Decizia nr. 1937/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE C. A. ȘI F.
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR.1937/2012
Ședința din data de 12 martie 2012
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. A J. C. împotriva sentinței civile nr.4312 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimatul P. B. R. H., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.
2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4312 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. B. R. H., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., și în consecință:
Au fost anulate deciziile de impunere nr.2. din (...) pentru stabilirea contribuției datorate F.N.U.A.S.S. aferente anilor 2005-2009.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantului în cursul lunii aprilie 2010 i s-a comunicat de către pârâtă înștiințarea de plată cu privire la suma de 3817 lei, constând din
1870 lei contribuție F. conform Legii nr.95/2006 și 1947 lei dobânzi și penalități, cu deciziile de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la F. aferente anilor 2005-2009.
Împotriva acestora a formulat contestație iar prin adresa nr.11356/(...), pârâta i-a comunicat că în situația în care nu va da curs înștiințării de plată, va iniția procedura de executare silită în scopul recuperării creanței înregistrate.
Pârâta a invocat în răspuns prevederile art.215, 257 al.2 lit.b din L. nr. 95/2006 coroborat cu art.259 al.7 lit.b și art.305 din L. nr. 95/2006 potrivit cărora reclamantul are obligația de a declara și de a vira contribuția la F. iar urmare a faptului că nu a depus declarația privind obligațiile de constituire și plată la acest fond, în conformitate cu prevederile art.305 din aceeași lege au fost emise deciziile de impunere aferente perioadei 2005-
2009.
Apărarea formulată de reclamant sub aspectul inadvertenței pentru depunerea declarației privind obligațiile de constituire și plată F. urmează a fi înlăturată, deoarece prin adresa nr.11356/(...) pârâta a îndreptat eroarea strecurată.
Potrivit prevederilor art.211 al.1 din L. nr. 95/2006 „sunt asigurați potrivit prezentei legi, toți cetățeni români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau domiciliul în România și fac dovada contribuției plății la fond, în condițiile prezentei legi; în această calitate persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui C. cu avizul Consiliului de administrație";.
Apărarea formulată de reclamant în sensul că nu a avut calitate de asigurat a fost apreciată întemeiată, deoarece pârâta nu a infirmat această susținere în sensul depunerii la dosar a contractului de asigurare încheiat, contract care generează drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.
Conform art.257 al.1 din L. nr. 95/2006, „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate"; însă, în speță nedovedindu-se calitatea de asigurat al reclamantului, acesta nu are obligația plății CAS
Pe de altă parte, conform prev.art.209 al.1 și 2 din L. nr. 95/2006,
„fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit in continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi; constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, denumită in continuare contribuție, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naționale de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii";.
Deoarece reclamantul nu are niciuna din calitățile menționate de prevederile legale mai sus expuse, instanța a concluzionat că acesta nu are obligația plății contribuției la F.
Apărarea formulată de reclamant sub aspectul competenței Casei
Naționale de A. de S. și a caselor teritoriale de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către F. instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.256 al.2 și 3 din L. nr. 95/2006, „colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A., în contul unic deschis pe seama C. in condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A. se efectuează de casele de asigurări; sumele colectate în contul fondului potrivit al.2 sunt în permanență la dispoziția C. și se repartizează de informatorii principali de credite, proporțional cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistență medicală";.
Conform art.79 din OG nr.92/2003, în vederea stabiliri stări de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
Pe de altă parte, între C. și A. a fost încheiat un protocol privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii liber e, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și penalități din cedarea folosinței bunurilor, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajatori și angajat la F. pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C., ceea ce demonstrează că transmiterea acestor date de către A. către C. se realizează tocmai în scopul exercitării atribuțiilor legale ale C..
Din aceste considerente nu suntem in prezenta încălcării dispozițiilor Legii nr.95/2006 în sensul substituirii in obligațiile A., prin intermediul structurilor de profil subordonate, de către C. prin CAS sau persoane juridice specializate.
Prin probatoriul administrat in cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi depus vreo declarație la sediul pârâtei pe baza căreia aceasta să poată stabili obligațiile de plată către F. și nici a existenței unui raport juridic contractual între cele două părți, în sensul încheierii unui contract de asigurare care să genereze drepturile și obligațiile care decurg din acestea, motiv pentru care obligarea la plata sumelor menționate în deciziile de impunere atacate cu titlu de contribuție este nelegală.
