Decizia nr. 1934/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1934/2012
Ședința de la 09 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta SC G. D. W. S. împotriva sentinței civile nr. 4939 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din (...), mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul din 2 martie 2012 și, ulterior, pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4939 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamanta SC G. D. W. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. a județului M., având ca obiect anularea în parte a D. nr.136/(...) emisă de pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta SC G. D. W. S. are ca obiect de activitate editarea de programe informatice, realizare soft la comandă cod CAEN 620. In scopul bunei desfășurări a activității reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii transport cu SC E. S. în data de (...), contract la care au fost încheiate și două anexe din (...) și respectiv (...). In baza acestui contract au fost emise 29 de facturi de către SC E. S. facturi purtând mențiunea
„prestări servicii transport marfă"; pe care reclamanta le-a înregistrat în decembrie 2007 în contabilitatea sa, cont 628 „cheltuieli cu serviciile efectuate de terți - în sumă de 722.927 lei și în contul TVA deductibil suma de 137.256 lei, sume din care reclamanta a achitat 149.662 lei.
Pârâta D. M. urmare inspecției fiscale generale dispuse pentru perioada (...)-(...) a constatat că reclamanta a înregistrat facturile fiscale emise de SC E. S. pentru a-și diminua venitul impozabil și implicit impozitul pe profit care a fost stabilit, atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în decizia de impunere nr.355/(...) la nivelul sumei de 115.668 lei.
Suspiciunile pârâtei sunt întemeiate întrucât situația încheierii acestui contract de transport atât pentru transport intern (ruta B. M.-C. unde reclamanta are deschis un punct de lucru), cât și extern (Austria și Germania) pentru a onora contractele cu N. D...G. din perioada (...)-(...) și respectiv A. AG, precum și valoarea totală a acestor transporturi de 500.111 lei fără TVA apare nejustificată în raport de obiectul de activitate al societății
- realizare de soft, de faptul că reclamanta SC G. D. W. S. avea în patrimoniu mijloace de transport în valoare de 338.935,67 lei.
Mai mult, SC E. S. deținea în patrimoniu mijloace de transport marfă respectiv două autovehicule marca Mercedes și semiremorca Schimidt și două 2+3 axe format mijloace de transport Man și semiremorca Schmidt.
Întrucât sunt considerate deductibile potrivit art. 21 din Codul fiscal numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, cheltuielile cu transportul înregistrate în evidența contabilă a reclamantei sunt apreciate ca nedeductibile.
A., expertul, în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză a menționat a constatat o cheltuială nedeductibilă cu care reclamanta și a influențat profitul la data de (...) în sumă de 132.835 lei.
Mențiunea din conținutul facturilor, în sensul serviciului prestat ca fiind transport marfă și nu de persoane este apreciată ca o eroare materială ce nu afectează valabilitatea acestora, expertul contabil confirmând posibilitatea legală de corectare a documentelor, potrivit IMFP nr.
1850/2004. Cât privește necesitatea efectuării cheltuielilor de transport de către reclamantă în condițiile în care aceasta, conform datelor din evidența contabilă avea un număr de 11 salariați și deținea un număr de 7 autovehicule, din care 6 sunt utilizate de către salariați, instanța nu împărtășește punctul de vedere exprimat de expert în sensul justificării acestora. Aceasta cu atât mai mult cu cât firma prestatoare de servicii de transport SC E. S. nu deținea în patrimoniu mijloace de transport pentru persoane, după cum reiese din parcul auto comunicat instanței (f.37 dosar).
Prin urmare, taxa pe valoare adăugată este nedeductibilă întrucât cheltuielile în sumă de 722.927 lei nu au fost efectuate pentru realizarea de operațiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată.
Susținerile pârâtei legat de faptul că reclamanta SC G. D. W. S. a înregistrat în evidența contabilă facturile fiscale cu scopul de a-și diminua taxa pe valoare adăugată de plată sunt apreciate ca pertinente de instanță, astfel că aceasta menține decizia de impunere nr. 355/(...) și cu privire la suma de 137.356 lei reprezentând TVA suplimentar.
Referitor la suma de 180.008 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA stabilite prin decizia de impunere nr.
355/(...) instanța a reținut că în cauză sunt incidente prev. art. 119 alin.1 din OG 9. respectiv art. 120 alin.1 și alin.7 din același act normativ care prevăd că „Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere"; și respectiv: „. de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv";; „Nivelul majorării de întârziere este de
0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale";.
