Decizia nr. 2068/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2068/2012
Ședința din data de 14 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC B. & B. SA împotriva sentinței civile nr. 4. data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 3760749 din (...), aflată la fila 22 din dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4839 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului C. a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S. B. & B. S.A în contradictoriu cu D. G. a F. P. C..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că s-a încheiat contractul de furnizare între SC C. B. SRL Sintești, în calitate de furnizor și reclamanta SC
B.&B. SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect furnizarea de de materiale fieroase și nefieraose, în perioada (...)-(...), în valoare totală de
2.286.955 lei, din care TVA 365.144 lei.
La data de (...) SC C. B. SRL Sintești a emis factura seria IF nr.0000122(134) în valoare totală de 2.286.955 lei, din care TVA 365.144 lei, reprezentând avans marfă conform contractului.
În luna iulie 2007 reclamanta a înregistrat această factură atât în jurnalul de cumpărări, cât și în decontul de TVA, îndeplinind condițiile de exercitare a dreptului de deducere de T.
În urma verificării realității și legalității operațiunii economice desfășurate între cei doi parteneri, pentru care reclamanta și-a dedus TVA în sumă de 365.144 lei organele de inspecție fiscală au constatat că această deducere a fost nelegală, în condițiile în care societatea nu a colectat TVA-ul aferent tranzacției respective. A., prin decizia de impunere nr.1208/(...) au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 365.144 lei T.
Împotriva deciziei de impunere nr.1208/(...), reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.27/(...).
Instanța reține că de la data încheierii contractului-(...) și până la data controlului nu a avut loc nici o livrare de mărfuri-obiect al contractului. Că este așa, rezultă din faptul că, nici chiar, reclamanta nu a înțeles să facă dovada contrară. Mai mult reclamanta nici nu a arătat motivele pentru care obligațiile contractuale nu s-au executat niciodată. Lipsa de conținut a tranzacției rezultă din faptul că nici una dintre părți nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, operațiunea economică realizându-se doar scriptic, prin emiterea unei facturi fiscale pentru obținerea dreptului de deducere de
T.
Apoi, se constată că SC C. B. SRL Sintești este pe lista contribuabililor inactivi începând cu luna mai 2008.
Art.3 din Ordinul ANAF nr.575/2006 prevede că de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicției prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Potrivit art.148 lit.c din Legea nr.571/2003 în condițiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea inițială se ajustează, respectiv persoana impozabilă își pierde dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate la momentul pierderii dreptului de deducere.
Pct.53 al.6 din normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr.44/2004 prevede că în baza art. 148 lit. c) din Codul fiscal, în orice situații în care persoana impozabilă care desfășoară operațiuni care dau drept de deducere va desfășura operațiuni care nu dau drept de deducere, precum și în situația în care persoana impozabilă a alocat direct un anumit serviciu pentru operațiuni care dau drept de deducere și ulterior serviciul respectiv este utilizat pentru realizarea de operațiuni care nu dau drept de deducere, persoana impozabilă trebuie să ajusteze taxa deductibilă aferentă serviciilor neutilizate la data modificării intervenite. Ajustarea dreptului de deducere se efectuează și pentru bunurile mobile aflate în stoc, în situația în care persoana impozabilă își pierde dreptul de deducere și nu se aplică prevederile referitoare la livrările către sine. Ajustarea reprezintă în această situație anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată deduse inițial.
Potrivit art.153 al.9 din Legea nr.571/2003 organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor declarați inactivi potrivit art. 11. După anularea înregistrării în scopuri de TVA, au obligația să solicite organelor fiscale competente înregistrarea în scopuri de TVA, dacă încetează situația care a condus la scoaterea din evidență, fără a fi aplicabile prevederile referitoare la plafonul de scutire pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 în anul calendaristic respectiv.
Față de starea de inactivitate în care se găsește furnizorul SC C. B. SRL, tranzacția care are la bază contractul dintre părți și factura în cauză nu mai are conținut economic, astfel că sunt incidente disp.art.148 lit.c din Legea nr.571/2003, impunându-se anularea dreptului de deducere a TVA dedusă inițial. Urmează ca în momentul, în care furnizorul SC C. B. SRL va fi reactivat și operațiunea economică reluată să se realizeze ajustarea de TVA, în sensul exercitării dreptului de deducere de către reclamantă.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe iar în subsidiar modificarea în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării deciziei nr.17/(...); a deciziei nr.1208/(...) și anularea parțială a operațiunilor materiale tehnice ce au stat la baza deciziei nr.1208 respectiv raportul de inspecție fiscală capitolul III pctr.3 cu privire la taxa pe valoarea adăugată și pct.12 - alte aspecte.
