Decizia nr. 9635/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9635/2012
Ședința publică de la 22 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul I. DE P. AL J. M., împotriva sentinței civile nr. 2941/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul P. D., având ca obiect obligația de a face suspendare raporturi de serviciu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat P. D. personal, care se identifică cu CI seria MM, nr. 3., CNP 1., domiciliat în B. M., S. Dragoș Vodă, nr. 6, Ap. 100, Jud. M..
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul intimat arată că susține concluziile din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2941/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis cererea formulată de către reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al J. M..
S-a anulat actul administrativ nr.94412/(...) emis de I. de P. al J. M. - S. R.
U.
A fost obligat pârâtul să aprobe cererea reclamantului de suspendare a raportului de serviciu pentru o perioadă de 1 an.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la I. de P. al J. M. la data de (...) sub nr.1., reclamantul P. D. a solicitat suspendarea raportului de serviciu pe o perioadă de
1 an, începând cu data de 1 martie 2012.
Prin adresa cu nr.94412 din (...), S. R. U. din cadrul instituției pârâte a comunicat reclamantului că cererea de suspendare a fost respinsă. S-a arătat în conținutul adresei că această soluție a fost determinată de numărul redus de polițiști raportat la situația operativă de pe raza de competență și de lipsa unor posibilități legale de numire a altor polițiști în funcțiile vacante pe perioada suspendării.
Prin acest răspuns negativ ferm, la solicitarea reclamantului, pârâtul și-a manifestat voința, exprimându-și refuzul de soluționare a cererii ce i-a fost adresată în sensul urmărit de către reclamant. În acest fel s-a încălcat interesul reclamantului cu consecințe juridice pentru acesta, ceea ce deschide calea contenciosului administrativ.
Potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, dispozițiile legii se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Abrogarea prevederilor art.67 din Legea nr.360/2002 prin OUG 8., creează un vid legislativ în legea specială care va fi completat, în virtutea prevederilor art.78 din Legea nr.360/2002, cu dispozițiile art.95 din Legea nr.188/1999, neputând conduce la concluzia inadmisibilității suspendării raportului de serviciu al polițistului la cerere.
Potrivit art.95 din Legea nr.188/1999, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin.1 și la art.94 alin.1, pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani. În cazul prevăzut la alin.2, suspendarea se aprobă prin act administrativ al persoanei care are competența numirii în funcția publică.
În speță reclamantul justifică interesul legitim ce a determinat formularea cererii de suspendare prin aceea că, datorită problemelor de ordin financiar, soția sa a fost nevoită să plece la muncă în străinătate (dovedind aceasta prin înscrisurile depuse la filele 3-7), reclamantul rămânând în țară cu fiica lor în vârstă de 4 ani, după cum atestă certificatul depus la fila 10.
Instanța a apreciat că în contextul socio-economic actual, marcat de reduceri salariale, de scăderea puterii de cumpărare, de îndatorarea reclamantului la o unitate bancară și obligația de plată a unei rate lunare de aproximativ 300 E., găsirea unei soluții pentru familia reclamantului era absolut necesară și ea a presupus plecarea soției reclamantului la muncă în străinătate.
După cum s-a arătat mai înainte, cei doi soți sunt părinții unui copil în vârstă de doar 4 ani care, reclamă prezența ambilor părinți alături de el.
Toate acestea conturează interesul legitim, care în opinia instanței justifică cererea reclamantului de suspendare a raportului de serviciu pentru o perioadă medie, de doar 1 an de zile.
Analizând interesul reclamantului, dreptul acestuia la respectarea vieții private și de familie, interesul copilului acestuia, interes care trebuie să prevaleze în orice demers judiciar ce îl privește, instanța a apreciat că prejudiciul creat reclamantului prin respingerea solicitării sale depășește eventualele inconveniente cu care se va confrunta instituția angajatoare.
Constatând în consecință că în mod nejustificat pârâta a refuzat să recunoască reclamantului dreptul la suspendarea raportului de serviciu, instanța, văzând prevederile art.18 din Legea nr.554/2004, cele ale art.78 din Legea nr.360/2002 și ale art.95 din Legea nr.188/1999, a admis acțiunea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. DE P. AL J. M. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de către reclamantul P. D.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că, prin OUG nr. 89 din (...) pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 67 a fost abrogat.
Față de acest aspect,. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările ulterioare nu este aplicabil în cauză având în vedere faptul că în legea specială a fost reglementată modalitatea de suspendare a raporturilor de serviciu a polițiștilor, iar prin abrogarea acestei reglementări legiuitorul a statuat că polițiștii nu mai pot beneficia de suspendarea raporturilor de serviciu.
Recurentul face trimitere și la art. 95 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Șeful IPJ M. aprobă prin act administrativ suspendarea raporturilor de serviciu având în vedere că reclamantul este agent de poliție iar numirea acestuia s-a făcut de către șeful IPJ M. potrivit dispozițiilor art. 51 din OMAI nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale Ministrului Administrației și Internelor.
