Decizia nr. 2323/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2323/2012
Ședința de la 22 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. V. D., împotriva sentinței civile nr. 4685/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta C. T. PRIN P. C. T., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) restituire sume încasate nedrept.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă recurentul personal, asistat de avocat P. V., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei, avocat R. C.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut cauzei de către
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4685 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost respinsă excepția de nelegalitate a art.5 din D. nr.10/(...) emisă de Curtea de Conturi a României-C. de C. a jud.C., invocată de pârâtul S. V. D.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. T., prin P. în contradictoriu cu pârâtul S. V. D. și a fost obligat pârâtul S. V. D. să restituie reclamantei suma de 16.657,00 lei reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit.
A fost obligat pârâtul S. V. D. să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul S. V. D. deține funcția publică de secretar al P. com.T..
Prin HCL al com.T. nr.14/(...) s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al com.T. pe anul 2009 în sumă de 6.992, 21 lei, conform anexei nr.1 și prin care au fost stabilite o serie de sporuri pentru salariați, respectiv: spor pentru condiții de muncă, fond premii, primă de vacanță, , hrană, uniforme și ehipament, etc.(f.35,36 dos.).
Prin HCL nr.3/(...) al com.T. a fost aprobat acordul colectiv de muncă pentru angajații-funcționari publici, din cadrul aparatului propriu de specialitate, în conținutul căruia au fost prevăzute pe lângă sporurile de bază și alte sporuri, indemnizații și premii, astfel:spor pentru orele lucrate în timpul nopții de 25%, spor pentru orele suplimentare, spor pentru orele lucrate în zilele de repaus sau sărbători, premiu anual, spor de 10% pentru condiții vătămătoare de muncă, premiu de 5% din economiile realizate la buget, premiu în luna decembrie de 5-15% și primă de vacanță.(f.35-52 dos.).A. colectiv de muncă a fost înregistrat la P. com.T. sub nr.424/(...).
În urma controlului de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului pe anul 2009 la P. com.T. Curtea de Conturi a României prin C. de C. a jud.C. a constatat că în anul 2009 au fost acordate personalului primăriei sporuri și alte sume în cuantum total de 296.859 lei, care exced cadrului legal.Aceste drepturi au fost acordate în baza contractului/acordului colectiv de muncă, aprobat de C. Local al com.T. prin HCL nr.3/(...).
Prin D. nr.10/(...) emisă de Curtea de Conturi a României prin C. de C. a jud.C. s-a dispus obligarea conducerii P. com.T. să ia măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor drepturi bănești care exced cadrului legal.
Prin somația nr.5769/(...) i s-a pus în vedere pârâtului să restituie sumele primite, însă acesta a refuzat motiv pentru care reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
În conformitate cu disp.art.4 din L. nr.554/2004 verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii.
Așa cum a arătat și pârâtul prin întâmpinare potrivit art.31 al.2 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor publici „funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii";. Prin D. nr.10/(...) emisă de Curtea de Conturi a României prin C. de C. a jud.C. s-a constatat tocmai faptul că au fost acordate sporuri și alte drepturi salariale în alte condiții, fiind încălcate o serie de reglementări legale:OG nr.6., L. nr.82/1991, L. nr.2., OG nr.1., L. nr.329/2009.Nu se poate reține nici încălcarea disp.art.41 al.4 din constituție, fiind încheiat un acord colectiv de muncă, posibilitate recunoscută prin disp.art.72 al.1 din L. nr.1..În ce privesc limitele și conținutul acestuia sunt reglementate prin dispozițiile L. nr.1. și ale HG nr.833/2007.Potrivit art.3 al.2 din Contractul Colectiv de muncă unic nr.2895/(...) contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice.Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pârâtul este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii.
În atare situație sporurile acordate nu pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă, deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 1. privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea
și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Față de cele de mai sus, instanța a respins excepția de nelegalitate a art.5 din D. nr.10/(...) emisă de Curtea de Conturi a României-C. de C. a jud.C., măsura impus fiind în concordanță deplină cu dispozițiile L. nr.1..
