Decizia nr. 2302/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2302/2012
Ședința publică din data de 21 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanții N. R., G. O., M. (F. N.) M., L. A., S. C.-C., D. I., B. V.-B., N. L.-V., N. V., D. S.-C., B. A.-C., C. I., M. F., B. R.-S. și M. T.-I. împotriva sentinței civile nr. 1129 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamanta A. C. DE D. S. F. B. și pârâtul P. C. R., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții prin avocat M. L., în substituirea d-nei avocat M. D.-M., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, achitată cu chitanța aflată la fila 6 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din L. nr. 1., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1129 din data de (...), casarea sentinței pronunțată de T. B.-N. și rejudecând să se dispună admiterea acțiunii introductive în sensul anulării Dispoziției P.ui comunei R. nr. 7., pentru motivele expuse detaliat în motivele de recurs.
În susținerea recursului și a caracterului nelegal al hotărârii atacate arată că instanța de fond în mod eronat a aplicat dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/1996, a Legii nr. 1., fără a le corobora cu dispozițiile art. 72 din L. nr. 1., reținând că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Ori neexistând dispoziții legale care să stabilească modalitatea de acordare și un anumit cuantum în privința drepturilor de care au beneficiat recurenții până la momentul adoptării dispoziției atacate, care face obiectul prezentei cauze, prin interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că prin contractele colective de muncă se pot negocia clauze referitoare la drepturile căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale și de asemenea se pot negocia clauze care să acorde salariaților mai mult decât s- a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Se susține că sunt aplicabile de asemenea dispozițiile art. 72 din L. nr. 1. care prevăd în mod expres că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, cu atât mai mult cu cât există o altă hotărâre emisă de către P. comunei R. prin care se instituie obligativitatea prezentării salariaților la serviciu într-o ținută decentă și care în opinia sa, nu poate fi adusă la îndeplinire prin menținerea dispoziției atacate.
În anexa dispoziției nr. 7. sunt cuprinse atât salariați funcționari publici cât și personal contractual, iar în ce privește această din urmă categorie de persoane hotărârea adoptată de către primarul comunei R. nu le este opozabilă întrucât modificare raporturilor de muncă se face în conformitate cu dispozițiile din Codul muncii, iar nu prin acte adiționale.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor judiciare, în cuantum de 750 lei, sens în care depune la dosar chitanțe doveditoare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1129 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui B. N. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții N. R., G. O., M. (F. N.) M., L. A., S. C.-C., D. I., B. V.-B., N. L.-V., N. V., D. S.-C., B. A.-C., C. I., M. F., B. R.-S. și M. T.-I. în contradictoriu cu pârâtul P. C. R. ; respinsă cererea de acordare a cheltuielilor.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin dispoziția nr.79/(...) emisă de P. comunei R., s-a stabilit la art. l că „se aprobă recuperarea sumelor acordate în baza disp. emise de primarul comunei R. nr. 463 din (...) privind obligativitatea prezentării la serviciu a salariaților primăriei comunei R. într-o ținută decentă și alocarea de fonduri pentru procurarea acestora, de la salariații P. comunei R. care au beneficiază de aceste drepturi conform anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezenta dispoziție";.
In anexa la această dispoziție (f.10) sunt menționate 15 persoane
(reclamanții din prezenta cauză), cărora li s-a imputat suma totală de 31560 lei, art. 1 al. 2 al dispoziției reglementând modalitatea de recuperarea sumelor - rate lunare ce nu pot depăși o treime din salariul net, acoperirea prejudiciului urmând a se efectua în termen de 3 ani de la data efectuării primei rețineri.
In preambulul dispoziției de imputare au fost invocate actele de control, respectiv procesul verbal al Curții de C. - C. de C. a jud. B.-N. înregistrat sub nr. 6236/(...), decizia nr.38 din (...) a Curții de C. a R. - C. de
C. J. B.-N., iar în drept s-au invocat disp.art.84 lit.b și art.85 alin.l și 2 din
L.188/l999 privind statutul funcționarilor publici, rep., cu modificările și completările ulterioare și art. 272 alin.l , 274 și 275 din L.53/2003, art. 1 al.
1, 7 al. 1, art. 8 al. 1, art. 11 al. 1 lit. a-d, art. 15 al. 1 din L. nr. 554/2004.
Astfel, procesul verbal de constare emis de C. de C. B.-N. la data de (...)
și înregistrat sub nr. 6236/(...) la comuna R., a reținut la cap. B „. de la legalitate și regularitate constate care au determinat producerea de prejudicii"; efectuarea de plăți nelegale reprezentând acordarea unui salariu mediu brut pe economie în vederea procurării unei ținute decente acordat semestrial pentru fiecare salariat, sume acordate prin dispoziția primarului nr. 473/(...) (1500 lei/angajat, sumă acordată în fiecare semestru), cu mențiunea că au fost încălcate prevederile OG nr. 10/2008, HG nr.
281/1993 art. 157 din L. nr. 53/2003, art. 4 pct. E, lit. a din HG nr.
