Decizia nr. 2306/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. A II-A C.,
DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2306/2012
Ședința publică din data de 21 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. V. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 4659 din data de (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al T. C., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN P., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-pârât prin consilier juridic D. S., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1/496/(...), lipsind recurenții-reclamanți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 519506686 din (...), aflată la fila 19 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 5., art. 218 din OG
92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj ca legală
și temeinică, apreciind că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C.- N. a fost în mod corect admisă de către prima instanță, raportat la faptul că prin încheierea de ședință pronunțată la data de (...) reclamanții, reprezentați prin avocat prezent în instanță, și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să conteste atât dispoziția primarului nr. 2654/(...), prin care li s-a soluționat contestația administrativă cât și decizia de impunere privind stabilirea impozitului pe clădire.
Raportat la aspectele evocate și la prevederile art. 68 din L. nr.
215/2001 a administrației publice locale, la art. 13 din L. nr. 5. și art. 218 al. 2 Cod pr. fiscală organul emitent al dispoziției prin care s-a soluționat contestația administrativă este P. M. C.-N. iar nu M. C.-N. ca unitate administrativ-teritorială. Prin urmare, în calitate de pârât ar fi trebuit să stea P. M. C.-N. iar nu unitatea administrativ-teritorială, așa cum au solicitat recurenții.
Potrivit 218 al. 2 Cod pr. fiscală acțiunea în contencios administrativ se face împotriva deciziei de soluționare a contestației și nu în mod direct împotriva actului administrativ fiscal contestat, iar raportat la art. 13 din L. nr. 5. organul emitent al acelei decizii trebuie să stea ca parte în proces iar nu organul emitent al actului administrativ fiscal contestat.
Cu privire la contestarea directă a deciziei de impunere, se relevă de către apărătorul intimatului că raportat la dispozițiile art. 218 al. 2 Cod pr. fiscală solicitarea reclamanților este inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei apărătorul intimatului-pârât solicită a se constata că decizia de impunere și respectiv obligația de plată a impozitului pe clădire a fost stabilită de organul fiscal în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 249 al. 5 pct. 31, 32, 62 din HG 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului fiscal.
Se arată că reclamanții au fost beneficiarii unei autorizații de construcție cu valabilitate de 2 ani, care a expirat fără ca aceștia să efectueze vreun demers legal cu privire la finalizarea lucrărilor iar în atare situație dispozițiile codului fiscal prevăd că o clădire se consideră dobândită la data expirării autorizației de construire pentru partea de clădire care întrunește elementele constitutive ale unei clădiri, respectiv are pereți și acoperiș. În speță, prin procesul-verbal de constatare a lucrărilor s-a relevat că pentru o anumită suprafață imobilul edificat parțial are elementele constitutive ale unei clădiri și drept urmare, pentru această parte reclamanții au obligația de a achita impozitul pe clădire.
În aceste condiții consideră că de la momentul expirării autorizației de construire clădirea se consideră dobândită pentru suprafața care are elementele constitutive ale unei clădiri și prin urmare, începând cu data de întâi a lunii următoare aceștia au obligația de a achita impozit pe clădire.
Din prisma celor evocate apreciază că sunt nefondate susținerile recurenților conform cărora ar fi efectuat demersuri cu privire la prelungirea autorizației de construcție în condițiile în care, din ansamblul probelor administrate în cauză, se poate constata că au fost depuse înscrisuri care nu emană de la reclamanți ci de la o persoană juridică prin care se solicita eliberarea unui certificat de urbanism, ulterior expirării autorizației de construire.
În ceea ce privește solicitarea recurenților de anulare a înștiințării de plată prin care s-a stabilit taxa de regularizare a autorizației de construire, reprezentantul intimatului-pârât susține că o atare cerere făcută în calea de atac a recursului este inadmisibilă dat fiind faptul că, la data de (...) prin precizarea de acțiune făcută la solicitarea instanței reclamanții au învederat în mod clar că înțeleg să conteste dispoziția și decizia de impunere, ori taxa în discuție a fost stabilită prin alt act administrativ, respectiv înștiințarea de plată, cu privire la care aceștia au înțeles să nu o mai conteste în fața instanței de fond.
Pentru aceste argumente apreciază că se impune respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4659 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția invocată de pârâtul M. C. N. și în consecință:
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții S. V., S. E. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN P., având ca obiect anulare act administrativ pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 21 din L. nr.215/2000 „unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu distinct si patrimoniu propriu, sunt subiect juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie precum si la unitățile bancare; unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii";.
Conform art. 68 din L. nr. 215/2000 „în exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual care devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate după caz";.
Așa cum rezultă din acțiunea formulată de reclamanți, obiectul juridic dedus judecății îl constituie anularea dispoziției nr. 2654/(...), dispoziție emisă de primarul municipiului C.-N.