În opinia pârâtului recurent răspunsul cu nr. 94412/(...) nu poate avea caracterul unui act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 din Legea nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare, deoarece așa cum a arătat dispoziția legală aplicabilă prevede faptul că este atributul celui care are competența numirii în funcția publică să aprobe solicitarea de suspendare a raporturilor de serviciu.
Recurentul mai face trimitere la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. I din Legea nr.
554/2004, cu modificările și completările ulterioare, arătând că apreciază că răspunsul comunicat reclamantului nu reprezintă un refuz nejustificat și, totodată, nu s-a încălcat un interes legitim al reclamantului.
În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) prin sentința civilă nr. 113 din (...), irevocabilă, care a respins acțiunea formulată de către un polițist privind suspendarea raporturilor de serviciu.
Raportat la aspectele invocate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul P. D.
În apărare, reclamantul intimat P. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată - filele 10-11.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
În principal, sentința recurată a fost criticată invocându-se lipsa unui cadru legislativ care să permită suspendarea la cerere a polițistului, precum și inexistența unui refuz nejustificat raportat la prevederile art. 2 alin. 1 lit. i din
Legea nr. 554/2004.
Analizând criticile formulate, Curtea constată că, la data de (...), intimatul
P. D. a solicitat șefului I.ui Județean de P. M. suspendarea sa din funcție, motivat de faptul că, date fiind posibilitățile financiare reduse ale familiei sale, care nu mai permiteau acoperirea ratelor creditului ipotecar contractat și asigurarea unui trai decent, soția sa a fost nevoită să se angajeze în Geneva, Elveția, începând cu data de (...), iar pentru a nu suferi familia sa, este necesar să o însoțească, împreună cu fiica lor.
Cererea formulată nu a fost aprobată, , comunicându-i-se intimatului, la data de (...), că, pentru realizarea sarcinilor și obiectivelor conferite inspectoratului, coroborat cu numărul redus de polițiști, raportat la situația operativă de pe raza de competență și lipsa unor posibilități legale de numire a altor polițiști în funcțiile vacantate pe perioada suspendării, conducerea inspectoratului nu a putut da curs acestei solicitări.
Curtea observă, așadar, că refuzul aprobării cererii de suspendare nu a avut la bază inexistența unui cadru legislativ în acest sens, astfel cum s-a susținut prin întâmpinare și, ulterior, prin cererea de recurs, ci lipsa polițiștilor necesari pentru acoperirea situației operative de pe raza de competență și lipsa posibilităților legale de angajare a altor persoane în această calitate.
De altfel, cadrul legislativ pentru aprobarea unei cereri de suspendare, la cererea polițistului, exista, aspect reținut corect de către instanța de fond.
Astfel, abrogarea dispozițiilor 67 din Legea nr. 360/2002 prin OUG nr.
89/(...) nu are nici o relevanță pentru soluționarea favorabilă a recursului, atâta timp cât posibilitatea suspendării este prevăzută de dispozițiile art. 92 alin. 2 din
Legea nr. 188/1999, legea generală privind pe funcționarii publici, potrivit cărora raportul de serviciu se poate suspenda, la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. 1 și la art. 94 alin. 1, pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani.
De altfel, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, a fost emis
Ordinul MAI nr. 298/2011, în vigoare începând cu data de (...), iar prin art. 44 alin. 2 s-a prevăzut în mod expres că raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a polițistului, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani.
Or, și raportat la aceste noi dispoziții, recurentul nu recunoaște, nici în prezent, acest drept al polițistului, drept care era reglementat prin dispoziții legale, în realitate acesta fiind motivul respingerii cererii intimatului și nu cel al personalului redus, aspect care nici nu a mai fost invocat în fața instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii dată de lipsa actului administrativ, Curtea constată că acțiunea formulată este întemeiată pe refuzul nejustificat al autorității de a soluționa o cerere.
Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere este definit la lit. m din același text legal ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că poate fi considerat un refuz nejustificat de soluționare a cererii și rezolvarea defavorabilă petentului, în condițiile în care sunt încălcate drepturile acestuia și nu doar situația în care cererea formulată nu primește nici un răspuns, astfel cum susține recurentul.
Or, dată fiind situația intimatului-recurent care, în opinia Curții reprezintă un motiv justificat de admitere a cererii sale de suspendare din funcție, precum și rațiunile reale pentru care cererea sa nu a fost aprobată (lipsa unui cadru legislativ), Curtea apreciază că suntem în prezența unui refuz nejustificat, soluția dată de instanța de fond fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește lipsa unui interes legitim al reclamantului, acest motiv este vădit nefundat, fiind evident că, prin separarea familiei sale, intimatul este vătămat.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de I. DE P. AL J. M., împotriva sentinței civile nr. 2941/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. |
G., M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: P. V.
