Decizia nr. 223/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.223/2012
Ședința din data de 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții C. V. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 5126 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații P. B. B. și SC I. J.-P. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
În data de 12 ianuarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, concluzii scrise din partea intimatei SC I. J.-P. S.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 ianuarie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5126 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. V. și C. în contradictoriu cu pârâții P. B. B. și SC I. J.-P. S., având ca obiect suspendarea autorizației de construire nr.25/(...).
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei SC I. J.-P. S. suma de
1000 lei cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că autorizația de construire nr.25/2010 a fost emisă de P. com.B.-Bîrgâului la data de (...), iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de (...) și primită de către autoritatea emitentă a autorizației, în cauză, la data de (...), dovadă fiind confirmarea de primire depusă la fila 12 dosar.
Deși reclamanții au specificat în cererea de chemare în judecată că autorizația de construire nr. 25 din data de (...) le-a fost comunicată la data de (...), urmare a cererii lor din data de (...), aceștia nu au făcut nici o dovadă în acest sens. Cu toate că pârâta SC I. J.-P. S. a afirmat în întâmpinarea care le-a fost comunicată reclamanților că, aceștia au cunoscut despre existența autorizației de construire încă din data de (...) și că în atare situație procedura prealabilă din data de (...) nu respectă termenul de 30 de zile prev. de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, reclamanții nu au înțeles să combată cu probe nici acest aspect.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că reclamanții nu au respectat termenul de 30 de zile pentru efectuarea procedurii prealabile prev. de disp.art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, ceea ce echivalează cu lipsa acestei proceduri și în consecință neîndeplinirea cerințelor legale pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ.
Al.7 a art.7 din Legea nr.554/2004 reglementează o situație de excepție, referitoare la posibilitatea formulării plângerii prealabile, pentru motive temeinice și peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ prev. la al.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termenul de 6 luni fiind unul de prescripție.
Reclamanții nu s-au încadrat cu introducerea plângerii prealabile nici în termenul maxim de 6 luni prevăzut de dispozițiile legale arătate mai sus. Astfel, autorizația de construire nr.25 a fost emisă la data de (...), iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de (...), după mai mult 10 luni de la data emiterii actului administrativ.
Așa cum reiese din motivarea cererii de chemare în judecată nemulțumirea reclamanților datează, încă din anul 2007, aceștia fiind la curent cu toată activitatea desfășurată de către pârâta SC I. J.-P. S., având cunoștință din data de (...) și de prima autorizație de construire nr.20/(...). În atare situație, instanța nu a putut aprecia ca veridică afirmația reclamanților că au luat la cunoștință de autorizația atacată abia la data de
(...), afirmație care este și nedovedită.
Plângerea prealabilă formulată la data de (...), este efectuată doar pro causa, pentru a suplini lipsa de diligență a reclamanților cu privire la respectarea dispozițiilor legale în materie.
În lipsa sesizării, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, este de prisos analizarea celorlalte două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare formulată pe tem.art.14 din Legea nr.554/2004 și a aspectului privind obiectul cererii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C. V. și C. I., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actelor atacate prin cererea introductivă, așa cum a fost completată ulterior.
În motivarea recursului se arată că problema îndeplinirii procedurii prealabile nu mai este una de ordine publică, instanța de judecată neavând posibilitatea invocării sale din oficiu. Singurul îndrituit să invoce neîndeplinirea procedurii prealabile este pârâtul, care, sub sancțiunea decăderii, trebuie să o facă prin întâmpinare.
Întâmpinarea se depune cu cinci zile înainte de primul termen de judecată. Pentru primul termen de judecată intimata SC I. J. P. S. a depus un înscris prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a T.ui C. și alte aspecte legate de fondul cauzei, iar la data de 12 octombrie, pentru cel de-al doilea termen de judecată, a depus o nouă întâmpinare prin care a invocat, printre altele, și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Or, raportat la dispozițiile legale invocate în cele ce preced, la acest moment intimata era decăzută din dreptul de a mai invoca neîndeplinirea procedurii prealabile.
De altfel, instanța nici nu a pus în discuția părților excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, rezumându-se să o invoce direct în motivarea sentinței atacate, această împrejurare reprezentând un viciu de nelegalitate
Pentru a demonstra împrejurarea introducerii în termen a plângerii noastre prealabile, arată că nu s-a pus problema cunoașterii actului, ci doar a bănuirii existenței sale, sens în care s-au adresat P. cu o cerere în vederea comunicării în măsura în care autorizația exista. Nu puteau fi ținuți la acea dată de atacarea unui act a cărui existență doar o bănuiau, fără să fi luat la cunoștință efectiv despre el și despre conținutul său.
Mai mult, recurenții nu s-au adresat P. B.-B. cu o cerere în vederea eliberării autorizației de construire la data de (...), ci la data de (...). Data de
(...) este o eroare a pârâtei în cuprinsul întâmpinării, la care nu au înțeles să se refere în mod expres în condițiile în care există la dosarul cauzei adresa la care se face referire, cu dovada datei la care aceasta a fost expediată.
