Decizia nr. 379/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 379/2012
Ședința publică de la 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘED.TE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. N. AL P.
- B. E. C. ÎN N. ȘI ÎN I. M. - F. P. CU S. S. - P. D. C. I. S., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL P. R. și I. DE P. AL J. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimații au depus întâmpinări la dosar.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3732 din (...) pronunțată în dosarul (...) a T.ui S. s-a respins ca nefondată cererea formulată de C. N. al P. în numele și interesele reclamanților polițiști din cadrul IPJ S. împotriva pârâților
Ministerul Administrației și Internelor, I. G. al P. R. și I. de P. al J. S. pentru constatarea dreptului reclamanților la plata salariilor diminuate și obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariile cuvenite și salariile diminuate de
25% față de luna iunie 2010 și s-a respins ca prematur introdusă cererea petentului privind obligarea pe viitor a pârâților la plata salariilor diminuate și la plata cheltuielilor de judecată.
T. a reținut că drepturile reclamanților la plata diferenței dintre salariile cuvenite și salariile diminuate prin L. 1. nu au fost afectate în substanța lor și ca atare nu poate fi incidentă prevederea din Protocolul 1 la C. în sensul de a considera salarul într-un anumit cuantum ca o valoare patrimonială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. N. al P. în calitate de reprezentant legal al reclamanților solicitând casarea sentinței, rejudecarea litigiului în fond cu consecința admiterii acțiunii arătând că salariul este un element cuprins obligatoriu în actul de numire în funcție, deciziile Curții
Constituționale nr.872 și 874/2010 sunt caduce, perimate și căzute în desuitudine prin dispozițiile L. 2. măsura reducerii drepturilor salariale a fost menținută pe toată durata anului 2011 ba chiar proporția de reducere a fost mărită de la 25% în semestrul II - 2010 la 28% în anul 2011, iar așa- zisa creștere salarială de 15% a reprezentat doar 11,25% peste cei 75% la care aceasta se raportează, ajungându-se astfel la nivelul de 86,25% față de salariul din iunie 2010. Prin neacordarea premiului anual și a primelor de concediu, drepturile salariale au fost reduse cu încă două salarii din cele 14 anuale și scăzând și acest procent rezultă un salar cu 72% mai mic față de iunie 2010.
Reclamanții-recurenți arată că nu pot fi invocate prevederile constituționale pentru restrângerea drepturilor salariale pentru că G.ul trebuia să adopte un program de restructurări, măsura diminuării salariilor este discriminatorie în sensul că vizează numai angajații plătiți din fonduri publice, legea nu este previzibilă și nu există un scop legitim pentru luarea măsurii, iar suprimarea unui sfert din salariu echivalentul unei săptămâni de lucru are ca efect afectarea dreptului în substanța sa. Prin aceasta, a fost încălcată C. E. atât de G., P. cât și de Curtea Constituțională care a preluat fără explicații din expunerea de motive a legii fără a pune întrebări în ce fel măsuri de genul neatingerii țintei deficitului fiscal al periclita siguranța națională.
Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare arătând că nu se poate susține că o lege este nelegală, că există o prevedere constituțională care dă posibilitatea P.ului să restrângă dreptul salarial, acesta nefăcând parte din categoria drepturilor absolute garantate de C. E. și poate suferi anumite limitări.Ca atare, măsura nu este discriminatorie.
I. de P. J. S. a depus întâmpinare apreciind că măsura de reducere a drepturilor salariale este prevăzută de L. 1., este întemeiată pe dispoz.art.53 din Constituție, iar salarizarea se efectuează în conformitate cu prevederile OMAI S/629/2009.
I.G.P.R. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului arătând că măsura este prevăzută de lege, legea a fost considerată ca fiind constituțională, astfel că recursul este nefondat.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Reclamanții reprezentați prin C. N. al P. sunt funcționari publici cu statut special fiind polițiști în cadrul IPJ S.. Acestora li s-au aplicat măsurile de restrângere a drepturilor salariale conform L. 1., salarizarea efectuându- se în conformitate cu OMAI S/629/2008. Prin această lege, drepturile salariale a personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice au fost reduse cu cca 25%.
În cazul salariaților din sectorul public salariul este cel stabilit prin legea unică de salarizare, nu poate fi negociat, modificat ceea ce poate fi modificat este doar măsura în domeniul îmbunătățirii condițiilor nu și drepturile salariale, iar legile trebuie să fie suficient de previzibile să respecte dreptul de informare pentru ca aceștia să își poată orienta conduita în raport de măsurile ce urmează a fi luate.
