Decizia nr. 2332/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2332/2012
Ședința publică de la 22 M. 2012
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul F. O. M., împotriva sentinței civile nr. 6., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), intimata a depus la dosar note de ședință.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6181 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul F. O. M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. și în consecință:
S-a anulat în parte D. de impunere nr.9. emisă de pârâtă la data din (...) precum și D. nr.303 din (...) emisă de P. D. G. al pârâtei în sensul că le menține doar pentru suma de 41.297,27 lei reprezentând debit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
A.le sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar.
Potrivit art. 256 (1) din L. nr.9. modificată privind reforma în domeniul sănătății, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează și din contribuții ale persoanelor fizice și juridice.
Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A., în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A., se efectuează de către casele de asigurări.
În speță, colectarea contribuției a fost făcută de C.
Sunt asigurați, potrivit legii nr.9. (art.211), toți cetățenii români cu domiciliul în țară. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator.
Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în R.
Prevederile art. 208 al. 3 lit. ";e"; și al. 6 din L. nr.9. modificată consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate. A. voluntară de sănătate nu exclude obligația de plată pentru asigurările sociale de sănătate.
În conformitate cu dispozițiile art. 215 al.(1)și (3) din legea de mai sus, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
În acest caz, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. D. acest venit este singurul asupra căreia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar (art.257 al.( 2) lit. b)
Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5% (art.259 al 4 ).
Din conținutul prevederilor legale de mai sus se reține că obligația de plată a contribuției sociale de sănătate subzistă independent de încheierea unui contract cu C. A.lor de S.
Împrejurarea că reclamantul, care este avocat pensionar nu îl scutește de plata contribuției reglementate de legea nr.9.
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a comunica CAS veniturile realizate pe perioada supusă verificării și nici nu a încheiat contract de asigurare cu aceasta.
T. a distins între obligația de plată a contribuției, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere considerând că reclamantul datorează contribuția la nivelul sume de 41.297,27 lei dar nu și majorări de întârziere și penalități.
În cuprinsul legii există noțiuni care sunt susceptibile de a crea confuzie din partea celor chemați la plata contribuției, confuzie care în accepțiunea instanței face ca plătitorul să nu fie vinovat de plata cu întârziere a contribuției, cu alte cuvinte, acesta ar putea fi obligat numai pentru datoria principală nu și cu privire la accesoriile acesteia.
În concluzie tribunalul a considerat că încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă ,de luare în evidență și că nu în virtutea contractului se dobândește calitatea de asigurat. O. calității de asigurat despre care vorbește art.259 al 7 din lege referindu-se doar la raporturile administrative dintre CAS și asigurat neavând relevanță asupra obligativității plății contribuției.
Cu privire la celelalte critici invocate de reclamantă în motivarea acțiunii, tribunalul a admis că, plata contribuției sociale nu este o obligație fiscală dar legea sănătății neavând dispoziții specifice a împrumutat din codul de procedură fiscală dispozițiile legale cu privire la colectare, prin O. P. C. nr.6. situație în care natura juridică a obligației de plată nu mai are relevanță pentru soluționarea cauzei.
Înainte de apariția L. nr.9. organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate a fost reglementat de OUG 1. care conținea, cu privire la colectare, aceleași dispoziții ca și legea sănătății situație în care neindicare ca și temei legal, pentru perioada anterioară anului 2006 a OUG nr. 1. nu poate afecta legalitatea actelor administrative atacate.
Potrivit art.2 din OUG nr.1. persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația de a-și asigura sănătatea, au obligația de a comunica direct casei de asigurări alese veniturile pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării la fond.
Faptul că reclamantul nu a comunicat C. toate veniturile realizate nu poate fi sancționat întrucât nu este prevăzută o astfel de sancțiune în lege. În acest sens, instanța a apreciat că în sarcina reclamantului nu se pot reține majorările și penalitățile de întârziere în condițiile în care acestea apar cu titlu de sancțiuni pentru neachitarea contribuției în termenul stabilit în decizie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. M. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurenta, în esență, că sabilirea obligaților fiscale, prin decizie de impunere din oficiu, a fost efectuată pe baza informațiilor comunicate de organele fiscale, conform protocolului Încheiat între C.
