Decizia nr. 1936/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1936/2012
Ședința data de 12 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr.4654 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații S. S. în numele și pentru toți M. DE S. DIN G. S. C. și D. DE S. P. A J. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 05 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului S. S. în numele
și pentru toți M. DE S. DIN G. S. C..
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.4654 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, s-a respins excepția lipsei procedurii plângerii prealabile prevăzute de art.7 din L. nr. 554/2004 invocată de pârâta D. de S. P. a J. C.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul S. S. PENTRU G. S. C. a renunțat la judecata cererii privind anulara Dispozițiilor nr. 339, 340, 346, 343,
353, 358, 337, 348, 336, 341, 338, 342, 344, 359, 354, 334, 345, 352, 347, 357,
356, 361, 355, 360, 335, 349, 351/(...) și nr.486, 487, 493, 490, 500, 497, 505,
484, 495, 483, 488, 485, 489, 491, 506, 501, 481, 492, 499, 494, 504, 503, 508,
512, 507, 482, 496, 498, 480/(...) și nr.563, 573, 574, 575, 576, 602, 612, 617,
623, 626, 627, 630, 633, 636, 642, 657, 664, 667, 670, 682, 683, 687, 691, 692,
694, 695, 697, 699, 597 emise de pârâta D. a J. C.
S-a admis cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamantul S. S. PENTRU G. S. C. în contradictoriu cu pârâții D. DE S. P. A J. C., și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, și în consecință:
A fost obligată D. de S. P. a J. C. să plătească fiecărui reclamant sporul de prevenție prevăzut de art.13 al.6 din OUG nr.115/2004 în cuantum de 11% din salariul de încadrare al fiecăruia pentru lunile iulie-august 2009 și sporul de încordare psihică prevăzut de art.8 lit.b din HG nr.281/1993 în cuantum de 15% din salariul de încadrare a fiecăruia pentru lunile iulie, august, septembrie 2009.
A fost obligat pârâtul Ministerul Sănătății să includă in bugetul de venituri
și cheltuieli al Direcției de S. P. a J. C. fondurile necesare alocării drepturilor salariale acordate reclamantului și să le repartizeze pârâtei de rd.1.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul
Sănătății este neîntemeiată, deoarece așa cum a rezultat din modificarea cererii de chemare în judecată acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite pentru ca in ipoteza admiterii acțiunii să includă in bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei de rd.1 fondurile necesare acoperirii drepturilor salariale solicitate.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin D. nr.515/2004 a statuat că finanțarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget iar majorarea unor cheltuieli se finanțează fie prin suplimentarea alocațiilor bugetare in fondul de rezervă bugetară la dispoziția guvernului, fie prin rectificare bugetară pentru anul bugetar în curs, iar pentru anul următor se înscriu în bugetul anual.
Față de cele expuse, și reținând obiectul juridic dedus judecății, instanța a apreciat că acest pârât justifică calitatea procesuală pasivă in cauză, motiv pentru care se va respinge excepția invocată.
Excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din L. nr.
554/2004, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece această procedură are caracter imperativ în ipoteza în care se solicită anularea unui act administrativ, or, în speță raportat la obiectul juridic dedus judecății, instanța apreciază că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente.
Din aceste considerente, s-a dispus respingerea excepției invocate ca nefondată.
Analizând pe fond acțiunea formulată de reclamant, prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Este real că potrivit art.31 al.1 din L. nr.188/1999 salariul funcționarilor publici acordate pentru activitatea prestată se compune din: salariul de bază, spor pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare iar conform pct.2 din același act normativ, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Conform art.13 din OUG nr.115/2004: „(1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: b) pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază;";.
Potrivit art.8 lit. b din HG nr.281/1993 reclamanții au beneficiat de un spor de prevenție în cuantum de 11% din salariul de bază al fiecăruia, drept care a fost suspendat pe lunile iulie, august, septembrie 2009 iar începând cu luna octombrie 2009 au fost beneficiarii aceluiași drept.
Având în vedere că sporurile solicitate de reclamanți sunt prevăzute in acte normative cu caracter special iar până în luna iunie inclusiv și începând cu luna septembrie 2009 aceștia au fost beneficiarii sporului de prevenție iar până în luna septembrie 2009 inclusiv beneficiarii sporului de încordare psihică, instanța apreciază că apărarea formulată de pârâtă sub aspectul motivelor de ordin bugetar nu justifică neacordarea drepturilor salariale legal stabilite.
Pârâtul M. sănătății, în calitate de ordonator principal de credite a fost obligat să inclusă in bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei de rd.1 fondurile necesare alocării drepturilor salariale menționate mai sus și să le repartizeze acestei pârâte.
Din aceste considerente, în baza dispozițiilor legale menționate s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, conform dispozitivului prezentei.
Față de înscrisul de la f.130-131, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind anularea dispozițiilor menționate în cererea introductivă, în conformitate cu art.246 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului S. S.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond, în mod eronat a admis acțiunea față de Ministerul Sănătății reținând calitatea sa procesuală prin aceea că „a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, pentru că în ipoteza admiterii acțiunii să includă în bugetul de venituri și cheltuieli a pârâtei de rd.1, fondurile necesare acoperirii drepturilor salariale solicitate";.