În acest sens este și art. 6 alin. 1 din L. nr. 24/2000, potrivit căruia, orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența Curții
Europene a D. O.
Având în vedere că sectoarele de activitate în care prestează munca salariații plătiți din fondurile publice sunt de o deosebită însemnătate și responsabilitate, că în aceste domenii activează foarte multe persoane care au înalt grad de pregătire profesională, de specializare, care au fost angajați sau numiți în funcții, cu respectarea legislației, doar prin concursuri sau examene severe, că o parte însemnată dintre angajații ce fac parte din această categorie, datorită incompatibilităților prevăzute de actele normative în vigoare, nu ar putea să-și asigure menținerea unor venituri lunare pe care aveau speranța de a le obține, muncind în sectorul privat, se impune ca S. să asigure acestora, în mod nediscriminatoriu față de lucrătorii din sectorul privat, stabilitatea și previzibilitatea salarială, siguranța economică a lor ca indivizi și, implicit, a familiilor lor, acesta trebuind să fie un deziderat pentru Stat și un obiectiv de interes public.
Riscul pe care și-l asumă statul în situația în care nu asigură o asemenea stabilitate a veniturilor lunare realizate în urma muncii prestate, salariaților plătiți din fonduri publice, este tocmai orientarea lucrătorilor, mai ales a acelora cu înaltă calificare, spre sectorul privat, care poate să le garanteze respectarea stabilității și previzibilității salariale.
Pentru argumentele prezentate anterior, Curtea consideră că salariații reprezentați în cauză aveau "un bun"; în sensul Convenției Europene a D. O.
Se reține însă că, măsura luată prin L. nr.1., constând în restrângerea exercițiului dreptului reclamanților, respectiv în reducerea drepturilor salariale cu 25%, fără a fi afectată substanța bunului, a fost determinată de motive de utilitate publică, în contextul crizei economice profunde cu care se confrunta R., care putea pune în pericol stabilitatea economică a României și, prin aceasta, siguranța națională, situație ce a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional.
Potrivit art. 16 alin. 1, prevederile acestei legi, intrate în vigoare la data de (...), se aplică până la data de 31 decembrie 2010, fiind deci, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții temporare, păstrându-se astfel justul echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Art. 53 din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. R. poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Art.1 din Protocolul adițional la C. prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Pentru aceste motive, se reține că, în speță, restrângerea exercițiului dreptului reclamanților s-a efectuat cu respectarea cerințelor art. 53 din Constituție și nu încalcă prevederile art.1 din Protocolul adițional la C. E. a D. O.
De altfel, potrivit deciziei nr.874/(...) a Curții Constituționale, G.ul a opinat că măsurile dispuse prin L. nr.1. sunt legale și conforme jurisprudenței C., tocmai având în vedere faptul că acestea reprezintă doar restrângeri ale exercițiului unor drepturi, nefiind afectată substanța acestora și că au fost luate pe o perioadă determinată, iar Curtea Constituțională a reținut că măsura criticată are un caracter temporar, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Curtea Constituțională a mai reținut, prin aceeași decizie, că este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, aceasta fiind de esența art.53 din Constituție.
În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că măsura criticată are o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010.
S-a reținut că aceasta: "Este o obligație de rezultat pe care și-o impune legiuitorul, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor."; Or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exercițiului drepturilor este de esența textului art.53 din Constituție.
De asemenea, prin D. nr. 1., Curtea Constituțională a reținut, analizând dispozițiile art. 10 cap. III din L. nr. 329/2009, următoarele: „Se impune subliniat însă faptul că de esența legitimității constituționale a restrângerii exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ce excepție, dacă nu există altă soluție pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluții pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică și socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autoritățile și instituțiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporțională cu situația invocată de inițiatorul proiectului de lege";.
Ca o confirmare a caracterului temporar al L. nr.1. este și faptul că și faptul că, începând cu data de (...), a intrat în vigoare L. nr. 2., privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a stabilit că pentru anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Pe cale de consecință, pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală, impunându-se a fi menținută ca atare.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L.
DECIDE
Respinge recursul declarat de C. N. al P. în numele reclamanților funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul IPJ S. împotriva sentinței civile nr. 3732 din 0(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința { F. |publică} din 19 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER R. R. D. L. U. M. D. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