În susținerea celor solicitate se arată că la (...) a încheiat cu S. C. B.
SRL un contract de furnizare materiale feroase și neferoase pentru perioada
(...) - (...) iar în baza acestui contract a emis factura seria IF nr.0000122/(...) ce a fost înregistrată în jurnalul de cumpărări și cuprinsă în decontul de TVA aferent lunii iulie. La data de (...) a încheiat cu aceeași societate un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren și în vederea încheierii acestui contract s-a emis factura seria B nr.3 din (...) în valoare de
2.286.955 lei suma egală cu valoarea pe care trebuia să i achite în baza contractului de furnizare. În acest fel a efectuat plata facturii și s-a născut dreptul de deducere TVA aferent acestei facturi . Efectuându-se inspecție fiscală prin raportul de inspecție și respectiv deciziile emise s-a reținut de organele fiscale obligații suplimentare în considerarea că nu au avut loc livrări conform contractului. Cele stabilite au fost contestate dar contestația a fost respinsă iar această soluție a fost menținută și prin sentința pronunțată de instanță. Din considerentele sentinței nu rezultă că instanța de fond ar fi analizat argumentele aduse de societate referitoare la inadmisibilitatea invocării unor temeiuri de drept și a unor stări neîntrunite prin actele fiscale .Inadmisibilitatea reiese din aceea că situația reținută prin actele fiscale se raportează la art.155 alin.5 lit.e și art.148 lit.e C., art.158 alin.1 C. Prin decizie D. G. a F. P. a analizat și operațiunile prin prisma adresei nr.3402221/(...) efectele inactivității, răspunderea solidară prin prisma art.151/1 C., înregistrarea operațiunilor în contabilitate, regimul operațiunilor de taxare inversa potrivit art. 160 C. Ori potrivit art.213 C.pr.fiscală verificarea implică cenzurarea de către organul ierarhic superior a motivației de fapt și de drept invocate de organul de control. Din considerentele sentinței nu reiese că argumentele privind inadmisibilitatea ar fi fost analizate astfel că sentința nu cuprinde motivele ce au stat la baza convingerii nici cele pentru care s-au inlaturat argumentele invocate- mențiuni necesar a fi cuprinse conform art.261 pct.5 C.pr.civ.. Principiul reținut de această normă impune că orice hotărâre să fie motivată însă din sentință nu rezultă analiza critica a raționalmentului dezvoltat ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Tot astfel se arată că reținerile instanței sunt eronate în privința actelor contestate respectiv a neîndeplinirii condițiilor de deducere a T. D. de deducere a TVA s-a născut în momentul în care TVA a devenit exigibilă, a îndeplinit condițiile de exercitare a dreptului de deducere. A., în cazul de față exigibilitatea taxei a intervenit înainte de data livrării bunurilor și anume la data emiterii facturii situație prevăzută de dispozițiile art.134/2 alin.2 lit.a C. în armonie cu art.10 din Directiva nr.77/388/CEC o a doua situație prevăzută de codul fiscal pentru care exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator și anume cel al livrării bunurilor este cel în care persoana impozabilă a efectuat plata avansului către furnizor. În cauză societatea a plăti integral contravaloarea bunurilor care urmează a fi livrate și care fac obiectul facturii bunuri prin compensarea acestei sume cu factura mobil. De altfel în acest sens jurisprudența s-a exprimat și acest fapt nu a fost negat de D. G. a F. P.