Constatându-se, așadar, că pârâtul a beneficiat de drepturi bănești necuvenite, în tem.disp.art.84 lit.b din L. nr.1. rap. la art.164 al.1,2 din codul muncii, instanța a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să restituie reclamantei suma de 16.657,00 lei.
În tem.art.274 cod pr.civ. instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. V. D., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în speță, este incident motivul de recurs prevăzut de art.3404 pct.9 teza finală C.pr.civ., respectiv hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Totodată este incident art.304 ind.1 C.pr.civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, astfel încât nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța urmând să examineze cauza sub toate aspectele.
Prin sentința civila nr. 4. Tribunalul Cluj a admis acțiunea reclamantei C. T. prin P. C. T. având ca obiect obligarea paratului la restituirea sumei de 16.657 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin încasarea necuvenita a unor drepturi de natura salariala, respingând totodată excepția de nelegalitate a art.5 din D. nr. 10/(...) a Curții de C. a R. - C. de C. a J. C.
I. Raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 teza finala
C.pr.civ.
Paratul înțelege sa critice aceasta hotărâre ca fiind netemeinica si nelegala, având in vedere ca a fost data cu aplicarea greșita a legii.
Mai arata ca drepturile bănești constând în spor pentru orele lucrate în timpul nopții de 25%, spor pentru orele suplimentare, orele lucrate în zilele de repaus sau sărbători, premiul anual, spor de 10% pentru condiții vătămătoare de munca, premiu de 5% din economiile realizate la buget, premiu în luna decembrie de 5-15% și prima de vacanta, considerate ca fiind nelegal acordate prin D. 10/(...) a Camerei de C. a J. C., au fost stabilite în baza A.ui colectiv de munca înregistrat la P. T. sub nr. 424/(...), prin HCL nr.3 din (...) adoptata de C. local T., aprobându-se acordarea în favoarea paratului recurent a drepturilor stabilite prin A. colectiv de munca, iar sumele necesare pentru plata acestor drepturi au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuielilor aferente a anului 2009, prin HCL nr.
14/(...).
Negocierea clauzelor cu A.ui colectiv de munca privind acordarea sporurilor anterior menționate s-a făcut cu respectarea întocmai a normelor juridice care reglementează stabilirea și acordarea drepturilor bănești cuvenite funcționarilor publici.
Paratul aduce în atenția instanței caracterul obligatoriu și acordului colectiv de munca liber negociat și cu respectarea prev.41 alin.5, potrivit cărora „dreptul la negocieri colective în materie de munca și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate";, actele de negociere colectiva constituind legea părților, răsfrângându-și totodată, efectele asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabil și fata de autoritățile publice.
În ceea ce privește posibilitatea personalului încadrat în instituțiile bugetare de a negocia anumite sporuri prin A. colectiv de munca, L. nr. 1. privind contractul colectiv de muncă prevede în cuprinsul art.12 alin.1 următoarele: „contractul colectiv de muncă se poate încheia pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale
";.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezultă că prin acordurile colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și al căror cuantum NU sunt stabilite prin dispoziții legale. În această ordine de idei, subliniază faptul că, pentru a se ajunge la încălcarea prevederilor legale enunțate ar fi trebuit să existe un text de lege care să instituie,. Ca natură și cuantum, un spor care să se regăsească, modificat prin negociere, în acordul colectiv de muncă. Or, niciunul dintre drepturile bănești cuprinse în acordul colectiv nu se suprapune cu vreun drept bănesc instituit prin lege, astfel încât nu există derogări de la norme legale imperative.
Apreciază că, decizia 10/(...) a Camerei de C. a J. C., prin măsurile dispuse în art.5 cu privire la recuperarea și a sumei de 16.657 lei reprezentând contravaloarea unor drepturi de natură salarială presupus încasat necuvenit de pârât, reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, fără a fi respectate, însă, dispozițiile imperative ale art.53 din Constituție, care ar putea justifica o asemenea măsură (în acest sens s-a pronunțat de altfel și Curtea Constituțională prin D. nr.872/2010 și 8.).