și A., avand la baza declaratiile depuse de reclamant la organele fiscale teritoriale in temeiul cărora s-au emis deciziile de impunere anuale, Întrucât acesta nu și-a respectat obligația de depunere a declarațiilor la CAS, obligație care-i incumba in temeiul OG nr.92/2003, si a art. 215 din L. nr. 9.(anterior publicării acestui act normativ, reglementări similare se regăseau În OUG nr. 1.).
Potrivit art. 119 și 120 din OG nr. 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează, după acest termen dobânzi(anterior adoptării OUG nr.39/2010 era folosita noțiunea de majorări de Î. in locul celei de dobânda) si penalități de Î. M. de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. De asemenea, potrivit art. 114 din acelasi act normativ, plata cu intarziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de lntarziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora.
Așadar, neplata contribuției de asigurări de sănătate, la termenele de scadentă, este sancționată prin dispozitiile inserate În Codul de procedură fiscală.
Sancțiunea este prezumată a fi cunoscută de la data intrării În vigoare a actului normativ. De asemenea, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, este o obligație legală, prevăzută de L. nr. 9.. Necunoasterea obligatiei legale de plată, precum și a eventualelor sancțiuni În caz de nerespectare este de neconceput din partea reclamantului, și de asemenea lipsită de temei legal, contravenind principiului nemo censetur ignorare legem, situație În care apreciază că prima instanță, În mod gresit a procedat la exonerarea reclamantului de plata majorărilor și a penalităților de întarziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 304 pct8 9. coroborata cu cele ale art. 211 (1), 215, 216,
256(2),(3), 257(2) lit.b, cele ale art.261 din L. nr 9., art. 43, 56, 83 alin.4 din OG nr.92/2003 si art.35 din Normele metodologice aprobate În Anexa nr. 1 la O. P. C. nr.6..
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul F. O. M. solicitând in temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sa se admita recursul impotriva sentintei civile nr. 6181 din 14 noiembrie 2011 a T.ui M. pe care sa o modifice in parte in sensul anularii Deciziei de impunere nr. 9. din (...) emisa de catre parata-intimata si D. nr. 303 din (...) emisa de catre P. D. G. al paratei, pentru debitul in suma de 41.297,27 lei, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat reclamantul că pârâta nu avea competența de a emite decizii de impunere, astfel încât decizia de impunere emisă este lovită de nulitate absolută.
In conformitate cu prevederile art. 86 (1) din O.G. nr. 92/2003 "decizia de impunere se emite de catre organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizia de impunere ori de câte ori acesta modifica baza de impunere, ca urmare a unor constatari prealabile ale organului fiscal sau in baza unei inspectii fiscale."
Pârâta neavând calitatea de organ fiscal, decizia emisa de aceasta este lovita de nulitate absoluta.
Este adevarat faptul ca in intampinarea depusa la dosar parata-intimata invoca ca temei de drept a emiterii deciziei de impunere O. nr. 617 din 13 august
2007 a Casei Nationale de A. de S.
In art. 35 din acest ordin se arata ca in conformitate cu art. 215 alin (3) din L.
95 din 14 aprilie 2006 si 81 din Codul de procedura fiscala organul competent al CAS poate emite decizie de impunere in baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A.
In primul rand subliniază faptul ca un O. nu poate nici sa completeze nici sa adauge la L., el poate fi dat pentru stabilirea cadrului si a metodologiei de interpretare a legii si nicidecum pentru a face adaugiri la ea.
In al doilea rand in art. 215 alin. (3) din L. nr. 9. se stabileste ca persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond, iar art. 81 din Codul de procedura fiscala reglementeaza obligatia depunerii declaratiilor fiscale de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal si precizeaza domeniul la care se refera declaratiile fiscale.
In concluzie, in niciunul din textele Codului de procedura fiscala la care face trimitere acest ordin nu se stabileste competenta organelor CAS de a emite decizii de impunere pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la A., drept urmare, aceste decizii sunt emise de catre un organ necompetent, motiv pentru care sunt lovite de nulitate absoluta.