Prin urmare, instanța a apreciat că actele administrativ fiscale contestate de reclamantă sunt emise cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză și se impune a fi menținute ca atare, astfel că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată potrivit art. 18 din L. nr. 554/2004 conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G. D.
W. S. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii dedusă judecății după cum urmează: ANULAREA ÎN PARTE a D. nr.136/(...) emisă de A. - D. M., precum și a actelor administrativ-fiscale, respectiv a R. de inspecție fiscală generală
Încheiat la (...), Înregistrat sub nr. 1459/(...) și a D. de impunere nr.
355/(...), În sensul admiterii contestației fiscale și :
ÎNLĂTURĂRII, ca nelegal impuse, a obligațiilor fiscale suplimentare la nivelul sumei totale de 361.479 lei și a celor ce se vor calcula la aceasta după (...), dată la care au fost stabilite ;
MENȚINERII sumei de 71.554 lei ca legal datorată.
Prin sentința civilă nr. 4939 din (...) Tribunalul Maramureș a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G. D. W. S. având ca obiect anularea în parte a deciziei nr. 136/0(...) emisă de pârâta D. M..
ÎN MOT.EA SENTINȚEI, instanța de fond a reținut în esență că actele administrativ-fiscale sunt emise cu respectarea dispozițiilor legale cheltuielile sunt nedeductibile și apar nejustificate în raport de obiectul de activitate al societății - realizare de soft - și deținerea în patrimoniu de mijloace de transport, întrucât:
- „în scopul bunei desfășurări a activității, reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii de transport… în data de 0(...), contract la care au fost încheiate și două anexe din (...) și respectiv (...). În baza acestui contract au fost emise 29 facturi…purtând mențiunea „prestări servicii transport marfă"; pe care reclamanta le-a înregistrat în decembrie 2007 în contabilitatea sa, cont 628 „cheltuieli cu serviciile efectuate de terți"; - în sumă de 722.927 lei și în contul TVA deductibil, suma de 137.256 lei, sume din care reclamanta a achitat 149.662 lei;
- mențiunea din conținutul facturilor în sensul serviciului prestat ca fiind transport marfă și nu de persoane este apreciată ca o eroare materială ce nu afectează valabilitatea acestora, expertul contabil confirmând posibilitatea legală de corectare a documentelor;
- în ceea ce privește necesitatea efectuării cheltuielilor de transport, instanța nu împărtășește punctul de vedere exprimat de expert în sensul justificării acestora întrucât reclamanta deținea un număr de 7 autovehicule
și avea 11 salariați, iar firma prestatoare de servicii de transport nu deținea în patrimoniu mijloace de transport pentru persoane.
Apreciază hotărârea pronunțată ca fiind nelegală întrucât reclamanta contrar celor reținute în considerentele sentinței, deciziei nr. 136/2010 și actelor administrativ fiscale contestate - R., decizia de impunere, pentru acestea nelegalitatea urmează a fi verificată subsecvent - ARE DREPTUL LA DEDUCEREA C/VAL. CHELTUIELILOR DE TRANSPORT aferente facturilor înregistrate în contabilitate, precum și a TVA-ului.
Nelegalitatea sentinței solicită a fi verificată reținând în esență următoarele critici:
A. Î n ceea ce privește impozitul pe profit
1. Sunt îndeplinite în speță cele 3 condiții prev. de art. 48 din L. nr. 5. și pct. 37 și 38 din norme, HG nr. 44/2004, respectiv reclamanta a făcut dovada necesității serviciilor de transport, prestării lor efective și justificării acestora, întrucât sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor.
2. Deducerea cheltuielilor aferente celor 29 de facturi a căror valabilitate ca și documente justificative este recunoscută de instanța de fond are suport legal în dispozițiile rămase neanalizate prin hotărâre, respectiv: art. 19 alin. 1, art. 19 alin. 4 Cod fiscal - pct. 17 din Normele de aplicare a C. fiscal, art. 21 alin. 1, art. 21 alin. 2 lit. e, art. 21 alin. 4 lit. f, art. 21 alin. 4 lit. m din Cod fiscal - pct. 22, pct. 23 lit. f din norme, art. 48 din Codul fiscal - pct. 37 și pct. 38 din norme.