Prin actul administrativ atacat a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de petentii S. V. si S. E. împotriva deciziei de impunere nr. 100384/(...) pentru stabilirea impozitului pentru clădirea proprietate, situată în C.-N. str. I. nr. 13-15 emisă de D. de taxe si impozite locale a M. C.-N. .
Față de cele expuse, instanța a apreciat că obiectul juridic dedus judecății este numai anularea dispoziției primarului C.-N. înregistrată sub nr. 2654/(...) însă petitul este formulat de maniera anulării acestei dispoziții iar în ipoteza admiterii anularea si a deciziei de impunere nr. 100384/(...).
Având în vedere obiectul juridic dedus judecății, în considerarea dispozițiilor legale menționate, instanța a apreciat excepția întemeiată, și a dispus coroborat si cu prevederile art.137 Cod Procedură C. admiterea acesteia si respingea acțiunii formulată de reclamanți pe excepția invocată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții S. V. și S. E. solicitând ca prin decizia ce se va pronunta sa se dispună urmatoarele: - admiterea recursului, casarea Sentintei Civile nr.4659/2011 pronuntata de Tribunalul Cluj S. M. de C. A. si F., De C. de M. si A. S. in dosar nr.(...) si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta in temeiul art.304 raportat la art.312 Cod pr. C. -obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare s-a arătat că reclamanții au atacat Decizia de impunere nr.
100384/(...) emisa de M. C.-N. D. I. si T. locale prin C. inregistrata sub nr.114409/(...).
L. 215/2001 actualizata prevede la art.21 ca U.-administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, iar la alin. 2 se arata ca acestea sunt reprezentate in justitie, de primar sau de presedintele consiliului judetean, dupa caz.
P. in calitate de reprezentant legal al unitatii administrativ teritoriale are capacitatea de a emite dispozitii cu caracter normativ si individual, insa el nu actioneaza in nume propriu, ci in numele unitatii pe care o conduce. Potrivit art.62 alin. 1" P. reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane ori straine, precum și în justitie".
Prin reglementarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal a persoanei juridice de drept public, legiuitorul a desemnat, în mod expres, ca dispozitia primarului este actul procedural prin care se soluționează contestatiile, în nici un caz o "obligație, în nume propriu".
In litigiul dedus judecatii reclamanții au atacat un act (decizia de impunere) emis de o autoritate publica (M. C.-N.), solutionata de catre organul de conducere (primarul), prin urmare unitatea care a emis actul a carei anulare o solicită este M. C.-N. De observat ca in antetul D. P. nr.
2654/(...) apare municipiul C.-N. si un numar dat in cadrul acestuia, iar semnatura primarului apare pe orice act emis de aceasta autoritate publica.
Argumentele reclamanților sunt sustinute si de L. 5. temeiul de drept pe care și-au intemeiat actiunea. Astfel, potrivit art. 2 alin 1 din legea susmentionata, reprezinta autoritate publica, orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public. P. a emis dispozitia, insa nu in nume propriu, ci in numele persoanei juridice de drept public.
In atare conditii, în mod gresit a retinut instanta fondului lipsa calitatii procesual pasive a M. C.-N., intrucat persoana juridica de drept public este cea pentru și in numele căreia a fost emis actul administrativ de către reprezentantul sau legal, anume P. M. C.-N.
Fata de aceste considerente solicită instanței sa aprecieze ca are calitate procesual pasiva in cauza M. C.-N., reprezentat prin P., iar nu primarul, in nume propriu.
Pe fondul cauzei, au fost reiterate considerentele expuse și la fond, în baza cărora recurenții apreciază că, constructia pentru care s-a stabilit impozit prin decizia de impunere nu intruneste elementele constitutive ale unei cladiri in sensul art.249 alin.5 din Lg.571/2003 privind Codul fiscal.
In ceea ce priveste semnarea procesului-verbal de catre S. V., arată ca prin semnarea acestuia nu se recunoaste finalizarea unei cladiri, doar se constata stadiul actual al lucrarilor, prin urmare nu i se poate acorda alta valoare juridica acestui inscris. Finalizarea unei constructii se atesta cu procesul verbal de receptie, iar nu cu procesul verbal care s-a intocmit cu privire la imobilul de pe strada I., nr.13-15.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta.
Pârâtul intimat M. C.-N., reprezentat prin primar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții S. V. și S. E. au chemat în judecată pârâtul M. C.-N., prin primar, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea D. primarului municipiului
C.-N. nr. 2654/(...) si a Deciziei de impunere nr. 100384/(...), cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, prin contestația înregistrată la D. de impozite și taxe locale din cadrul M. C.-N. cu nr.114409/(...), petenții susțineau că decizia de impunere nr. 100384/(...) pentru stabilirea impozitului pe clădirea proprietate, situată în C.-N., str. I., nr. 13-15, a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la modalitatea de calcul a impozitului, deoarece construcția pentru care s-a stabilit impozitul nu întrunește elementele constitutive ale unei clădiri, nefiind finalizată.