D. se va aprecia ca parata-intimata este competenta de a emite decizii de impunere solicită a se retine, asa cum arata mai sus ca temeiul de drept invocat de catre parata-intimata pentru emiterea deciziei il reprezinta art. 83(4) din Codul de procedura fiscala in care se statueaza ca: "stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale."
Cum intre C. si A. s-a incheiat protocolul cu nr. P5282/26.(...)/95896/(...) prin care A. se obliga sa comunice catre C. veniturile realizate de persoane fizice din activitati independente inseamna ca, desi parata-intimata avea cunostinta despre faptul ca realizează venituri, daca aprecia ca pentru aceste venituri incasate de catre reclamant trebuie sa platească la fondul national de sanatate era obligata sa îi notifice suma pe care o datorează prin instiintarea prevazuta in art. 83(4) din Codul de procedura fiscala (text invocat de parata-intimata in continutul deciziei).
D. fara instiintarea prealabila a contribuabilului nu se poate face stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale, incalcarea acestei dispozitii imperative ale legii duce la nulitatea absoluta a actelor emise de catre C. de A. de S. M.
Solicită a se retine faptul ca fara nici o instiintare prealabila i-a fost comunicata decizia de impunere din oficiu nr. 8540/697/(...) la data de (...) (data postei) cu incalcarea procedurii si a termenului prevazut in art. 83(4) Cod procedura fiscala, calculandu-i-se debitul, dobanzile si penalitatile de intarziere in baza datelor pe care CAS le avea de la A. pe o perioada de 5 ani in urma, procedura contrara dispozitiilor legale.
In lipsa contractului de asigurare incheiat cu C. de A. de S. nu exista obligatii fiscale fata de aceasta.
D. se va retine competenta CAS M. de a emite decizii de impunere solicită instanței a retine ca asa cum a aratat mai sus in conformitate cu dispozitiile art. 215(3) din L. nr. 9. persoanele fizice care desfasoara activitati independente sunt obligate sa depuna declaratii fata de fond cu conditia sa fi incheiat contractul de asigurare cu C. de A. de S.
Din textul legii rezulta fara dubiu faptul ca, obligatiile la fond se nasc in temeiul contractului si nu a legii, cum gresit a statuat instanta de fond, care in hotararea recurata a retinut "ca incheierea contractului de asigurare are doar o valoare administrativa, de luare in evidenta si ca nu in virtutea contractului se dobandeste calitatea de asigurat".
In sensul celor sustinute de catre reclamant s-a pronuntat Judecatoria Tg.
Jiu prin sentinta civila nr. 4. iunie 2011 care a admis cererea formulata de C. de A. de S. G. de a obliga pe titulara unui cabinet de avocatura sa incheie contractul de asigurari de sanatate si sa depuna declaratii privind obligatiile fata de fond.
Aceeasi opinie a fost impartasita si de catre Tribunalul Cluj prin decizia civila nr. 1. pronuntata in dosarul nr. (...) in sensul ca daca nu exista contract de asigurare, nu exista nici creanta.
Avand in vedere faptul ca reclamantul nu a incheiat cu C. de A. de S. M. un contract de asigurare si ca fiind pensionat pentru limita de varsta, este asigurat prin efectul legii conform art. 257(1),213(1) si 213(4) din L. nr. 9., apreciază ca si pentru aceste considerente decizia de impunere emisa cu incalcarea legii urmeaza a fi anulata.
Pentru motivele mai sus invocate din care rezulta ca hotararea recurata a fost data cu aplicarea gresita a legii solicită sa se admită recursul asa cum este formulat.
Reclamantul F. O.l M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat - fila 33.
La data de (...) pârâta recurentă C. de A. de S. M. a depus note de ședință solicitând admiterea propriului recurs - fila 39.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
La data de (...) reclamantului F. O. M. i s-a comunicat decizia de impunere
8540/697/(...) pentru suma de 37.718,14 lei debit, 51.360,12 lei majorări de întârziere și 5.647,82 lei penalități de întârziere. A. decizie a fost contestată conform art.205 C.proc.fiscală și respinsă prin decizia 303/(...).