3. În mod nelegal și netemeinic s-au înlăturat parțial concluziile lucrării de expertiză formulate în sensul îndeplinirii condițiilor de deducere a facturilor având ca obiect c/val. transportului personalului angajat, la punctul de lucru al societății din țară și respectiv în străinătate, la sediile beneficiarilor serviciilor IT prestate contractual și anulării obligațiilor fiscale la nivelul sumei de 361.479 lei.
B. în ceea ce privește TVA -ul
1. Reclamanta are dreptul la deducerea taxei întrucât îndeplinește condițiile impuse de prevederile art. 145 alin. 2 lit. a din L. nr. 5..
2. Deducerea s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 146 alin. 1 lit. b din L. nr. 5., documentele îndeplinind cele două condiții cumulative prevăzute de textul legal.
3. În mod greșit nu s-au însușit concluziile expertizei, prin care s-a stabilit că obligațiile suplimentare cu titlu de TVA reținute prin actul de control nu au suport legal întrucât stabilirea unor cheltuieli ca fiind nedeductibile pentru determinarea profitului impozabil nu are consecințe asupra deducerii TVA-ului - obiectivul nr. 11 - fila 360.
4. Majorările de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA-ului sunt evident nedatorate în condițiile reținerii ca întemeiate apărările privind impunerea nelegală a obligațiilor fiscale cu acest titlu și în temeiul cărora s- au calculat.
În fapt, prin acțiunea în contencios administrativ promovată sub dosarul cu nr. de mai-sus - filele 1-11, reclamanta în esență a solicitat anularea deciziei nr. 136/2010 emisă de intimata D. M. și a actelor administrativ fiscale prin care i-au fost stabilite obligații suplimentare cu titlu de impozit pe profit și TVA, la care s-au calculat majorări până la data de (...), la nivelul sumei totale de 433.052 lei, cu motivarea în esență că are dreptul la deducerea c/val. cheltuielilor de transport înregistrate legal în contabilitate, precum și a TVA-ului.
1. Actele administrativ fiscale de impunere au fost atacate și contestate în procedura prev. de OG nr. 9. - contestația fiscală - filele 26-33, care nu s-au analizat și verificat la adoptarea deciziei nr. 136/2010 de către intimata D. M. și nici de către instanța de fond prin sentința atacată, respectiv criticile aduse de reclamantă prin prisma dispozițiilor legale incidente, au fost omise a se analiza raportat la actele societății - a se vedea fila 3 din acțiune și anexele existente la filele 84-137 și înscrisurile din evidențele fiscale, ce au fost înaintate doar la cererea instanței - filele 300-
312.
2. Reclamanta, în scopul bunei desfășurări a activității, a înregistrat cele 29 de facturi în contul 628 „Cheltuieli cu serviciile executate de terți"; în sumă de 722.927 lei și în contul 4426 „TVA deductibil"; în sumă de 137.256 lei, în total 860.283 lei, emise de către SC E. S., ce atestă prestarea unor servicii de transport marfă, din care a fost plătită suma de 149.662 lei, aspect de fapt corect reținut de către instanță.
3. În cauză s-a întocmit o expertiză contabilă - filele 331-364 ce a fost completată - fila 373 și s-a întocmit un supliment - filele 1-12, vol. II, urmare a formulării „obiecțiunilor"; de către intimata D. M. - filele 376-381, prin care în esență s-a concluzionat că reclamanta justifică dreptul de a deduce cheltuielile de transport și actele fiscale de impunere sunt nelegal emise pentru suma de 361.479 lei.
A. Î n ceea ce privește impozitul pe profit
1. Așa cum s-a reținut și prin R.-ul din data de (...) - filele 46-61, reclamanta a încheiat cu furnizorul de servicii de transport SC E. S. contractul de prestări servicii transport din 0(...) și anexele din (...) și, respectiv (...) - anexele 8-1,2,3 - filele 73-75. În baza acestui contract s-au emis facturile reținute de organele fiscale - RIF - anexa 5, pag. 11 - fila 56, care au fost parțial achitate - anexa 15 și care în esență atestă efectuarea unor servicii de transport.