În privința deducerii TVA se arată că pentru a fi îndeplinită persoanele interesate trebuie să facă potrivit dispozițiilor art.146 alin.1 lit.a , art.18 directiva 77/388/CE dovada acestui drept. A. pentru bunurile care urmează să-i fie livrate dovada dreptului de deducere TVA se face cu factura ce trebuie să îndeplinească condițiile minimale prevăzute la art.155 C. în cauză societatea a făcut dovada dreptului de deducere prin înregistrarea în luna iulie 2007 în jurnalul de cumpărări a facturii bunuri ce îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. De altfel îndeplinirea condițiilor este confirmată prin afirmațiile făcute de D. G. a F. P. prin raport potrivit cărora „la (...) societatea beneficiază de drept de deducere"; iar faptul că societatea furnizoare apare pe lista celor inactivi nu poate aduce atingere dreptului de deducere, nu i se poate imputa societății nu poate atrage consecințe care să îi afecteze activitatea.
Totodată arată recurenta că cele constatate de organele fiscale prin actele întocmite sunt nelegale și netemeinice întrucât societățile au efectuat operațiuni economice în baza principiilor realității și legalității; starea de inactivitate nu afectează dreptul de deducere, societatea nu poate fi ținută răspunzătoare individual sau solidar pentru plata TVA, analiza art.148 lit.c afirmă dreptul de deducere și nu poate constata existența nici unui prejudiciu. Sub aceste aspecte în dezvoltare se arată că prin raport nu s-a făcut referire la faptul că operațiunea încheiată cu C. B. ar fi un artificiu ce ar atrage avantaje fiscale iar analiza acestui aspect încalcă dispozițiile codului de procedură. De altfel aceste susțineri sunt neveridice întrucât faptul că în contract nu sunt prevăzute clauze cu privire la cantități, prețuri grafice, ca în perioada iulie 2007 - noiembrie 2007 nu au avut loc tranzacții comerciale nu constituie motive obiective și nu sunt de natură să justifice reținerea arătată astfel cum se statuează prin îndeplinirea condițiilor în cauza C555/02. Contractul exprimă voința părților și trebuie să țină cont de normele legale în vigoare. Prin contract Crass B. s-a obligat să livreze produse feroase și neferoase în valoare de 2.286.955 lei în termen de 5 ani de la încheierea contractului voința părților prin acest contract nu încalcă nicio normă și nici un prejudiciu de drept organele de inspecție nu sunt în măsură să cenzureze voința părților și să interpreteze lipsa unor clauze facultative ca fiind expresia voinței de a încheia o operațiune fără conținut economic menit să atragă avantaje fiscale. Interpretarea organelor fiscale nu poate fi probată și excede competenței acestor organe.
Cu privire la inactivitate se arată că acest aspect nu a fost reliefat prin raport și nici menținut prin decizie astfel că chiar în lipsa unor prevederi susținerile Direcției Generale a F. P. sunt neîntemeiate. Făcând o interpretare a normei invocate de direcție se observă că aceasta are în vedere documentele emise de către o societate comercială după data la care acesta a fost declarată inactivă.
Doar documentele emise de către un contribuabil „de la data declarării ca inactiv"; nu produc efecte juridice. Ori în cazul de față factura bunuri a fost emisă la (...) anterior lunii mai 2008 data la care C. B. a fost declarată inactivă. A. orice documente (facturi fiscale) emise anterior declarării ca inactiv a unui contribuabil în consecință factura continua să producă efecte. In plus se arată nici afirmația că obligația de a se livra produsele nu mai poate fi adusă la îndeplinire nu este întemeiată deoarece între societăți s-a încheiat un contract de furnizare în perioada (...) - (...) iar obligația poate fi adusă la îndeplinire oricând până la termenul limită. A. nu există nicio dispoziție legală prin care să atragă pierderea dreptului de deducere oferit facturii bunuri înregistrate în evidența contabilă.
În privința răspunderii pentru plata TVA se arată de asemenea că prin actele fiscale nu s-a făcut o mențiune iar invocarea art.151/2 C. nu este de natură să aducă la concluzia răspunderii în solidar. A. prin raport și decizie s-a reținut că a procedat corect la deducere fapt ce presupune implicit existența unei facturi fiscale emise în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Mai mult chiar în ipoteza în care factura ar prezenta lipsuri acestea sunt suplinite în condițiile art.151/2 alin.2. Societatea a achitat către C. B. valoarea facturii bunuri transferând acesteia ulterior facturi bunuri dreptul de proprietate asupra unui teren în valoare egală cu valoarea produselor care urmează a-i fi livrate. A. contrar susținerilor organului fiscal contractul trebuie să fi avut în vedere în evaluarea tranzacției supuse analizei iar terenul trebuie considerat plata în avans a prețului facturii Bunuri. În argumentarea organului fiscal se menționează că înregistrarea operațiunilor în contabilitate se face cronologic însă invocarea prevederilor contabile este neîntemeiată. Aceste prevederi au în vedere înregistrarea documentelor în evidențele contabile și nicidecum reglementarea raporturilor dintre parti. Acestor raporturi le sunt aplicabile normele în materie civilă și comercială cu privire la compensare iar obligațiile de plată derivate din tranzacții s-au stins prin atare operațiune a compensării.