În mod cert, drepturile de natură salarială presupus acordate „nelegal"; reprezintă drepturi legal câștigate, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Buchen împotriva Republicii Cehe, 2002, ceea ce exclude posibilitatea eliminării lor în virtutea punctelor 3 și 4 din decizia nr.30/(...) a intimatei pârâte C. de C. a J. C., față de care se produce, de altfel, efectul de opozabilitate al C. colectiv de muncă nr.4.079/(...), respectiv, nr.2478/(...).
În susținerea tezei potrivit căreia drepturile de natură salarială în sumă de 16.657 lei constituie drepturi legal câștigate, invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Buchen împotriva Republicii Cehe, 2002, conform căreia noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, inclusiv dreptul persoanei asupra unei creanțe, astfel încât drepturile salariale și de natură salarială pot fi asimilate drepturi de proprietate, iar salariile unor bunuri proprietate privată, ceea ce înseamnă că, dispunându- se recuperarea și a sumei de 16.657 lei prin D. nr.10/(...), se nesocotește în mod grav dreptul de proprietate al pârâtului recurent.
II. Raportat la art.304 ind. 1 C.pr.civ. - pârâtul recurent consideră că
Tribunalul Cluj a analizat cu superficialitate cauza dedusă judecății limitându-se la a pronunța o hotărâre prin care a admis în totalitate pretențiile formulate de către reclamanta intimata C. T., fără a proceda, astfel cum se impunea în mod firesc și în conformitate cu dispozițiile legale, la o analiză a realității sumei pretinse prin cererea de chemare în judecată, în cuantum de 16.657 lei.
Astfel, recurentul a adus în atenția primei instanțe, prin chiar cuprinsul întâmpinării, împrejurarea existenței unei neconcordanțe între suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, respectiv 16.657 lei, și suma rezultată din tabelele întocmite de serviciu contabilitate din cadrul P. T. și comunicate pârâtului, respectiv 16.335 lei, ca fiind plata necuvenită în anul 2009, solicitând totodată lămurirea acestui aspect conform documentației contabile justificative depuse în probațiune, care atestă existența unor drepturi de natură salarială presupus acordării „nelegal"; în sumă de doar 16.335 lei și nu de 16.657 lei. Cu toate acestea, în mod greșit prima instanță a admis în totalitate pretențiile formulate de către reclamantă, cu nesocotirea documentelor contabile justificative care atestă drepturi de natură salarială presupus acordării „nelegal"; într-un alt cuantum, interior, față de cel solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Ulterior pronunțării sentinței, pârâtul a intrat în posesia următoarelor documente contabile justificative emanând de la P. comunei T. statele de plată aferente perioadei ianuarie-noiembrie 2009 pentru funcționari publici, state de plată privind beneficiarii indemnizației pentru ținută aferentă trimestrelor I și III 2009, state de plată privind beneficiarii indemnizației pentru hrană aferentă perioadei ianuarie -noiembrie 2009, tabel cu sumele
plătite necuvenit în anul 2009 de la chel tuieli cu bunuri și servicii , înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea prezentului recurs, în concordanță cu art.305 C.pr.civ., și pe care le-a depus la dosar în copie.
Potrivit documentației contabile susmenționate, emanând de la primăria C. T., drepturi nete de natură salarială presupus acordate „nelegal"; pârâtului, rezultate prin însumarea veniturilor nete (sume brute achitate - impozit) înscrise în dreptul numelui pârâtul la rubrica „. de plată"; în statele de plată privind beneficiarii indemnizației pentru ținuta aferente anului
2009 și statele de plată privind beneficiarii indemnizației pentru hrana aferentă perioadei ianuarie-noiembrie 2009, sau în tabelul cu sumele plătite necuvenit în anul 2009 de la cheltuieli cu bunuri și servicii, sunt în cuantum de 12.253 lei și, nicidecum, în sumă de 16.657 lei, pretinsă de către intimata reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Pe cale de consecință, pârâtul apreciază faptul că chiar dacă ar avea în vedere ipoteza în care drepturile de natură salarială pretinse de către intimata reclamantă ar fi fost încasate necuvenit, pârâtul nu poate fi obligat la restituirea decât a sumei presupus acordată nelegal a cărei cuantum este aprobat prin documentația contabilă justificată susmenționată, respectiv
12.253 lei și, nicidecum, a altor sume stabilite și solicitate arbitral de către reclamantă.