2. Corespunde realității faptul că societatea reclamantă are ca obiect de activitate editarea de programe informatice, dar așa cum s-a susținut și prin nota explicativă dată de administrator, în scopul realizării veniturilor, a fost necesară efectuarea de cheltuieli de transport:
2.1. Î n țară, atât pentru angajați cât și pentru colaboratori ai firmei, în baza contractelor de prestări servicii încheiate, pe ruta B.-M.-C., unde firma are deschis sediu secundar - conform declarației fiscale înregistrată sub nr. 8963/(...) la AFP B.-M. și desfășoară activitate în spațiul închiriat situat în C.-Napoca, conform contractului de închiriere nr. 8 din (...) înregistrat la organele fiscale sub nr. 272668/(...) - anexa 3-1, anexa 3-2, filele 35-36, cheltuielile sunt deductibile în temeiul dispozițiilor art. 21 alin.
1 din Codul fiscal, fiind incidente pct. 22, pct. 23 lit. f din HG nr. 44/2004.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat că aceste cheltuieli de transport a angajaților la și de la locul de muncă sunt cheltuieli deductibile, analiză efectuată în raport de existența unui punct de lucru în localitatea C., a contractelor de muncă din conținutul cărora s-a reținut că salariații aveau domicilii în localități diferite și desfășurau activitatea în baza raportului de muncă atât în B.-M., cât și în C.-Napoca - a se vedea obiectivul nr. 8 - filele 347-348 dosar.
2.2. Î n străinătate, pentru angajații firmei, la beneficiarii serviciilor prestate de contestatoare, deplasarea efectuându-se în scopul instalării programelor informatice, instruirii personalului etc., aspect care poate fi reținut din contractele încheiate cu partenerii străini și facturile emise pe seama acestora, în care s-au inclus și aceste servicii ce au impus efectuarea unor transporturi - cheltuielile sunt deductibile potrivit art. 19 alin. 4 din Codul fiscal și pct. 17 din HG nr. 44/2004, precum și art. 21 alin. 2 lit. e din Codul fiscal.
2.2.1. Conform contractului de prestări servicii IT și anexelor la acesta încheiate de reclamantă cu N. D. G. în perioada de derulare 0(...)-(...) privind obiectul contractului și obligațiilor părțile au stabilit:
- implementarea programului IT la sediul clientului, sens în care s-au emis facturi în acest sens precizându-se expres „implementare la fața locului+suport+cursuri";;
- „… instruirea și punerea în aplicare în sediul central și în 111 hoteluri individuale…";, programul fiind stabilit pentru o derulare rapidă „… cel puțin 3 sedii pe lună…";, „… echipa de bază pentru implementare va consta între 6 și 8 colaboratori…";, pentru care cheltuielile și modalitatea de deplasare a fost convenită expres.
2.2.2. Obligații similare au fost stabilite și s-au executat de reclamantă
și în baza contractului de prestări servicii IT încheiat cu beneficiarul A. AG, așa cum rezultă din conținutul acestuia și anexe, prin care s-au convenit condițiile intervenției echipei de programare: componența echipei, deplasări de două ori pe lună la sediul beneficiarului și suportarea c/val. acestora de către ofertant.
2.2.3. Prin expertiza efectuată în cauză s-au stabilit numărul de servicii de transporturi internaționale și c/val. acestora, expertul concluzionând, în baza clauzelor contractuale la care s-a făcut trimitere mai sus, existența obligației reclamantei de a efectua și suporta c/val. a 132 de transporturi în valoare de 459.071 lei.
Prin suplimentul la expertiză, expertul subliniază că, potrivit obligațiilor contractuale, reclamanta în calitate de prestator al serviciilor era obligată să deplaseze personal la sediul beneficiarului din străinătate, să asigure o echipă minimă de persoane cel puțin de două ori pe lună și să suporte cheltuielile de călătorie. A., calculul numărului de transporturi și c/val. acestora a fost stabilită în raport de perioada contractuală și obligațiile strict prevăzute în sarcina reclamantei.
3. Realizarea serviciilor de transport a avut loc în baza unui contract legal încheiat cu o societate care are ca obiect de activitate astfel de servicii.
3.1. Facturile emise pentru serviciile de transport sunt documente justificative conform dispozițiilor art. 6 din L. nr. 82/1991, pct. 1 și pct. 2 din Ordinul nr. 1850/(...) privind registrele și formularele financiar- contabile, aspect reținut și prin raportul de expertiză contabilă, cu precizarea că facturile din litigiu, emise de SC E. S. cuprind toate elementele principale necesare pentru ca acestea să constituie document justificativ.
