (...)-(...), ca efect al modificărilor legislative. Din această perspectivă, Curtea validează apărarea recurentei referitoare la inexistența unui tratament discriminatoriu în ipoteza în care, prin jocul unor prevederile legale anumite persoane ajung în situații defavorabile, fiindu-le suprimate anumite drepturi. De asemenea o abordare a succesiunii de legi în timp realizată în modalitatea expusă de primă instanță conduce implicit la ignorarea principiilor statuate de Curtea Constituțională în D. nr. 1325/(...). Prin această decizie s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența de a anula sau refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Revenind la prevederile legale care recunoșteau în anul 2010 dreptul pretins de intimatul-reclamant ( art. 2 anexa I. din L. nr. 3.), Curtea constată că acestea erau redactate după cum urmează: (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde/salarii;
- între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde/salarii;
- între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde/salarii;
- între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde/salarii;
- între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde/salarii;
- între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde/salarii";
Înainte de încetarea efectivă a raporturilor de serviciu ale reclamantului, respectiv la 3 iulie 2010 a intrat în vigoare L. nr. 118/2010 care la articolul 9 a statuat că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă";.
Instanța trebuie să lămurească care a fost scopul urmărit de legiuitor prin introducerea acestui text de lege, existând două posibilități: fie a dorit suprimarea acestui drept la ajutor în caz de ieșirea la pensie, retragere ori trecere în rezervă prin abrogarea implicită a textului de lege care recunoștea acest drept, fie a dorit suspendarea acordării acestui drept pentru un anumit interval de timp, ca o măsură considerată necesară la un anumit moment istoric pentru restabilirea echilibrului bugetar.
Pentru a răspunde la această întrebare Curtea a analizat legislația ulterioară adoptată în acest domeniu și a constatat că prin L. nr. 2., aplicabilă în anul 2011, dreptul cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare de a încasa un ajutor de natura celui reclamat în cauza de față, cu ocazia trecerii în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, a fost recunoscut din nou la art. 20 din A. VII. Curtea mai reține că aceeași reglementare este aplicabilă și pentru anul 2012. Așadar dreptul la ajutorul reclamat de intimat a fost recunoscut în mod expres în fiecare an ce a urmat adoptării L. privind salarizarea unitară.
Dacă am accepta teza susținută de recurentă potrivit căreia art. 9 din L. nr. 118/2010 ar fi avut ca efect abrogarea dispozițiilor legale care instituiau acest beneficiu în favoarea reclamantului nu ar exista nicio justificare logică și obiectivă în reluarea și recunoașterea aceluiași drept în legile de salarizare ulterioare. De aceea singura concluzie ce se poate deduce este acea că art. 9 din L. nr. 118/2010 doar a suspendat acordarea dreptului la ajutor și nu a abrogat definitiv acest drept. Tot ca argument în susținerea aceluiași punct de vedere poate fi adăugat și faptul că pe lângă dispoziția de recunoaștere a dreptului menționat anterior legiuitorul a înțeles să insereze și câte o prevedere cu aplicabilitate temporară, pentru fiecare an în parte, prin care a refuzat acordarea efectivă a dreptului astfel instituit. În acest sens se impun a fi exemplificate prevederile art. 13 din L. nr. 285/2010 și art. 9 din OUG nr. 80/2010 aprobată prin L. nr. 2..
Este adevărat că expresia „nu se mai acordă"; utilizată de legiuitor în redactarea art. 9 din L. nr. 118/2010, art. 13 din L. nr. 285/2010 și 9 din OUG nr. 80/2010 aprobată prin L. nr. 2. este una nefericită și echivocă, însă instanța de judecată este abilitată să deslușească adevărata intenție a legiuitorului printr-o analiză sistematică a actelor normative care s-au succedat în timp în acest domeniu.
Natura suspensivă a prevederilor art. 9 din L. nr. 118/2010 și art. 13 din
L. nr. 285/2010 derivă și din împrejurarea că acestea au o aplicabilitate limitată în timp, cele dintâi dispoziții activând în intervalul 3 iulie 2010-(...), iar cele din urmă pe durata anului 2011.
Posibilitatea suspendării unui act normativ este prevăzută de art. 66 din
L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acord cu aceste dispoziții, ";în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare";.
La momentul introducerii acțiunii de către reclamantul B. M. M. erau în vigoare pe de o parte prevederile art. 20 din A. VII a L. nr. 2. care recunoșteau dreptul pretins de reclamant, iar pe de altă parte prevederile art. 13 din L. nr.
285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care stabileau că dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Această interdicție cunoștea însă și o excepție, reglementată de aliniatul 2 al aceluiași articol, în cuprinsul căreia se arată că „În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate";.
Curtea admite că dreptul reclamantului la încasarea ajutorului prevăzut de art. 2 A. I. din L. nr. 3. s-a născut la momentul pensionării respectiv în (...), însă acordarea efectivă a acestui drept a fost suspendată pe durata anului 2010 conform art. 9 din L. nr. 118/2010. Fiind vorba despre o normă de suspendare, la expirarea duratei de suspendare, dreptul la încasarea ajutorului a reintrat de drept în vigoare, fiind de altfel recunoscut de art. 20 din A. VII a L. nr. 2..
Dată fiind situația particulară a reclamantului care a fost pensionat ca urmare a încadrării în gradul III de invaliditate, prevederile art. 13 alin. 1 din L. nr. 285/2010 care interziceau acordarea dreptului la ajutor și pe parcursul anului 2011 nu îi sunt aplicabile, acesta intrând în categoria persoanelor avute în vedere de art. 13 alin. 2 din același act normativ care permit acordarea dreptului la ajutor persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate și care nu mai pot fi menținute în activitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 4055 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 4055 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 martie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M.-I. I. | JUDECĂTOR, G.-A. N. |
GREFIER, |
A. B.
}
Red.M.I.I./ (...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C.A.C..