Pentru toate aceste motive, pârâtul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă C. T. - prin P. comunei T. în contradictoriu cu pârâtul S. V. D.
Prin întâmpinarea depusă de reclamanta C. T., jud. C., (f.30-31) prin P. C. T., a solicitat respingerea recursului declarat de aceasta ca fiind nefondat și menținerea Sentința civila 4. din data de (...) pronunțata de Tribunalul Cluj în dos. (...), cu cheltuieli de judecata.
În motivare reclamata a arătat că apreciază ca hotărârea instanței de fond este temeinica și legala.
Cele arătate de recurent în motivele de recurs, referitor la faptul ca a intrat în posesia documentelor contabile ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 4. - recurate, sunt nereale, recurentului comunicându-i-se în timp util , prin avocatul sau, toate documentele depuse de noi la dosarul cauzei.
Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca recurentul a beneficiat de drepturi salariale necuvenite, aceasta recunoscând ca le-a încasat.
C. T. a fost obligata de Curtea de C. a J. C. și în baza Procesului verbal de constatare din data de (...), respectiva D. nr. 10/(...), sa calculeze prejudiciul rezultat din efectuarea plăților salariale necuvenite pentru anul
2009.
Din Procesul verbal de constatare din data de 30 martie 2010, rezulta ca este vorba de plăți salariale necuvenite achitate personalului pentru anul
2009. Acestea se refera la salarii de merit, spor pentru condiții vătămătoare, prime de vacanta, alte prime și sporuri, diminuări de drepturi salariale conform legii.
În D. nr. 10/(...), C. de C. a J. C., la pct. 5, arata ca prejudiciul cauzat P. T. prin acordarea de drepturi necuvenite către salariați este în cuantum de 296.859 lei la nivelul anului 2009.
În cazul reclamantei, prejudiciul stabilit prin documente contabile justificative, in sarcina recurentului S. V. D., angajat la P. T., este de
16.657,00 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru anul
2009.
Este real faptul ca Tribunalul Cluj a obligat recurentul la restituirea cuantumului brut al sumelor incasate în mod nelegal reprezentând drepturi salariale necuvenite pentru anul 2009, insa recurentul nu a solicitat în fata instanței de fond sa se se aiba în vedere cuantumul net al acestor sume acordate necuvenit, motiv pentru care instanta fondului s-a pronuntat exact pe ceea ce au cerut partile la fond.
Întinderea prejudiciului s-a stabilit prin documentele contabile anexate la dosarul cauzei iar instanța fondului a obligat recurentul la restituirea prejudiciului reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pe anul 2009, in suma bruta de 16.657,00 lei.
Conform legislației aplicabile în perioada de referinta și anume: L. 2., OG 6. și OG 1., recurenta nu avea dreptul de a beneficia de drepturile salariale acordate, astfel incat acestea , în temeiul legii și fara a avea nicio legătura cu culpa recurentei trebuie restituite deoarece au fost încasate în mod necuvenit.
Reclamanta mai arată instanței de judecata ca acordul colectiv de munca și acordul individual de munca reprezintă legea părților numai în situația în care se respecta dispozițiile legale în vigoare, ori în cazul nostru legislația aplicabila anului 2009 NU permitea acordarea unor drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 272 al.1 C.muncii , salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, motiv pentru care apreciază ca recursul este neîntemeiat și a solicitat respingerea acestuia.
În drept: reclamanta a invocat prevederile art. 115, 274 C.pr.civ, 284,
285, 272 C.muncii, art.62 din L. nr. 215/2001.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Prima problemă de drept pe care Curtea a antamat-o în prezentul recurs este aceea a greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale instituite de art. 4 alin. 2 din L. contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora în ipoteza soluționării excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului.