Anexele la contract, din (...) și (...) și facturile emise de SC E. S. constituie documente justificative pentru serviciile prestate în sensul prevederilor pct. 48 alin. 2 din norme, în conținutul cărora s-a reținut numărul de transporturi interne B.-M. - C.-Napoca și externe B.-M. - Austria, B.-M. - Germania, tariful pentru fiecare drum și costul total ce a fost stabilit conform facturilor emise în acest sens.
3.2. Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat că societatea reclamantă a dedus legal cheltuielile aferente facturilor de transport, care îndeplinesc cele 3 condiții strict și limitativ prev. de art. 48 din HG nr.
44/2004, necesare pentru justificarea prestării efective a serviciilor, respectiv serviciile de transport au fost executate în baza unui contract; justificarea prestării serviciilor s-a făcut prin întocmirea unor situații ale serviciilor de transport prestate, defalcată pe numărul de transporturi interne/externe, tarif, obligații; dovada necesității efectuării cheltuielilor rezultă expres din clauzele contractuale stabilite cu beneficiarii serviciilor IT.
3.3. Potrivit acestor documente mai-sus menționate s-au efectuat transporturi interne și externe în valoare totală de 500.111 lei, suma de
149.662,25 lei s-a achitat cu OP nr. 1/(...), aspect reținut și prin raportul de expertiză conform situației întocmită de expert.
3.4. În temeiul facturilor din litigiu s-au făcut operațiuni înregistrate în contabilitate, acestea fiind operate în jurnalul:
- pentru cumpărări aferent lunii decembrie 2007 al societății reclamante și incluse în decontul 300 de TVA înregistrat sub nr. 37746/(...), aspect analizat și prin raportul de expertiză și conformat de expert;
- pentru vânzări aferent lunii decembrie 2007 al SC E. S., în care toate facturile au fost înregistrate, aspect confirmat de asemenea de către expert.
3.5. Înscrisurile arătate mai sus la pct. 3.4. NU au fost avute în vedere la emiterea D. nr. 136/0(...), deși s-au invocat prin contestația fiscală, ci s- au comunicat reclamantei cu adresa nr. 9989 din (...), după adoptarea acesteia de către intimata D. M..
A., jurnalele pentru cumpărări și pentru vânzări au fost analizate prin raportul de expertiză, precum și procesul-verbal de control nr. 457 din (...) și RIF nr. 322 din (...), înaintate doar la cererea instanței și în raport de care s- a reținut că organele fiscale au efectuat un control încrucișat atât la societatea reclamantă, cât și la societatea emitentă a facturilor din litigiu, SC E. S. și nu au reținut aspecte nelegale cu privire la acestea.
3.6. Mențiunea din conținutul facturilor, în sensul serviciului prestat transport „marfă";, iar nu persoane, în mod corect a fost interpretată de instanța de fond ca fiind o eroare materială ce nu poate afecta valabilitatea acestora atâta timp cât sunt indicate în cuprinsul lor - în sensul impus prin dispozițiile art. 155 alin. 5 lit. h din Codul fiscal - și se regăsesc celelalte informații prevăzute de același text normativ, în totalitate. Transportul a fost efectuat de către furnizorul de servicii, cu un mijloc de transport pus la dispoziția angajaților reclamantei, pentru care s-a dovedit că se asigura de către beneficiarul străin al serviciilor IT, inclusiv loc de parcare.
Această concluzie a fost formulată și prin raportul de expertiză, opinia expertului fiind însușită de instanță - în sensul posibilității legale de corectare a documentelor, cu precizarea că obligația revenea emitentului, deci nu reclamantei, nu există un termen în care se poate face aceasta - potrivit OMFP nr. 1850/2004 și procedurii expres reglementată în acest sens.
3.7. Instanța de fond a însușit necritic argumentele de fapt reținute în decizia atacată și invocate de intimată în prezentul litigiu, potrivit cărora SC Eupopaul S. nu deținea în patrimoniu mijloace de transport pentru persoane și nu putea presta asemenea servicii, întrucât:
3.7.1 Serviciile de transport puteau fi prestate legal și în alte modalități, de exemplu închirierea acestora, atâta timp cât reclamanta a cunoscut doar că prestatorul avea ca obiect de activitate asemenea servicii de transport pe care le-a contractat, i-au fost prestate, facturate și le-a achitat parțial;
3.7.2. Reclamanta, beneficiară a transportului de persoane, nu avea cadrul legal al verificării respectării condițiilor în care serviciul a fost prestat: mijloc de transport, licențe etc., care angajează exclusiv răspunderea furnizorului de servicii.