În privința analizei art.148 lit.e C. arată recurenta că din textul normelor metodologice anulare drept deducere operează în cazul bunurilor aflate în stoc în ipoteza în care persoana impozabilă prevede drept deducere și nu se aplică prevederilor referitoare la livrările către sine.
În cazul de față nu poate fi vorba de bunuri în stoc și nici de pierderea dreptului de deducere. De altfel nu numai că situația analizată nu se încadrează în cazul prevăzut pentru anulare drept de deducere dar acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele art.148 lit.c C. la data efectuării inspecției exista un contract iar faptul că societatea contractantă era inactivă nu putea avea consecințe asupra contractului care este valabil și produce efecte obligația de a livra bunuri obiect al contractului subzistă și poate fi adusă la îndeplinire în orice moment. Societatea recurentă îndeplinește condițiile de deducere, deținând o factură emisă în concordanță cu dispozițiile codului fiscal și ca atare nu există motiv pentru pierderea dreptului.
În plus a efectuat integral plata facturii situație în care dreptul de deducere este evident. Declararea inactivității este temporară nu afectează obligațiile și nu se poate vorbi de pierderea dreptului . Faptul că nu s-a colectat, declarat și virat la buget TVA aferent facturii nu îi este imputabil. Pierderea dreptului de deducere ar putea interveni numai în situația în care până la (...) nu se vor livra bunuri pentru care s-a emis factura. Dar din acest moment bunurile care urmau a fi livrate nu vor mai putea fi utilizate în folosul operatiunii taxabile și societatea ar putea fi obligată la ajustare TVA dedusă inițial.
În fine cu privire la prejudiciu se arată că în cauză de față nu se poate vorbi de existența acestuia. Societatea a dedus TVA iar obligațiile contractuale urmează a fi îndeplinite în termeni contractuali.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata D. G. a F. P. a solicitat respingerea recursului în considerarea ca împrejurările invocate sunt lipsite de fundament. A. hotărârea a fost dată în conformitate cu 261 pct.5 C.pr.civ. iar memoriu nu evidențiază în concret aspectele de nelergalitate a hotărârii și actelor contestate reinterându-se integral motivele cuprinse în acțiune. Din decizie rezultă că organul de soluționare a contestației nu a invocat aspecte noi de fapt procedându-se la analizarea susținerilor formulate în contestație. Societatea nu este în măsură să facă dovada contrară celor reținute la momentul efectuării controlului.
În urma verificării realității și legalității operațiunii economice desfășurată între cei doi parteneri pentru care reclamanta și-a dedus TVA în sumă de 365.144 lei organele de control au constatat că partenerul contractual S. C. B. SRL apare pe lista contribuabililor inactivi începând cu luna mai 2008 iar în evidențele fiscale ale Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov nu figurează cu declarații fiscale depuse de la înființare conform celor precizate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov prin adresa nr.35022/(...) emisa catre Garda Finaciara C., inregistrata sub nr.
602859/(...).
In realitate, SC C. B. SRL nu a colectat, declarat si virat la bugetul de stat TVA in suma de 365.144 lei aferenta FF seria IF nr. 0000122 (134)/(...) emisa de catre aceasta.
În cuprinsul art.148, lit.c) din Legea nr.571/2003/R privind Codul Fiscal, coroborat cu pct.53, al.(5) din Normele metodologice de aplicare apaprobate prin HG nr.44/2004, se precizeaza: "In condițiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea sine nu se aplică, deducerea inițială se ajustează în următoarele cazuri: c) persoana impozabilă Își pierde dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate la momentul pierderii dreptului de deducere."