În speța de față, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a dispozițiilor conținute la art. 5 din D. nr. 10/(...) emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. a jud. C. fără citarea acestei din urmă entități în calitate de emitent.
Dincolo de aceasta, Curtea va observa că sesizarea cu excepția de nelegalitate trebuia respinsă ca neîntemeiată deoarece pentru solu ționarea acțiunii intentate de reclamantă nu era necesar să se stabilească legalitatea actului administrativ în limitele în care a fost sesizat pe calea excepției de nelegalitate.
Și este așa, deoarece acțiunea reclamantei este inadmisibilă, instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale pertinente conținute de art. 84 și 85 din L. nr. 1., așa cum se va arăta în cele ce urmează.
2. Problema de drept pusă în discuție din oficiu de către instanța de recurs sub forma motivului de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 9
C.pr.civ. cu aplicarea art. 306 alin. 2 C.pr.civ., constă în a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă atât în temeiul art. 85 alin. 1 din L. nr. 1. privind Statutul funcționarilor publici, dar și . baza art. 284, 285 și art. 272 din C. muncii, texte care reglementează condițiile angajării răspunderii civile delictuale a angajatului vinovat de producerea unei pagube.
Textele legale incidente sunt:
L. nr. 188 republicată, din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici:
Art. 84 - Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive
și irevocabile.
Art. 85 - (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin L. nr.
1. privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai . cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune .tre .cidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajare a răspunderii civile delictuale a oricărei persoane angajate în muncă și care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii,potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
În speță, Curtea observă că pârâtul are calitatea de funcționar public, fiind numit secretar al unității administrativ teritoriale conform art. 116 alin.
1 din L. nr. 215/2001 (f. 54 dos. fond) iar relevantă în cauză pentru eventuala atragere a răspunderii civile a acestuia este dispoziția conținută la art. 84 alin. 1 lit. b) din L. nr. 1. normă legală incidentă conform art. 33 alin.
3 din L. nr. 94/1992 cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis un Ordin sau o
Dispoziție de imputare în sarcina recurentului, de către conducătorul intimatei, în baza D. nr. 10/2010 a Curții de C. - C. de C. a jud. C., conform art. 85 alin. 1 din L. nr. 1., acțiunea prin care se solicita angajarea răspunderii recurentului în temeiul dispozițiilor de drept comun conținute de C. muncii, trebuia respinsă ca inadmisibilă și nu admisă pe fond cu aplicarea directă de către instanța de fond a dispozițiilor speciale din L. nr. 1..
Altfel spus, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din L. nr. 1. reținută de instanța de fond ca temei al răspunderii patrimoniale a recurentului în calitate de funcționar public nu trebuia să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantei, ci aceasta din urmă era obligată conform art. 33 alin. 3 din L. nr. 94/1992 să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din L. nr. 1. prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată.
Așa fiind, demersul la instanța de contencios administrativ în vederea constituirii unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal și drept urmare trebuia respins ca inadmisibil de instanța de fond.
Reținând cele ce precedă, Curtea în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr.
554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. va admite recursul declarat de pârâtul S. V. D. împotriva sentinței civile nr. 4685 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va casa și reținând cauza spre rejudecare va respinge acțiunea ca inadmisibilă și, totodată, va respinge și sesizarea având ca obiect excepția de nelegalitate a art. 5 din D. 10/(...) a Curții de C. a R. C. de C. C.
Cum intimata reclamantă C. T. a căzut în pretenții, în temeiul art. 274
C.pr.civ. va fi obligată să plătească către recurentul pârât recurent S. V. D. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avpcațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. V. D. împotriva sentinței civile nr. 4685 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o casează și reținând cauza spre rejudecare: respinge acțiunea ca inadmisibilă și respinge excepția de nelegalitate a art. 5 din D. 10/(...) a Curții de C. a R. C. de C. C.
Obligă reclamanta intimată C. T. la plata către pârâtul recurent S. V.
D. a 1000 lei cheltuieli de judecată.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER R.-R. D. L. U. M. D. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) J.fond. C.-A. C.