Prin raportul de expertiză, așa cum a fost completat, s-a reținut că reclamanta, în calitate de beneficiar al serviciilor de transport, nu putea și nu avea obligația verificării cadrului legal al efectuării acestora.
3.7.3. Reclamanta nu era obligată să dețină documente de evidență primară specifice serviciilor prestate, respectiv bon de transport și nu trebuia să întocmească „situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru";, aceste obligații revenind prestatorului SC E. S..
3.7.4. Deținerea în patrimoniul societății reclamante a mai multor mașini, nu impunea imperativ obligația acesteia de a le folosi în scopul transportării angajaților pentru prestarea serviciilor IT contractate, raportat la posibilitățile faptice de a le efectua și suporta financiar din veniturile realizate numai din implementare și cursuri, precum și numărul mare de transporturi stabilite a fi necesare, cheltuielile efective de transport (c/val. combustibil, întreținerea mijloacelor de transport, taxe de drum în regim național și internațional), aspecte ce nu au fost avute în vedere la adoptarea hotărârii.
3.7.5. Reclamanta avea atât angajați cu contract de muncă cât și persoane ce desfășurau activitate în baza unor contracte de prestări servicii, încheiate pe fondul volumului mare de activitate. A., numărul angajaților în perioada ce a făcut obiectul controlului fiscal a fost mult mai mare de 11, așa cum reține instanța de fond și în raport de care s-au emis simple ipoteze, care însă se impun a fi înlăturate pentru argumentele aduse mai- sus.
3.7.6. Caracterul nedeductibil a parte din cheltuielile efectuate de reclamantă, respectiv aferente anului 2008 și stabilite prin raportul de expertiză la nivelul sumei de 132.835 lei, nu poate determina anularea deductibilității pentru diferența de până la 722.977 lei, întrucât așa cum s-a concluzionat prin lucrare, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor și au fost avute în vedere la calculul final al obligațiilor fiscale ce se impun a fi menținute, respectiv anulate.
3.8. Apreciind ca întemeiate criticile aduse mai sus hotărârii instanței de fond și a actelor administrativ-fiscale, în sensul că facturile sunt documente justificative în temeiul cărora se puteau legal efectua operațiuni de deducere în contabilitate, solicită a se reține și însuși concluziile expertizei, așa cum au fost exprimate prin raport și au fost corectate, în sensul:
- ANULĂRII ca nelegal impuse a obligațiilor fiscale la nivelul sumei de
80.018 lei cu titlu de impozit pe profit și 41.363 lei cu titlu de majorări impozit pe profit, sume componente ale celei totale stabilită a fi menținută, respectiv 361.479 lei;
- MENȚINERII ca legal datorată suma de 71.554 lei, cu titlu de impozit pe profit - 35.651 lei și majorări 35.903 lei.
B. Î n ceea ce privește TVA -ul
1. Pentru considerentele dezvoltate mai sus la pct. A2-3, serviciile de transport erau necesare realizării veniturilor, conform dispozițiilor art. 145 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, iar reclamanta avea dreptul de deducere a TVA- ului aferent facturilor ce atestă aceste cheltuieli, teză împărtășită de aceeași autoritate fiscală în situații similare, sens în care invocă Decizia nr. 87/(...).
Prin raportul de expertiză au fost calculate și obligațiile fiscale cu titlu de TVA stabilite prin RIF nr. 1459 din (...) și decizia de impunere nr. 355 din
(...), ce se impun a fi ANULATE, respectiv la nivelul următoarelor sume:
- TVA 137.356 lei;
- Majorări de TVA 102.742 lei.
2. Și prin raportul de expertiză s-a concluzionat că s-au respectat dispozițiile art. 146 alin. 1 din L. nr. 5., reținute în raportul de inspecție fiscală ca fiind încălcate, documentele îndeplinind cele două condiții cumulativ prevăzute de textul legal:
- prima condiție - reclamanta deține facturi în conformitate cu prev. art. 155, respectiv acestea cuprind toate informațiile imperativ impuse de textul legal, aspect reținut și în actele de control fiscal;
- a doua condiție - reclamanta a înregistrat TVA-ul ca taxă colectată în decontul 300 de TVA aferent perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei, înregistrat sub nr. 37746 din (...) și în jurnalul de cumpărări.