Potrivit dispozitiilor legale mentionate mai sus precum si a celor expuse in cuprinsul intampinarii depuse la dosarul cauzei daca intr-o operatiune economica pentru care s-a exercitat dreptul de deducere a TVA apar orice situatii/evenimente care modifica conditiile in care s-a acordat deducerea ( ex. Achizițiile nu mai pot fi destinate utilizării În folosul operațiuni taxa bile), se impune ajustarea taxei deduse initial.
In speta este vorba despre despre un avans facturat pentru marfuri ce urmau a fi livrate in perioada iulie 2007 - iulie 2012, pentru care reclamanta, la data primirii facturii fiscale - (...), si-a exercitat dreptul de deducere a TVA, in baza art. 13412 al.(2) lit.a, cu privire la exigibilitatea TVA la data facturarii avansului, coroborat cu prevederile art.145 al.(2) lit.a) si art.146 (1) lit.a) din Legea nr.571/2003, fiind indeplinita la acel moment atat conditia privind destinatia bunurilor ce urmau a fi livrate, respectiv in folosul operatiunilor taxabile, care confera dreptul de deducere a taxei precum si conditia privind detinerea facturii fiscale in baza careia se exercita deducerea taxei datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie livrate.
Prin urmare, avand in vedere ca tranzactia dintre cei doi parteneri reflectata in FF seria IF nr. 0000122/(...) nu are continut economic, intrucat, bunurile nu au fost livrate si nici nu mai poate fi dusa la îndeplinire aceasta obligatie, in conformitate cu prevederile art.148 lit.c) din Codul fiscal, se impune ajustarea taxei deduse in baza facturii mentionate, cu consecinta fiscala de anularea dreptului de deducere a TVA in suma de 365.144 lei, dedusa initial.
In consecinta, sustinerea reclamantei potrivit careia starea de inactivitate a C. B. nu afecteaza dreptul de deducere Tva in discutie.
Înregistrarea operatiunilor in contabilitate se face in mod cronologic si sistematic, (art.2 din Legea contabilitatii nr.82/1991/R), factura reprezentand vanzare teren emisa de catre SC B. & B. SA la data de (...) nu are cum sa fie considerata plata pentru factura primita de catre acesta la data de (...). ( De remarcat este faptul ca SC B. & B. SA a dobandit legal terenul la data de (...), dar emite factura de vanzare a acestuia la data de (...))
.
Analizand operatiunile economice consemnate in cele doua facturi din punct de vedere al TVA rezulta ca, tratamentul fiscal aplicabil este diferit, astfel ca, TVA aferenta din factura emisa de reclamanta nu poate fi considerata plata pentru TVA din factura primita de la furnizor, intrucat: Sustinerea recurentei-reclamantei potrivit careia in speta nu a intervenit nici un element care sa atraga aplicabilitatea art. 148 lit.c) din Legea nr.571/2003 se constata fi neintemeiata, intrucat, textul de lege spune clar ca pentru bunurile nelivrate, "deducerea inițială se ajustează ... persoana impozabila își pierde dreptul de deducere a taxei…."; Iar normele metodologice fac referire și detaliază și alte situații în care se aplică ajustarea.
În condițiile în care conform Ordinului ANAF nr.575/2006 S. C. B.
SRL va fi reactivat, restricțiile prevăzute la art.3 din același ordin menționate prin prezenta cu privire la interdicția de a emite documente întrucât nu produc efecte juridice va înceta.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
A. un prim argument adus constă în aceea că instanța nu a argumentat soluția în conformitate cu art.261 alin.5 C.pr.civ.
Actele dosarului relevă că în urma verificărilor efectuate la societatea recurentă prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut că a fost dedus TVA în mod eronat de pe documentele ce nu conțin informațiile prevăzute la art.155 alin.5 din Codul fiscal.
Prin același raport s-a mai reținut că nu au avut loc livrări de bunuri conform contractului iar societatea C. B. SRL a devenit inactivă și față de aceste aspecte conform art.155 alin.5 lit.c din Legea nr.571/2004 și art.148 lit.c agentul economic verificat la data controlului nu avea drept de deducere aferent facturii 0000122 (134) (...), ajustarea dreptului reprezentând în această situație anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată dedusă inițial.
