Decizia nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2/2012
Ședința 19 I. 2012
C. compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta C. A. D. împotriva sentinței civile nr.416 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui
S., în contradictoriu cu pârâtele intimate D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z., privind și pe chemata în garanție A. F. P. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.416 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui
S. s-a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de chemata în garanție A. F. pentru M.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. a F. P. S. și chemata în garanție A. F. pentru M.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei C. A. împotriva pârâtei D. G. a F. P. S. - A. F. P. Z., privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a taxei de poluare cu dobânda legală aferentă.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de D. S. - în nume propriu și în numele AFP Z. a A. F. P. M.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr.42177/(...) și ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins ca tardivă cererea de anulare a D. de calcul din (...) a AFP
Z..
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de către pârâte și chemata în garanție, tribunalul a reținut următoarele:
C. de suspendare a cauzei, excepție invocată de chemata în garanție prin întâmpinare, instanța a respins-o, reținând că judecata C. de Justiție a U. E. nu este o judecată în sensul art. 244 Cod procedură civilă, care impune suspendarea cauzei.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și chemata în garanție, pe motiv că reclamantul nu a atacat decizia prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare este nefondată întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului cu nr. de identificare W., reclamantul C. A. D. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost înregistrata în data de (...), sub nr. 12551 si a fost soluționata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 12551/(...) prin care s-a stabilit pentru plata suma de 7659 lei (fila 15).
În data de (...), reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 7659 lei, cu titlu de taxa de primă înmatriculare, conform chitanței nr.
6168753 (fila 11).
Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5..
A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. A. D. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 416/(...) pronunțată în dosar nr. (...), în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al. 7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire
În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul U. E., art. 148 Constituția R., art. 117 , 120 si 124
C.pr.fisc.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
P. a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E. de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct.
9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr.416 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată.
Va obliga pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 7659 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS6 nr. 6168753 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.
Va respinge restul capetelor de cerere.
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
C. de chemare în garanție a A.F.M. B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al. 1 din OUG nr. 5., unde se prevede:
"Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.";
Art. 60 al. 1 C.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in pretențiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubiri.";
În consecință va admite cererea de chemare în garanție a A. F. P. M. formulată de către pârâta D. G. A F. P. S. și va obliga chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 7659 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant.
Va menține restul dispozițiilor sentinței. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr.416 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 7659 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS6 nr. 6168753 din data de (...), cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.
Respinge restul capetelor de cerere.
Admite cererea de chemare în garanție a A. F. P. M. formulată de către pârâta D. G. A F. P. S.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 7659 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 19 I. 2012.
Red.D.M./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
J.fond: M. K.