A., expertiza a concluzionat că obligațiile suplimentare cu titlu de TVA reținute prin actul de control nu au suport legal întrucât stabilirea unor cheltuieli ca fiind nedeductibile pentru determinarea profitului impozabil nu are consecințe asupra deducerii TVA-ului.
3. Atât instanța de fond cât și intimata D. M., în adoptarea deciziei nr.
136 din 0(...) au omis a analiza operațiunile TVA și dispozițiile din Codul fiscal invocate expres ca aplicabile, raportat la situația facturilor întocmită și prin raportul de expertiză, după cum urmează: a) Pentru facturile achitate, în valoare de 149.662,25 lei și TVA-ul aferent în sumă de 23.895,65 lei, SC G. D. W. S., potrivit dispozițiilor art. 151 ind. 2 alin. 2 raportat la alin. 1 al aceluiași text prevăzut de L. nr. 5. NU R. I. ȘI ÎN S. cu furnizorul de servicii de transport SC E. S. întrucât pentru acestea a dovedit plata integrală, „achitarea taxei către persoana obligată la plata taxei";, cerință impusă de text pentru a beneficia a exonerarea sa de orice răspundere fiscală. b) Pentru facturile justificate:
- prin contractul de transport și contractele de prestări servicii IT, în valoare de 860.283,63 lei și TVA-ul aferent în sumă de 137.356,21 lei;
- cu contractele de prestări servicii IT în valoare de 225.222,5 lei și
TVA-ul aferent în sumă de 35.959,89 lei, există de asemenea suport legal al deducerii, contrar celor reținute de organele fiscale.
4. Obligația plății taxei la bugetul de stat, respectiv a TVA-ului aferent facturilor reținute de organele de inspecție fiscală, aparține furnizorului de servicii SC E. S. în temeiul prev. art. 150 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, a cărui răspundere pentru „nedeclararea livrărilor către SC G. D. prin declarația 3. îi revenea imperativ pentru documentele ce atestă plata a parte din facturi și care au fost justificate cu anexele la contract, de către SC G. D. W. S. atât a c/val. acestora, cât și a TVA-ului aferent.
C. ÎN CONCLUZIE, instanța de fond trebuia și putea să înlăture argumentele de fapt și de drept reținute de organele fiscale în decizia atacată și actele administrativ-fiscale - RIF, decizia de impunere, întâmpinare și referatele prin care s-au exprimat în fapt obiecțiuni la expertiză - pentru considerentele dezvoltate mai sus și cele reținute în lucrarea de expertiză, pe care le sintetizează după cum urmează:
1. Cu privire la valabilitatea ca document contabil al facturilor în temeiul cărora s-au calculat obligații fiscale suplimentare și legalitatea operațiunilor contabile de înregistrare a acestora.
2. Dreptul de deducere al reclamantei pentru facturile în litigiu, indiferent de perioada în care s-au prestat serviciile raportat la cea a emiterii lor.
3. Inexistența unor obligații legale în sarcina reclamantei, în calitate de beneficiar al serviciilor de transport prestate, de a verifica cadrul legal al efectuării lor.
4. Lipsa oricăror obligații legale ale reclamantei de a întocmi situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte etc., obligație ce revine exclusiv prestatorului de servicii, iar nu beneficiarului acestuia.
5. Cheltuielile de transport s-au efectuat în scopul realizării de venituri, în sensul dispozițiilor HG nr. 44/2004, invocate mai sus și sunt deductibile legal.
6. Nu sunt datorate obligațiile suplimentare stabilite prin actele administrativ fiscale, decât la nivelul sumei de 71.554 lei și se impun a fi anulate pentru 361.479 lei.
Pentru considerentele mai-sus expuse, solicită a se admite recursul conform petitului formulat.
Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. M. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică - fila 27.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Reclamanta SC G. D. W. S. are ca obiect de activitate editarea de programe informatice, realizare soft la comandă cod CAEN 620. In scopul bunei desfășurări a activității reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii transport cu SC E. S. în data de (...), contract la care au fost încheiate și două anexe din (...) și respectiv (...). In baza acestui contract au fost emise 29 de facturi de către SC E. S. facturi purtând mențiunea
„prestări servicii transport marfă"; pe care reclamanta le-a înregistrat în decembrie 2007 în contabilitatea sa, cont 628 „cheltuieli cu serviciile efectuate de terți - în sumă de 722.927 lei și în contul TVA deductibil suma de 137.256 lei, sume din care reclamanta a achitat 149.662 lei.