381/2007, cu referire la decizia nr. 768/(...) a Curții Constituționale.
Ulterior decizia nr. 38/2011 emisă de D. C. de C. a J. B.-N. a constatat la pct. 4 lit. a) „acordarea de fonduri personalului angajat al primăriei R. de două ori pe an pentru procurarea unei ținute";, constând î aceea că pe parcursul anului 2009 aceste drepturi au fost stabilite în baza art. 42 al. 2 din Contractul colectiv de muncă, anexă la HCL nr. 12/(...), în ceea ce privește pe funcționarii publici din aparatul de specialitate al primăriei, în acest sens fiind emisă dispoziția nr. 463/(...).
Procedând la analizarea pe cale incidentală a legalității Acordului colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei R., aprobat prin HCL nr.11/2009, fără ca astfel să se poată susține cu temei că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, întrucât reclamanții au susținut drept temei legal al acordării drepturilor bănești privind procurarea unei ținute decente, se constată încălcarea disp. art. 12 alin. l din L.130/l996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Chiar Curtea Constituțională prin decizia nr. 678/(...) a statuat că art. 12 al. 1 teza a II-a din L. nr. 130/1996 nu contravine prevederilor art. 41 al.
2 și 5 din Constituție, drepturile salariaților la măsuri de protecție socială exercitându-se în condițiile legii, iar dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective este limitat de respectarea dispozițiilor legale. Într-adevăr, prin contractele colective de muncă nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minimal prevăzut de lege și de contractul colectiv încheiat la nivelul superior, însă contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice au un regim special, determinat de situația deosebită a părților, contractante, respectiv suportarea de către bugetul de stat sau bugetul local a cheltuielilor necesare pentru funcționarea instituțiilor publice.
Tocmai de aceea drepturile salariale ale persoanelor care funcționează în cadrul instituțiilor publice sunt stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective, în acest sens fiind și disp. art. 31 al. 2 și 3 din L. nr. 1. care prevăd că „Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii";, iar „salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici";.
Din conținutul prevederilor Legii nr. 215/2001, nici primarul și nici consiliul local nu au atribuții în domeniul negocierii și acordării de drepturi salariale și de natură salarială, după corect s-a relevat în procesul verbal de constatare întocmit la data de (...).
Cum din întregea economie a actelor normative ce reglementează materia salarizării personalului bugetar, precum OG 10/2008, HG nr.
281/1993, respectiv art. 31 al.1, 2 și 3, art. 32 din L. nr. 1., nu rezultă că funcționarii publici sunt îndreptățiți la primirea unei sume reprezentând echivalentul unu salariu mediu-brut pe economie/semestru pentru procurarea unei ținute decente, tribunalul apreciază ca nefondată acțiunea promovată de reclamanți în vederea anulării dispoziției nr. 79/(...), nici argumentele expuse la pct. 2 din acțiunea introductivă cu privire la nelegalitatea acestei dispoziții prin prisma reglementărilor art. 270 al. 1 din L. nr. 53/2003 nerepublicată și art. 164 Codul muncii, neputând fi primite în considerarea reglementărilor speciale instituite de L. nr. 1. la art.85 al. 1 și 2, conform cărora „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ";, emitentul dispoziției contestate fiind îndrituit a aproba recuperarea sumelor acordate nelegal, așa cum s-a relevat anterior.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs reclamanții solicitând casarea hotărârii și rejudecând a fi admisă acțiunea în sensul anulării dispoziției contestate.
În susținerea celor solicitate recurenții arată că instanța a interpretat eronat art.12 din L. nr.130/1996 și a Legii nr.1. reținând că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile acordate, fără a le corobora cu dispozițiile art.283 alin.3 C.muncii art.72 din L. nr.1.. Conform prevederilor legale nu se pot negocia drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale însă prin contracte/acorduri pot fi negociate clauze referitoare la drepturi ce nu sunt stabilite prin lege iar aceste drepturi au fost prevăzute în contractul încheiat la nivel superior.
Acordarea drepturilor speciale nu s-a făcut în mod nelegal din moment ce nu exista un text care să o interzică ci dimpotrivă drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care intervine principiul liberei negocieri între părți cu atât mai mult cu cât au existat și resurse financiare, cheltuielile cu plata acestora fiind cuprinse în bugetul local.
Mai mult arată recurenții în dispozițiile art.72 din L. nr.1. se prevăd că autoritățile pot încheia în condițiile legii acorduri cu sindicatele reprezentativ care să cuprindă măsuri referitoare la folosirea fondurilor pentru îmbunătățirea condițiilor ori drepturile speciale prevăzute în acord se circumscriu acestei noțiuni cu atât mai mult cu cât chiar autoritatea emitentă a dispoziției contestate a impus prin dispoziția nr.463/2009 obligativitatea prezentării la serviciu. O. decurgând nu puteau fi încălcate iar neîndeplinirea atrage răspunderea părților vinovate. În lumina noilor reglementări trebuie avut în vedere prevederile exprese cuprinse în codul muncii art.164 potrivit cărora nici o reținere din salariu nu poate fi operată înafara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege iar reținerile cu titlu de dauna cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadenta lichidă și exigibilă . Ca atare prevederile invocate exclud posibilitatea recuperării prejudiciului provocat angajatorului prin alte proceduri reglementate de lege cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare care își găsește reglementările în vechiul cod al muncii în prezent abrogat. Pentru acest motiv dispoziția este lipsită de temei legal și contravine dispozițiilor imperative.