Precizează că în conformitate cu dispozițiilor HG nr.144/2010 privind organizarea și funcționarea M.ui S., art.4 pct.43 ministerul „avizează/aprobă, după caz, bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa";. În aceste condiții precizează că nu are calitate legală de a proceda la includerea în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei de rd.1, fondurile necesare acoperirii drepturilor salariale solicitate cu atât mai mult cu cât, pentru a se efectua acest lucru, chiar ministerul-pârât, trebuie să aibă în propriul buget aprobat conform Legii nr.500/2002, sume suficiente la capitolul cu destinația cheltuieli de personal.
Mai mult, arată că instanța de fond a invocat D. Curții Constituționale nr.515/2004 în sensul că sumele necesare acoperirii drepturilor salariale solicitate ar putea proveni din „suplimentarea alocațiilor bugetare în fondul de rezervă la dispoziția guvernului, fie prin rectificare bugetară pentru anul în curs, iar pentru anul următor se înscriu în bugetuld e stat";. Reținerea instanței este eronată întrucât, în ceea ce privește suplimentarea alocațiilor bugetare prin alocarea unor fonduri de la fondul de rezervă, menționează că L. nr.500/2002 identifică la art.30 categoriile de cheltuieli pentru care Guvernul poate dispune alocarea unor sume din fondul de rezervă, iar cheltuielile de personal nu se regăsesc printre acestea.
Privitor la alocarea fondurilor prin rectificarea bugetară, menționează că acestea sunt aprobate prin lege, Ministerul Sănătății nefiind factor decident în elaborarea și aprobarea unui astfel de act normativ, iar privitor la alocarea fondurilor prin înscrierea în bugetul anului în curs, arată că la data la care sentința civilă nr.4654/2011 a fost comunicată, bugetul anului 2012 a fost aprobat.
Recurentul învederează faptul că, în conformitate cu disp.art.154 și următ. din C. muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Sporurile solicitate de reclamantă fac parte din salariu, adică sunt parte integrantă a obligației angajatorului de acordare.
În conformitate cu disp.art.269 din C. muncii, s-a instituit obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru prejudiciile suferite de acesta. În aceste condiții, consideră că, chemarea în judecată formulată în materia dreptului muncii este inadmisibilă, legiuitorul stabilind o obligație personală pentru angajator.
Solicită a se constata că în motivarea acțiunii, reclamanta a contestat neplata unor sporuri salariale pe care nu le-a acordat angajatorul și anume, D. de S. P. a jud.C. Arată că între reclamantă și Ministerul Sănătății nu există raporturi de muncă.
De asemenea, solicită instanței de recurs a constata că instanța de fond nu a identificat nicio normă de drept conform căreia Ministerul Sănătății are obligația de a se subroga în drepturile G. R. și respectiv a P. R. în sensul de a proceda pentru „suplimentarea alocațiilor bugetare în fondul de rezervă la dispoziția G., fie prin rectificare bugetară pentru anul în curs, iar pentru anul următor de înscriu în bugetul de stat.
Precizează că în calitatea sa de ordonator principal de credite poate fi doar obligat la avizarea/aprobarea, după caz, a bugetului de venituri și cheltuieli a
Direcției de S. P. a jud.C., conform abilității sale legale.
Calitatea de ordonator de credite al pârâtei D. de S. P. a jud.C. nu poate conferi calitatea procesuală de pârât în prezenta cauză al cărei obiect îl reprezintă obligarea de a include în bugetul pârâtei sumele necesare ducerii la îndeplinire a sentinței civile criticate.
Arată că nu există niciun act normativ în care legiuitorul să prevadă că ministerul, în calitate de terț față de raporturile contractuale stabilite în reclamanți și pârâtă, D. de S. P. a jud.C., ar putea fi obligată la plata sporurilor salariale sau la plata unor despăgubiri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...), S. S. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, învederând faptul că plata efectivă a drepturilor salariale câștigate în prima instanță, depinde nemijlocit de aprobarea și repartizarea sumelor respective, de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Sănătății, în bugetul de venituri și cheltuieli al angajatorului - DSP C.
Menționează că instanța de fond a reținut corect calitatea M.ui S. de ordonator principal de credite și a stabilit obligația acestuia de a include în bugetul de venituri și cheltuieli al DSP C., sumele corespunzătoare drepturilor salariale solicitate.
Analizând recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin C. de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Curtea constată că demersul judiciar al reclamanților vizează obligarea angajatorului D. de sănătate publică C. la plata unor sporuri prevăzute de OUG nr.115/2004 și care derivă din raporturile contractuale stabilite între angajat și angajatorul său.
Potrivit art. 17 alin.1 din L. nr.95/2006, direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului B. sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică.
Întrucât reclamanții nu au justificat existența unor raporturi juridice distincte, derivate din raporturile de muncă cu recurentul, reținând că nu există nici un temei legal care să legitimeze calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Sănătății, excepția invocată apare ca fiind întemeiată.
Potrivit art.4 pct.43 din HG nr.144/2010 privind organizarea și funcționarea M.ui S., ministerul avizează/aprobă, după caz, bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
Rezultă, așadar, că nu se poate susține cu temei că recurentul poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății să procedeze la includerea în bugetul pârâtei a sumelor necesare ducerii la îndeplinire a sentinței civile criticate cu atât mai mult cu cât, pentru ca acest lucru să fie posibil, pârâtul trebuie să aibă în propriul buget aprobat conform Legii nr.500/2002, sume suficiente la capitolul cu destinația cheltuieli de personal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.20 alin.3 din L. nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva sentinței civile nr.4654 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Menține celelalte dispoziții.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.G. G.