2. Pârâta D. M. urmare inspecției fiscale generale dispuse pentru perioada (...)-(...) a retinut că reclamanta a înregistrat facturile fiscale emise de SC E. S. pentru a-și diminua venitul impozabil și implicit impozitul pe profit care a fost stabilit, atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în decizia de impunere nr.355/(...) la nivelul sumei de 115.668 lei. Suspiciunile pârâtei sunt justificate de împrejurarea că valoarea totală a acestor transporturi de
500.111 lei fără TVA apare nejustificată în raport de obiectul de activitate al societății - realizare de soft, și de faptul că reclamanta SC G. D. W. S. avea în patrimoniu mijloace de transport în valoare de 338.935,67 lei iar SC E. S. deținea în patrimoniu mijloace de transport marfă respectiv două autovehicule marca Mercedes și semiremorca Schimidt și două 2+3 axe format mijloace de transport Man și semiremorca Schmidt.
3. Prin sentința civilă nr. 4939 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamanta SC G. D. W. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. a județului M., având ca obiect anularea în parte a D. nr.136/(...) emisă de pârâtă. Cât privește necesitatea efectuării cheltuielilor de transport de către reclamantă în condițiile în care aceasta, conform datelor din evidența contabilă avea un număr de 11 salariați și deținea un număr de 7 autovehicule, din care 6 sunt utilizate de către salariați, prima instanța nu împărtășește punctul de vedere exprimat de expert în cuprinsul raportului de expertiză în sensul justificării acestora. Aceasta cu atât mai mult cu cât firma prestatoare de servicii de transport SC E. S. nu deținea în patrimoniu mijloace de transport pentru persoane, după cum reiese din parcul auto comunicat instanței (f.37 dosar).
4. Curtea apreciază ca fiind corecte susținerile primei instanțe referitoare la fictivitatea operațiunilor supuse deducerii fiscale - prezumând această împrejurare din următoarele:
- reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii de transport în data de 0(...). În baza acestui contract au fost emise 29 facturi purtând mențiunea „prestări servicii transport marfă"; pe care reclamanta le-a înregistrat în decembrie 2007 în contabilitatea sa, cont 628 „cheltuieli cu serviciile efectuate de terți"; - în sumă de 722.927 lei și în contul TVA deductibil, suma de 137.256 lei, sume din care reclamanta a achitat
149.662 lei;
- aceste facturi au fost emise în cursul lunii decembrie 2007 inclusiv pentru servicii ce urmau a fi prestate în cursul anului 2008, fără a exista la momentul încheierii acestora un grafic al transporturilor viitoare, care ar fi putut justifica plata acestora în avans
- mențiunea din conținutul facturilor în sensul serviciului prestat ca fiind transport marfă și nu de persoane deși ar putea fi apreciată ca o eroare materială naște un dubiu în ce privește fictivitatea operațiunilor, dubiu ce se coroborează cu împrejurarea că reclamanta deținea un număr de 7 autovehicule și avea 11 salariați, iar firma prestatoare de servicii de transport nu deținea în patrimoniu mijloace de transport pentru persoane
- cuantumurile aproximativ egale ale sumelor achitate de către reclamantă ca și contravaloare a serviciilor prestate și respectiv al TVA dedus
5. Din această perspectivă în ceea ce privește impozitul pe profit nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 48 din L. nr. 5. și pct. 37 și 38 din norme, HG nr. 44/2004, respectiv că reclamanta a făcut dovada necesității serviciilor de transport, prestării lor efective și justificării acestora, întrucât sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor.
6. Aceeași consecință va fi incidentă și în ceea ce privește TVA-ul prin raportare la prevederile art. 145 alin. 2 lit. a din L. nr. 5.. Deducerea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 146 alin. 1 lit. b din L. nr. 5., documentele neîndeplinind condițiile cumulative prevăzute de textul legal.
Curtea va înlătura în întregime apărările punctuale ale recurentei pentru argumentele sus exprimate.
7. Raportat la dispozitiile art 312 cod pr civ curtea va respinge recursul declarat de reclamanta SC G. D. W. S. împotriva sentinței civile nr.
4939 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. D. W. S. împotriva sentinței civile nr. 4939 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: S. O.