Reținându-se astfel că documentele prezentate nu au conținut toate informațiile , că s-a pierdut dreptul de deducere TVA pentru bunuri nelivrate se stabilește prin decizia nr.1208 în sarcina societății recurente obligații fiscale suplimentare reprezentând T.
Din actele fiscale menționate nu reiese că se relevă o constatare a nașterii dreptului de deducere ci reiese că problema ce s-a pus în discuție este aceea a pierderii dreptului de deducere a TVA la momentul controlului în condițiile în care nu au avut loc livrări ,obligațiile contractuale nefiind deci executate, documentele nu ar fi cuprins toate informațiile; societatea este inactivă și respectiv a retinerii aplicării art.155 alin.5, art.155 alin.5 lit.e, art.148 lit.e C.
Aspectele legate de existența documentelor justificative conținând toate informațiile de inaplicabilitate art.148 lit.e C. au fost relevate printre altele și de recurenta prin contestație.
Aceste aspecte sunt analizate și prin hotărârea recurată. A. reține instanța că la data încheierii contractului și nici ulterior nu a avut loc o livrare de mărfuri, că reclamanta nu a înțeles să facă o dovadă contrară. Mai reține instanța că reclamanta nu a arătat motivele pentru care obligațiile contractuale nu s-au executat, aceste obligații nu au fost îndeplinite niciodată și în atare situație operațiunea s-a realizat scriptic prin emiterea unei facturi.
Tot astfel reține instanța că societatea contractantă S. Crass B. SRL este pe lista contribuabililor inactivi iar în contextul dat tranzacției ce are la bază contractul și factura nu mai are conținut astfel că sunt incidente dispozițiile art.148 lit.e C.pr.fiscală vizând ajustarea respectiv anulare dreptului de deducere.
Se observă din argumentele aduse că este analizată situația anulării/pierderii dreptului de deducere față de realitatea operațiunilor la momentul controlului în condițiile în care acest aspect și aceleași norme sunt reținute prin actele de control la stabilirea obligației suplimentare iar acesta este contestată de recurentă. Ori în situația examinării chestiunilor ce au dus la stabilirea situației de fapt și drept aplicabile nu se poate vorbi de o nemotivare în sensul art.261 C.pr.civ.
Legat de acesta susține recurenta că hotărârea ar fi nemotivată întrucât nu cuprinde argumentele ce au dus la înlăturarea susținerilor sale cu privire la momentul nașterii dreptului de deducere în condițiile exigibilității la aceasta și condițiile îndeplinite. Norma mai sus arătată prevede într-adevăr obligația instanței de a arăta în cuprinsul hotărârii a motivelor de fapt și drept ce au format convingerea instanței însă această obligație trebuie înțeleasă în sensul prezentării explicite a considerentelor avute în vedere la pronunțare. Sub acest aspect jurisprudența CED O și a Curții de Justiție a arătat că nu înseamnă că judecătorul trebuia să răspundă în mod corect fiecare argument în parte adus de către participanți la proces fiind suficient ca soluția să prezinte explicit considerentele avute în vedere la pronunțare, să evidențieze chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.
În speță chestiunea esențială ce a vizat stabilirea obligațiilor fiscale în contextul anulării dreptului de deducere al punerii în discuție al acestui aspect dat fiind contestarea a fost examinat de instanță prin reținerea stării de fapt și a normelor aplicabile. A. susținerea lipsei unei motivări nu este fondată și va fi respinsă.
Se susține de recurent că reținerile instanței cu privire la operațiunile efectuate, a documentelor justificative conținând informațiile necesare pentru deducere, stabilire a obligațiilor suplimentare sunt greșite, eronate. Cele susținute nu pot fi reținute. Actele dosarului atestă că la data de 3 iulie 2007 între recurentă și S. C. B. SRL se încheie contractul având ca obiect furnizare materiale feroase și neferoase (f.18 dosar fond).
În baza acestui contract la (...) se emite și factura nr.0000122(134) în baza căreia recurenta își exercită dreptul de deducere TVA în condițiile reglementate de normele fiscale.
Exercitarea dreptului de deducere în condițiile fiscale trebuie justificată în funcție de felul operațiunii, de conținutul realității acestuia demonstrată prin documentele cuprinzând informații complete potrivit art.155 C.pr.fiscală și în condițiile livrării de bunuri.