Față de cele expuse, instanța a dispus admiterea acțiunii reclamantului și a anula deciziile de impunere nr.2. din (...) pentru stabilirea contribuției datorate F.N.U.A.S.S. aferente anilor 2005-2009.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. de A. de S. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea litigiului în fond și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
Pentru a se pronunta astfel, instanta fondului retinut că intimatul nu a avut calitate de asigurat, deoarece CAS C. nu a depus la dosarul cauzei contractul de asigurare incheiat, contract care genereaza drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate.
Recurenta consideră că instanta fondului a ignorat prevederile legale invocate de CAS C. in cuprinsul intampinarii formulate la fondul cauzei, statuand ca nedovedindu-se calitatea de asigurat al reclamantului, acesta nu are obligatia platii CAS.
Motivarea instantei potrivit careia, atat timp cat intimatul nu a incheiat un contract de asigurare, nu are obligatia platii contributiei la F. este total eronata. Desi, prin intermediul aceleasi sentinte nr.4., instanta fondului a stabilit ca CAS C. are competenta legala de a stabili obligatii fiscale principale si accesorii catre F., anuleaza Deciziile de impunere, adica titlul de creanta emis in vederea exercitarii acestei competente.
Potrivit prevederilor art.110 alin.(3) C.pr.fiscala, coroborate cu prevederile art. 35 alin. (l), teza a doua, al O.ui nr.617/2007, precum si prevederile art.259, alin.(7) lit.b) al Legii nr.95/2006, este evident ca deciziile de impunere emise pentru stabilirea obligatiilor datorate nu sunt conditionate de incheierea contractului de asigurare.
De asemenea, sunt prevazute expres in lege atat categoriile de persoane care sunt asigurate fara plata contributiei sau cu plata contributiei din alte surse cat si categoriile de persoane pentru care asigurarea de sanatate este facultativa.
Intimatul nu se afla in nici una din aceste situatii.
În concluzie, sentința civilă nr. 4. ignoră prevederile legale în materie, referitoare la obligatia platii contributiei de asigurări sociale de sănătate de catre persoanele care realizează venituri din activități independente, respectiv faptul ca aceasta obligatie de curge direct din prevederile Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si nicidecum din incheierea contractului care este de natura administrativa.
Recurenta arată că în dosarul nr.(...) avand aceleasi parti ca si in prezenta cauza iar ca obiect contestatie la executare, Tribunalul Cluj a pronuntat o solutie de respingere a recursului formulat de PFA B. R. H. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și art.304¹
C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.35 din Normele metodologice aprobate prin O. nr.617/2007, excepție cu privire la care instanța de fond a apreciat că sesizarea Curții de A. C. este inoportună, întrucât prin D. nr.3878/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția C. A. și F. s-a respins o astfel de excepție.
Curtea reține că, potrivit art.4 din L. 554/2004, efectele soluționării unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ se limitează la cauza în cadrul căreia excepția respectivă a fost invocată. Astfel, soluția de respingere irevocabilă a unei excepții de nelegalitate a art.35 din O. Președintelui Casei Naționale de A. de S. nr.617/2007 nu poate sta la baza aprecierii instanței cu privire la oportunitatea sesizării instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamant în prezenta cauză.
Mai mult, potrivit aceluiași text legal, printre condițiile pe care trebuie să le verifice instanța în fața căreia se invocă excepția nu se regăsește și cea a oportunității sesizării instanței de contencios administrativ, ci numai verificarea naturii juridice a actului obiect al excepției și a faptului că de acest act depinde soluționarea litigiului pe fond.
Prin urmare, instanța de fond a procedat nelegal la soluționarea fondului cauzei fără a analiza condițiile prevăzute de art.4 din L. 554/2004 în vederea sesizării instanței competente a se pronunța pe excepția de nelegalitate a art.35 din O. Președintelui C. 617/2007, act administrativ invocat atât în cuprinsul deciziilor de impunere emise la data de (...) și care fac obiectul fondului cauzei, cât și în recursul declarat de pârâta C. de A. de S. a județului C., lipsind astfel părțile de un dublu grad de jurisdicție cu privire la acest aspect esențial rămas necercetat.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304¹ și art.312 alin.5 C.proc.civ., curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare T. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. de A. de S. C. împotriva sentinței civile nr. 4312 din (...), pronunțate în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F.
Red.C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: G. G.