In al doilea rând, la data de (...) recurenții au luat la cunoștință despre autorizația de construire nr. 20/(...), la care au făcut referire în cererea de chemare în judecată și care nu face obiectul cererii lor de suspendare. A. împrejurare, la fel ca și împrejurarea că între recurenți și pârâtă au existat mai multe neînțelegeri începând cu anul 2007, neînțelegeri legate de modul de executare a lucrărilor pe proprietatea vecină nu poate constitui un indiciu pentru faptul că ar fi cunoscut autorizația de construire atacată.
Recurenții arată că data de (...) este data la care le-a fost comunicată autorizația de construire nr. 2..2010. La data de (...) deja au introdus plângere prealabilă împotriva acestei autorizații. Dovezile de comunicare trebuie să se regăsească la dosarul cauzei și reprezintă singurele dovezi din care rezultă faptul luării de către aceștia la cunoștință despre conținutul actului atacat, precum și data luării la cunoștință despre acest act.
Pentru a susține tardivitatea plângerii prealabile (și deci neîndeplinirea procedurii prealabile) sub aspecte arătate, prima instanță a folosit o variantă foarte veche a Legii nr. 554/2004. Într-adevăr, anterior datei de 27 septembrie 2007, alin. 7 al art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevedea că plângerea prealabilă În cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de
6 luni este termen de prescripție. La de 7 septembrie 2007 a fost pronunțată D. C. C. nr. 797 publicată în Monitorul Oficial din 19 octombrie
2007, prin care s-a constatat că textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulare de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Recurenții arată că sunt terți față de actul administrativ atacat, terți vătămați în drepturile lor legitime prin emiterea sa, așa încât nu sunt ținuți la atacarea actului de termenul de 6 luni de la emiterii sale. Cum aceștia au luat la cunoștință despre conținutul actului abia la data de (...), aceasta reprezentând singura dovadă a comunicării actului către recurenți, indiferent de data emiterii actului. la data de (...) erau in interiorul termenului legal pentru introducerea plângerii prealabile.
Mai departe, recurenții prezintă argumente cu privire la temeinicia cererii lor de suspendare a executării autorizației de construire în discuție.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor art.304 și art.3041 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
În motivarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că prima condiție ce se impune a fi analizată în soluționarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ nu este îndeplinită, în sensul că, în speță, lipsește plângerea prealabilă formulată în condițiile art.7 alin.1 din Legea 554/2004. Astfel, s-a reținut lipsa dovezii comunicării autorizației de construire către reclamanți la data de (...), precum și depășirea termenului de 6 luni de la emiterea actului, prevăzut de art.7 alin.7 teza finală din Legea 554/2004.
În primul rând, instanța va înlătura susținerile recurenților conform cărora intimata SC I. J. P. S. a fost decăzută din dreptul de a invoca neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât aceasta a invocat excepția lipsei sesizării prealabile a autorității publice în condițiile art.7 din Legea
554/2004 chiar prin înscrisul depus pentru primul termen de judecată, prin care a solicitat, cu prioritate, amânarea judecării cauzei, dar, în subsidiar, a formulat și anumite apărări (fila 21) - de altfel, și reclamanții fac referire la acest înscris în cuprinsul motivelor de recurs.
Mai departe, curtea reține că, în recurs, reclamanții au depus copia răspunsului emitentului autorizației de construire contestate la cererea reclamanților din data de (...), răspuns înregistrat sub nr.2693/(...), din care rezultă că alăturat li se comunică și o copie conformă cu originalul a autorizației nr.25/2010, în scopul executării unor lucrări de către aceștia. Prin urmare, recurenții au depus un înscris din care rezultă că au avut deplină și efectivă cunoștință de cauză de conținutul complet al actului contestat abia în luna septembrie 2011, plângerea prealabilă fiind formulată în termen la data de (...) (data poștei).
Mai mult, cu privire la teza finală a art.7 alin.7 din lege, prin D. C. C. nr.797/2007 a fost admisă excepția de neconstituționalitate, textul fiind neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată printr- un act administrativ individual adresat altui subiect de drept. C. art.147 din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale.
Prin urmare, curtea apreciază că plângerea prealabilă împotriva autorizației de construire nr.25/2010 a fost formulată cu respectarea condițiilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ.
Întrucât instanța de fond a reținut ca fiind de prisos analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de suspendare formulate în temeiul art.14 și a aspectului privind obiectul cererii, practic nu a soluționat fondul cererii cu care a fost învestită, această analiză neputând fi făcută direct în recurs, astfel cum au solicitat recurenții.
Având în vedere considerentele expuse, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. (aplicarea greșită a dispozițiilor art.7 din Legea 554/2004), în temeiul art.312 alin.3 și 5
C.proc.civ., instanța va admite recursul, va casa sentința civilă nr.5126 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanții C. V. și C. I. împotriva sentinței civile nr.5126 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F.
Red.C.P./Dact.GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: C.A. C.