Factura de mai sus consemnează în cuprinsul său doar produsul/serviciu avans marfă conform contract fără a conține precizari privind cantități, preț.
Contractul invocat în factură cuprinde generic că obiectul îl constituie furnizare materiale feroase și neferoase fără să precizeze cantitatea produselor ce trebuie livrate, preț per cantitate - unitate măsură kg/tonă- termen de livrare , grafic cantități, termene/ loc preluare, predare. Actul încheiat arată în condițiile generice relevate doar că marfa se preda la nivelul cantitativ și calitativ si se preia în condițiile date prin comandă fără a preciza în concret o cantitate, o calitate sau moment privind încheierea unui act sau al carui act va cuprinde aceasta. La dosar nu se depun acte adiționale privind cantitatea, calitatea stabilite a fi preluate ulterior și nici acte care să ateste o comandă. Atare acte nu sunt depuse nici chiar pe parcursul acestei faze procesuale. În plus actele relevă că societatea este inactivă din 2008 iar alte acte care să releve desfășurarea activității și livrarea contractata nu sunt depuse. Adresa adusă la cunoștință organelor fiscale relevă că nu s-au efectuat livrări în condițiile derulării operațiunilor contractuale până la constatarea inactivității, iar actele vizând livrarea după acesta sau vizând încetarea inactivității nu sunt depuse.
Raportat la acte în situația dată a neprecizărilor exprese privind cantitatea, calitatea, preț, termene, loc și al inexistenței unor livrări de mărfuri nu se poate reține o informare corectă în măsură să releve conținutul operațiunii și respectiv ca reținerile instanței vizând operațiunile și conținutul actelor ar fi greșite. În condițiile în care nu există livrări, nu se fac precizări referitoare la cantități, pret, termene s.a situația reflectată de acte nu poate fi alta decât a ajustării și anulării pierderii dreptului de deducere în condițiile normelor reținute de prima instanță și organele fiscale.
Se relevă de recurentă că prin decizia în soluționarea contestației se aduc și alte aspecte care nefăcând obiectul actelor fiscale de verificare nu puteau fi analizate. Susținerea este infirmată de cele reținute prin actele de control care atestă deducerea greșită în condițiile neinformării stabilite de art.155 C., art.148c.fiscal si starea rezultata din verificarea relevata de actele organelor fiscale de la sediul cocontractantului. Aceste acte au relevat modificări a condițiilor în care a fosta acordat inițial deducerea și fac aplicabile normele ce impune ajustarea si respectiv pierderea dreptului de deducere. A. raportat la acte susținerile se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și celelalte susțineri invocate de recurentă vizând indeplinirea obligațiilor în condițiile în care înregistrările în contabilitate se fac cronologic iar din operațiunile consemnate în facturi din punct de vedere al TVA rezultă că tratamentul fiscal este diferit.
Nici susținerile că nu a intervenit un element care să atragă aplicabilitatea normelor reținute prin actele de control și reținute de instanța nu pot fi primite câră vreme textul art.148 lir.c are în vedere nelivrarea bunurilor, același act relevă posibilitatea ajustării iar normele metodologice detaliază situațiile în care se aplică o atare operațiune.
A. se achiesează la susținerile primei instanțe că dacă se reia tranzacția și se va proceda la livrarea produselor ce fac obiectul contractului
și bunurile sunt utilizate pentru operațiuni ce dau drept de deducere fiind reluată se poate relua ajustarea în sensul exercitării dreptului de deducere.
Mai susține recurenta că nu poate fi reținut un prejudiciu . Atare situație de asemenea nu poate fi reținută ca motiv de anulare a actelor contestate de vreme ce s-a procedat la deducere în condițiile unei informări incorecte iar operațiunea nu s-a relevat a avea un conținut corespunzător. De altfel nu trebuie omis că recurenta nu a probat o atare starea decât cea reținută de organul fiscal în privința inactivitatii, al nelivrarii bunurilor,al realitatii operatiunilor necesar pentru deducere.
A. față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate Curtea în baza art.304 C.pr.civ. va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. B. & B. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4839 din 07.XI. 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. D. M.
D. C.
GREFIER
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.M. F.B.