Urmare analizării situatiei fiscale de fapt și de drept a petenților a fost emisă de către P. M. C. D. nr. 2654/(...) prin care a fost respinsă contestația ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care a fost introdusă, pe rolul T. C., prezenta cerere de chemare în judecată.
Pârâtul M. C.-N. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prin același înscris a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție întemeiată în drept pe prev. art. 21 din L. nr. 215/2001.
In susținerea excepției inadmisibilității arată că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prev. de art. 205 si urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat coroborat cu art. 7 din L. nr. 5..
Prin sentința atacată, acțiunea a fost respinsă, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. N.
Considerând că soluția dată excepției este nelegală, reclamanții- recurenți au solicitat instanței să dispună admiterea recursului, casarea sentinței fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă în temeiul art. 304, raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
Curtea constată însă că criticile reclamanților nu pot fi primite, în condițiile în care aceștia au solicitat, în contradictoriu cu M. C.-N., anularea
D. nr. 2654/(...) emisă de P. M. C.-N.
Or, M. C.-N. nu detine calitatea de organ emitent al actului administrativ contestat, doar P. M. C.-N. având competența legală de a emite dispoziții, conform prevederilor art. 21 din L. nr. 215/2001: „U. administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. U. administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii";.
Pe de altă parte, în mod corect face trimitere intimatul la prev. art. 68 din același act normativ, conform cărora:"; (1) În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.";
Ca atare, legea este cea care conferă primarului atribuția de a emite dispoziții, iar în cazul în care un astfel de act este contestat în instanță, calitate procesuală pasivă are emitentul lui, independent de împrejurarea că este și cel care reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
Mai mult de atât, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 218 alin. 2 din
OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În practica judiciară, pornind de la acest text legal, s-a statuat, cu titlu de principiu, că actul susceptibil de a fi contestat în fața instanței este decizia de soluționare a contestației, iar nu, direct, actul administrativ-fiscal.
Ca atare, soluția de respingere a petitului referitor la anularea D. P. nr. 2654/(...) din actiunea reclamanților, ca inadmisibil, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. N., este legală.
În acest context, în mod corect arată imtimatul că prin încheierea de ședință pronunțată la data de (...) reclamanții, reprezentați prin avocat prezent în instanță, și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să conteste atât dispoziția primarului nr. 2654/(...), prin care li s-a soluționat contestația administrativă, cât și decizia de impunere privind stabilirea impozitului pe clădire, însă, cu toate acestea, nu au extins cadrul procesual, stabilit inițial, apreciind că este suficientă chemarea în judecată, în calitate de pârât, a M. C. N., al cărui antet apare inserat pe ambele actele atacate.
Or, raportat la aspectele evocate și la prevederile art. 68 din L. nr.
215/2001 a administrației publice locale, la art. 13 din L. nr. 5. și art. 218 al. 2 Cod pr. F.ă, organul emitent al dispoziției prin care s-a soluționat contestația administrativă este P. M. C.-N., iar nu M. C.-N., ca unitate administrativ-teritorială. Prin urmare, în calitate de pârât ar fi trebuit să stea și P. M. C.-N.
Potrivit 218 al. 2 Cod pr. fiscală, prin raportare la art. 13 din L. nr. 5., organul emitent al acelei decizii trebuie să stea ca parte în proces, alături de cel care a emis actul administrativ fiscal contestat.
Așa fiind, validarea poziției recurenților ar echivala cu nesocotirea specificului procedurii de contestare administrativă din materie fiscală, respectiv cu acceptarea situației în care s-ar admite analizarea directă a deciziei de impunere, cu toate că, în lipsa împrocesuării organului de soluționare a contestației, instanța nu s-ar putea pronunța asupra legalității deciziei acestuia.
Ca atare, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din LCA, recursul declarat va fi respins ca nefondat, constatându-se și că, în ceea ce privește petitul referitoare la anularea înștiințării de plată nr. 102600/(...), emisă de M. C.-N., D. de U., prin care s-a stabilit în sarcina recurentilor obligația de plată a sumei de 22.867, 69 lei, taxă de regularizare autorizație de construcție și 13.666,40 lei, majorări și penalități de întârziere, în mod corect s-a relevat de către intimat că procedura de contestare administrativă demarată de către recurenți nu a vizat și acest act.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de S. V., S. E. împotriva sentinței civile nr.
4659 di (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