Aspectul recurat de reclamant privește întreaga sumă stabilită în sarcina cu titlu de contribuție la F., pe care reclamantul apreciază că nu o datorează, iar pârâta recurează sentința instanței de fond sub aspectul majorărilor și penalităților de întârziere stabilite prin actul administrativ fiscal, fiind necesar a stabili, în cazul în care reclamantul ar datora contribuția, data de la care curg majorările și penalitățile de întârziere.
Cu privire la obligația reclamantului de a plăti contribuția la F., Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 3 din L. nr. 9., asigurările de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar potrivit alin. 6, asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurări sociale de sănătate.
Persoanele care sunt exceptate de la plata obligației contribuției de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute la art. 213 din L. nr. 9., iar reclamantul nu se încadrează în nici una dintre aceste categorii.
Consideră reclamantul că nu ar avea obligația de plată a contribuției, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3 din L. nr. 9., persoanele fizice care desfășoară activități independente sunt obligate să depună declarații față de fond cu condiția să fi încheiat contractul de asigurare cu C. de A. de S. Or, neavând încheiat contract de asigurare cu C. de A. de S., nu datorează nici contribuția aferentă.
Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Curtea constată că reclamantul avea obligația de a se asigura și a plăti contribuția la F., obligație care rezultă din dispozițiile art. 208 alin. 3 și 6, neputându-și fundamenta refuzul de plată a contribuției pe lipsa unui astfel de contract.
În condițiile în care reclamantul realiza venituri din activități independente, respectiv din profesia de avocat, este evident că, potrivit și cu dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. b din același act normativ, avea obligația de a plăti contribuția la F.
În ceea ce privește competența recurentei-pârâte de a întocmi decizii de impunere, această competență îi este dată de dispozițiile art. 35 din O. nr. 6., coroborat cu art. 216 din L. nr. 9., potrivit cărora In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumita in continuare A., C., prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de intarziere.
Prin urmare, Curtea constată că recurentul-reclamant avea obligația de a plăti contribuția la F., iar C. de A. de S. a jud. M. avea competența de a emite decizia de impunere cu privire la obligațiile decurgând din L. nr. 9., astfel încât recursul declarat de recurentul reclamant apare ca fiind nefundat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă, Curtea constată că, potrivit art.8 din Normele metodologice aprobate prin ordinul P. C. 6. plata contribuției curente se efectuează trimestrial, termenele de scadență fiind data de 15 a ultimei luni din trimestru, iar în ceea ce privește plata contribuției din regularizarea anuală. Pentru aceasta se calculează și se achită accesorii numai din cea de 61 zi de la comunicare de către organele fiscale din subordinea A. a deciziei de impunere anuală. Din desfășurătorul calculului majorărilor de întârziere și penalităților, rezultă că acestea au fost calculate pentru contribuții curente neachitate.
Reclamantul nu a respectat cele două obligații stabilite de prevederile art.215 și respectiv 257 alin.2 lit.b din L. 9. de a declara contribuția la F. și de a achita contribuția , astfel că majorările de întârziere se calculează potrivit art.120 alin.1
C.proc.civ., iar termenul de scadență nu este de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere ci de la data la care acesta avea obligația de achitare a contribuției legale conform celor mai sus arătate.
De asemenea, modalitatea de calcul a penalităților este cea prevăzută de art.114 din OG 92/2003, în vigoare la data respectivă și 120 din OG 92/2003, pentru perioada (...)-(...) și de art.1 pct.15/6, art.4 și 5 din L. 210/2005 și art.121 din OG 92/2003 pentru perioada (...)-(...).
Apreciind că tribunalul în mod greșit a stabilit că majorările și penalitățile nu trebuiau calculate, este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9
C.proc.civ., astfel că în conformitate cu art.312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul F. O. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul reclamantului F. O. M.
Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. M., împotriva sentinței civile nr. 6181/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge în totalitate cererea formulată de reclamantul F. O. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M..
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 M. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
G., M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: S. O.