Analizând argumentele aduse prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că prin dispoziția nr.79 din 0(...) emisă de către intimat - P. comunei R. -s-a dispus recuperarea în rate a sumelor acordate în baza dispoziției nr.463/2009 de alocare a unor sume de bani pentru ținuta decentă - sume care au fost considerate nelegal acordate de Curtea de Conturi a României - C. de conturi a județului B.-N. în decizia nr.38/2011.
Anexa nr.1 la decizia menționată cuprinde un număr de 15 persoane respectiv reclamanți și cuprinde sumele încasate necuvenit.
În preambulul deciziei se arată că măsura a fost dispusă având la bază prevederile pct.4 lit.a din decizia nr.38/2011 și prevederile lit.B pct.1 din procesul verbal acte emise de Curtea de C. - camera de C. B.-N., prevederile art.8.8, lit.b, art.85 alin.1 și 2 din L. nr.1., dispozițiile art.272, art.273, art.275 din L. nr.53/2003, art.1,7 din L. nr.554/2004 și art.63, art.68, art.115 din L. nr.215/2001.
L. nr.1. privind statutul funcționarului public invocată prin decizia de imputare prin art. 88 lit.b prevede că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s- au acordat necuvenit.
Același act prin art.85 mai prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit.b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei…iar împotriva ordinului/dispoziției funcționarul public se poate adresa instanței.
Reiese din normele enunțate că răspunderea civilă a funcționarului se stabilește prin act administrativ - decizie - emis de către conducătorul instituției pentru sumele constatate a fi încasate necuvenit.
Analizând legalitatea actului administrativ contestat se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor prin norme imperative. Astfel actul a fost emis de organul competent - conducătorul instituției publice - în contextul constatării pagubei - prin actele emise de Curtea de C. - camera de conturi B.-N. și pentru nerestituirea sumelor ce s-au acordat necuvenit.
Legat de acesta se susține că drepturile au fost acordate în baza contractului acord colectiv adoptat cu respectarea normelor în materie și care au fost eronat interpretate de instanță.
Susținerea nu poate fi primită. L. nr.1. - aplicabilă în raport de calitatea de funcționari a recurenților - prin dispozițiile art.72 stabilește că autoritățile sau instituțiile publice pot încheiat anual în condițiile legii acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, pregătirea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.
Din actele normative rezultă că funcționarii publici pot negocia prin reprezentați și încheia acorduri numai cu privire la măsurile exprese, măsuri ce vizează condiții de muncă, sănătate, programul și pregătirea respectiv dotări materiale, spații, echipamente, durata zilnică de lucru.
În cauză cele adoptate prin acord și aprobate prin hotărârea consiliului vizează drepturi bănești nu măsuri în sensul cerut de actele normative arătate. Ori în condițiile în care drepturile bănești pentru ținută s.a .nu sunt cuprinse în cele expres reglementate în mod corect a reținut prima instanță că sporurile ar fi justificate.
Se susține de recurenți cele cuprinse în acord respectiv clauzele ce stabilesc drepturi suplimentare sunt intangibile. Această susținere nu poate fi primită această susținere nu poate fi primită deoarece în privința funcționarilor publici principiu instituit este acela al legalității și al posibilității negocierii dar al măsurilor exprese nu și al negocierii salariilor . Acordul este în contradicție cu art.72 invocat iar sancțiunea este aceea a nulității și acordării priorității actului normativ de salarizare.
Nulitatea stabilirii prin acord a salariului este vadita si îi este astfel permis organului de control respectiv Curtea de conturi să constate nelegalitatea din perspectiva actelor normative ce reglementează salarizarea ca plățile făcute de către angajator către aceștia sunt nelegale. Sumele plătite neavând temei în legislația specifică, temeiul lor contractual nefiind valabil deoarece contravine dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea funcționarului public. Prin urmare față de dispozițiile Legii nr.1. susținerile recurenților sunt nefondate și vor fi respinse.
De altfel trebuie arătat că sub acest aspect al verificărilor Curții de conturi s-a statuat și în jurisprudența majoritară constituită la nivelul acestei instanțe, iar în privința negocierii practica constantă a Curții este aceea ca funcționarii nu pot negocia decât măsurile exprese nu și drepturi salariale.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312
C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004, Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de N. R., G. O., M. (F. N.) M., L. A., S. C.-C., D. I., B. V.-B., N. L.-V., N. V., D. S.-C., B. A.-C., C. I., M. F., B. R.-S. și M. T.- I. împotriva sentinței civile nr. 1129 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. F. T. M. B.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud,fond.D. L.
