Decizia nr. 263/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 263/2012

Ședința 10 D. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. P.

Judecător A. M. C. Judecător M. S.

Grefier V. D.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2486 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul G. A. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.

554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2486 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., a fost admisă excepția invocată din oficiu de către instanță și a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei D. S. pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. S.

A fost admisă acțiunea reclamantului G. A., și s-a dispus obligarea pârâtei

A. F. P. C. S. să restituie acestuia suma de 2.701 lei reprezentând taxă de poluare.

A fost respinsă acțiunea reclamantului privind acordarea dobânzii în materie fiscală de 0,1% pe zi de întârziere.

A fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei A. F. pentru M..

A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M., pe care a obligat-o la restituirea către A.F.P. C. S. a sumei de 2.701 lei.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

Raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.

P. considerentele de mai sus instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. S. este nefondată și a respins-o.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S. invocată de instanță din oficiu a fost apreciată întemeiată și a fost admisă întrucât nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare și cea de restituire a sumei achitată de reclamant, suma nefiind virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei D. S. va fi respinsă.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele :

Reclamantul a achitat la T. C. S. suma de 2.701 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS6 nr. 3794838 din (...).

Prin cererea adresată AFP C. S. reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 8301 din (...) emisă de AFP C. S. i-a fost comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.

Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. nr. 5. a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].

Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.

Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).

Tribunalul a subliniat, în final, că prin H. C. de Justiție a U. E. în cauza C-

402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din T., s-a concluzionat astfel:

Articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 5., că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 T.

P. aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față și a fost admisă, în sensul obligării pârâtei AFP C. S. la restituirea sumei solicitate.

Cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii în materie fiscală a fost respinsă, întrucât raportului juridic dedus judecății nu îi este aplicabilă prevederea cuprinsă la art. 119 din O.G.92/2003 care se referă la dobânda în materie fiscală, ci reglementările prevăzute de OG 9., răspunderea pârâtei fiind calificată ca o răspundere delictuală, iar repararea integrală a prejudiciului pentru lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG. Nr. 9., pretenții pe care acesta nu le-a formulat.

În ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. instanța a reținut că:

Reclamantul a depus în probațiune copie de pe chitanța care atestă achitarea taxei de poluare la ghișeul din cadrul A. F. P. C. S.

Conform art.1 din O. 5. sumele astfel încasate, se fac venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Prin urmare, între reclamant și pârâta A. F. P. M. nu există un raport juridic direct care să oblige această pârâtă la restituire.

Raportul juridic în baza căruia suma solicitată a ajuns în patrimoniul A. F. P. M. există doar între această din urmă pârâtă și A. F. P. C. S.

În consecință, instanța a respins cererea formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. pentru M., ca nefondată.

Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către AFP C. S., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., art. 3 alin. 6-8.

Chiar actul prin care a fost achitată taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din HG nr. 686/2008, contul A. F. pentru M..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. C. S., prin care se solicită admiterea acestuia, respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, și menținerea sentinței cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de A. F. P. Z. la plata dobânzii fiscale.

În motivarea recursului arată că adresa emisă de A. F. P. nu este un act normativ în sensul definit de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simplă operațiune tehnico-materială.

OUG nr. 5. stabileste, potrivit dispozitiilor art. 1 cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la B. F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit dispozitiilor art. 4, obligatia de plata a taxei intervine: cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Aceasta taxă nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in Romania autoturisme second - hand, importate din UE tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia, astfel incit nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.

Taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată, fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate concluziona că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul

Comunității E..

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.

Referitor la respingerea de catre instanta a capatului de cerere privind acordarea dobânzii fiscale- majorări de întârziere de 0,1% pe zi, solicită menținerea sentinței.

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv

C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..

Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267

T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...).

Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin.

2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție a U. E. (cauza Simmenthal).

Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.

În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în recurs, în cuantum de 500 lei.

P. ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2486 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta la plata cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 500 lei. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. P. A. M. C. M. S.

V. D.

GREFIER

Red. C.P. dact. GC

2 ex/(...)

Jud. primă instanță: C. N. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 263/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal