Decizia nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.29/2012
Ședința din data de 09 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul POP I. împotriva deciziei civile nr. 3235 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A., în contradictoriu cu intimata U. B. B. C. N. PRIN R. P. DR. A. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul POP I., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare nu este legal timbrată, lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 30 martie 2012 s- au înregistrat la dosarul cauzei o dezvoltarea motivelor contestației în anulare din partea contestatorului POP I..
În data de 04 aprilie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei U. B. B., din care un exemplar se comunică contestatorului Pop I..
Contestatorul POP I. depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de
0,3 lei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta contestație în anulare și constată că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Contestatorul POP I. depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susținerea poziției procesuale (f.76-96) și învederează instanței că dl. M. nu mai reprezintă U. ci dl. Pop și că dl. L. N. nu mai reprezintă U..
Curtea, constatând că la fila 74 există o împuternicire avocațială dată domnului avocat L. N. de către intimata U. B. B., dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă contestatorul POP I., lipsă fiind intimata.
Contestatorul POP I. arată că își susține cererea astfel cum a fost formulată, că fiind în U.E are dreptul să conducă doctoranzi dacă are grant și că nu mai are de depus în probațiune alte înscrisuri decât cele depuse la dosarul cauzei.
Curtea, în urma deliberării, constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, acordă cuvântul contestatorul POP I. în susținerea contestației în anulare.
Contestatorul POP I. arată că în prezent este o nouă conducere a Universității, care au dat afară și câțiva funcționari pentru fals, care au schimbat radical ceea ce a promovat vechea conducere, că art. 37 și 38 din regulamentul pentru ocuparea posturilor didactice în U. B.-B. nu mai există în noua Carta a Universității, că a depus documente care atestă că s-a schimbat Carta Universității și că în noua Carta nu mai există aceste prevederi, că aceasta nu putea fi schimbată decât cu aprobarea M.ui iar dl. M. a schimbat-o de două ori, ceea ce nu a fost legal.
De asemenea, învederează instanței că a avut un proces pe care l-a câștigat la A., că nu a pus în aplicare nimic și că deși există la dosar documente care atestă că sunt profesori universitari acceptați pe viață, contestatorul nu apare acolo, deși suntem în U.E și este academician.
Totodată, învederează instanței că dl. L. N. nu mai reprezintă U., că a depus două contestații la dl. rector prin care a cerut ca dl. L. N. să nu mai reprezinte U..
A., arată că i s-a făcut o nedreptate, că de 7 ani este în proces și că are dreptul să conducă doctoranzi dacă are grant sau sunt plătiți, iar el are deja doi doctoranzi care vor fi cu plată.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.3235/(...) a C. de A. C. a fost respins recursul declarat de reclamantul POP I. împotriva sentinței civile nr. 1886 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), care a fost menținută în întregime.
Recurentul a fost obligat să plătească intimatei U. B.-B. C.-N. suma de
1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut următoarele:
Obiectul cauzei de față vizează controlul de legalitate a dispozițiilor art. 37 și 38 din R. de ocupare a posturilor didactice în U. B.-B. (UBB) aprobat în
ședința de Senat din data de 3 martie 2008.
Cele două norme regulamentare se află cuprinse în capitolul al VII-lea
Prelungiri de activitate și profesori consultanți.
Așa cum a rezultat din probatoriul cauzei, necontestat de părți, reclamantul recurent a fost încadrat ca și profesor universitar titular la F. de M. și I. din cadrul pârâtei UBB până la data de (...), când la vârsta de 62 de ani, îndeplinind condițiile de vârstă și stagiu de cotizare a fost pensionat la cererea sa, fără a se solicita prelungirea activității.
Începând cu aceeași dată a fost numit profesor consultant în vederea finalizării activității de îndrumare a doctoranzilor pe care acesta îi avea înscriși.
La data de (...) Senatul UBB a hotărât retragerea titlului de profesor consultant.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Alba la data de 19 iulie 2007 în dos. nr.(...) rămasă definitivă și irevocabilă la data de
21 noiembrie 2007 prin respingerea recursurilor, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 512 a C. de A. A. I. în dos. nr. (...) s-a anulat Hotărârea Senatului UBB nr. 20364 din (...) prin care i s-a retras calitatea de profesor consultant și s-a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară, în sensul menținerii funcției de profesor consultant cu toate drepturile cuvenite, inclusiv plata salariului. De asemenea, a fost obligată pârâta UBB să emită reclamantului atestatul de profesor consultant, în conformitate cu prevederile art. 49 din R. privind ocuparea posturilor didactice în UBB.
Ulterior, UBB adoptă un nou Regulament, respectiv acela care face obiectul judecății, și față de faptul că F. de M. și I. nu l-a propus în vederea continuării calității de profesor consultant, reclamantului nu i s-a mai prelungit această calitate, ținând seama că acesta a împlinit vârsta de 73 de ani iar regulamentul a prevăzut că nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit 70 de ani.
Față de cele ce precedă, curtea a reținut că reclamantul are și poate avea calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ în sensul art. 1 alin. 1 din L. contenciosului administrativ, respectiv reclamantul poate afirma că este vătămat în dreptul său recunoscut de profesor consultant, sub rezerva analizei pe fond a cauzei, deoarece calitatea de persoană vătămată în contenciosul administrativ trebuie privită și analizată prin prisma examinării cauzei în fond.
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor regulamentare analizate, textele art. 37 și 38 din actul normativ elaborat de pârâtă sunt conforme cu dispozițiile art. 129 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic aplicabilă la data adoptării actului normativ.
Curtea de A. a trimis, pentru argumentare suplimentară, la conținutul D. nr.
4. a C. C.
Față de cele ce preced, Curtea de A. a examinat dacă cele două norme regulamentare adoptate de UBB prin R. criticat de recurent sunt în concordanță cu norma legală precitată.
Curtea a reținut că legea lasă la latitudinea instituției de învățământ superior facultatea de a menține în activitate pe profesorii universitari ca titulari în funcția didactică,l la cererea acestora, pe baza acordului facultății și cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin votul nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Din această perspectivă, curtea a reținut că între cele două texte regulamentare și art. 129 alin. 2 din L. nr. 128/1997 nu există nicio diferențiere.
În acest context, în baza autonomiei universitare și a prerogativelor conferite de lege, pârâta UBB a adoptat în mod corect și legal soluția nemenținerii în activitate a persoanelor care au împlinit vârsta de 70 de ani.
Această manifestare de voință se înscrie în prescripțiile legale, este corect justificată și nu este dată cu exces de putere, astfel că nu este vătămătoare pentru reclamant.
A. nu se poate decela în ce manieră limitarea vârstei la 70 de ani a menținerii în activitate a cadrelor didactice aduce atingere dreptului la munca și respectiv la învățătură și nici dacă o astfel de restrângere ar fi incompatibilă cu ordinea de drept, de vreme ce aceasta are la bază criterii obiective, se aplică tuturor, respectă criteriul de proporționalitate în raport cu situația care a determinat măsura și nu lipsește de substanță drepturile ori libertățile constituționale garantate de L. fundamentală.
Așadar, soluția prevăzută de art. 37 și art. 38 din R. UBB nu conține nicio sancțiune disciplinară abstractă pentru cadrele didactice care au împlinit vârsta de 70 de ani și nici nu devalorizează calitățile ori performanțele profesionale ale cadrelor didactice.
Așa cum s-a arătat în precedent, se stabilește prin aplicarea normelor legale de rang superior în conformitate cu dispozițiile art. 77 și 78 din L. nr.
24/2000 imposibilitatea prelungirii activității didactice a profesorilor universitari după împlinirea vârstei de 70 de ani, indiferent de prezența sau absența altor criterii de natură profesională sau de altă natură.
Din această perspectivă și cu această motivare care completează motivarea sentinței instanței de fond, curtea a constatat că recursul reclamantului nu este fondat, în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 a fost respins ca nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
Având în vedere că reclamantului recurent i s-a respins recursul, fiind astfel găsit în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ. curtea l-a obligat să plătească pârâtei intimate UBB suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial. că:
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare POP I., arătând
Articolele 37 și 38 din regulamentul pentru ocuparea posturilor didactice în U. "B.-B." C.-N., a căror revocare s-a solicitat, au fost apreciate legale și temeinice atat de către T., sentința civilă 1., D. (...) cât și prin decizia contestată a C. de A. C. nr 3235/(...), D. (...) cu ignorarea unor prevederi legale imperative.
In judecarea recursului, instanța a menținut hotărârea tribunalului apreciind ca fiind legale și temeinice menționatele articole cu ignorarea următoarelor motive de recurs întemeiate pe prevederi legale precum:
HG 1. a instituit criterii clare, profesionale, pentru a aprecia daca se aproba ori nu continuarea activitatii profesorilor dupa pensionare.
In acest mod includerea în cele două articole din regulament, 37 și 38, menționate: a. A unor criterii suplimentare și diferite, precum "respectarea normelor de fidelitate", constituie în mod evident un abuz și o neleglalitate. Atât sub aspect legal, în sensul că zisa "fidelitate" nu a fost definită și în acest mod a devenit un instrument al promovării bunului plac (dovadă peliada de excepții de persoane care temeinic și netemeinic conduc doctoranzi și azi, în pofida împrejurării depășesc 70 de ani) cât și dată fiind împrejurarea că prin aceasta s-a adăugat la lege. A., HG 1. instituind criterii stricte si exhuastive care obliga toate universitatile in a le aplica si a le respecta raportat la acordarea dreptului de continuare a activității conducătorilor de doctorant, a instituit un cadru normativ strict delimitate tocmai pentru a elimina ORICE ABUZ. Tocmai de aceea zisa "fidelitate"nu are nici relevanță nici temei juridict pentru a fi inclusă în regulament.
Limitarii prestarii activitații de profesor prin stabilirea vârstei de 70 de ani de asemenea contravine HG 1. care instituie doar o obligație: aceea de a evalua periodic, în raport cu setul strict de criterii profesionale instituit, performanțele. A., prelungirea activității este univoc determinată de atingerea unor baremuri profesionale instituite ex lege. Că situația este cea semnalată, că menționatele articole au avut consecințe contrare, o probează poarta deschisă abuzurilor și o confirmă situația actuală din UBB, tocmai de aceea noua lege a învățământului instituie un unic criteriu "evaluarea la 5 ani a conducătorilor de doctorat" strict bazat pe criterii profesionale.
In judecarea recursului a fost ignorat motivul de recurs întemeiat pe prevederile HG 1. față de care sunt contrare atât instituirea criteriului
"fidelității"cât și a pragului de vârstă de 70 de ani.
Art.41 al.1 Constitutia 2003 deși invocat ca motiv de recurs, privind garantarea dreptului de a muncii, acesta este ignorat de către Curtea de A. C. care aparent îl analizează, în sensul că nu observă "în ce mod limita de vârstă de 70 de ani" ar "aduce atingere dreptului la muncă care nu poate fi îngrădit", dar în esență, per se, nu este evaluat cu profesionalism acest motiv de recurs. In acest sens existența HG 1. care fără echivoc asigură deplină respectare a prevederilor art. 41 alin.1 Constituția 2003, tocmai pentru că în învățământ, considerând specificul acestui segment de activitate, nu se poate admite nici o limitare în desfășurarea activității conducătorilor de doctorat cu exceptia performantelor profesionale. Acest mod de tratare a problemei a avut în vedere tocmai evitarea risipei resursei specifice educației, extrem de prețioasă, care este" aurul cenușiu". In același timp iată, pentru orice om cu minim discernămât devine clar că un prag unic, nediferențiat, de vârstă, indiferent care, constituie evident o încălcare a prevederilor art. 41 aLI Constituția 2003. Soluția juridică, reațională și etică instituită prin HG 1., existentă la data litigiului, a fost preluată în noua lege națională a învățământului și asigură fara echivoc înțelegerea caracterului netemeinic și nelegal al pragului de 70 de ani, pentru învățământ singurul criteriu, în interes general, de încetare a muncii conducătorilor de doctorat putând fi doar performantele profesionale
(didactice si științifice) individuale.
Prin întâmpinare, U. B. B. a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se poate solicita instanței care a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre, în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod proc. civilă, privitor la formularea contestației în anulare, se referă la dezlegarea dată recursului ca rezultat al unor erori materiale legate de aspectele formale ale judecării recursului. Așadar textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată și se referă la acele greșeli pe care le poate comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu poate fi interpretată extensiv, ci în limitele pe care le-a avut în vedere legiuitorul, greșeli materiale cu caracter procedural pe care instanța le- a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății. Greșeala materială nu poate fi nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.
Or din perspectiva celor expuse, susținerea contestatorului că instanța a pronunțat hotărârea în baza unor documente „false și mincinoase", "fără valoare juridică", vizează posibile greșeli de judecată și nu greșelile materiale la care face referire textul art. 318 din Codul de procedură civilă.
Consideră așadar că motivul invocat de contestator nu se circumscrie dispozițiilor art. 318 Cod proc. civilă și în consecință solicită ca în temeiul art. 320 Cod pr. civilă, respingerea ca nefondată contestației în anulare formulată de contestatorul Pop I. împotriva D. civile nr. 3. a C. de A. C., iar în temeiul art. 274 Cod pr. civilă și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea formulată de contestator prin prisma dispozițiilor legale aplicabile (art.317 - 321 C.), instanța constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile și numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege - art.317 - 321 C., fiind inadmisibilă dacă se invocă alte motive decât cele prevăzute de art.317 - 318 C.
Contestatorul a indicat în concret motivul de contestație în anulare care apreciază că este incident în cauză, respectiv ignorarea de către instanța de recurs a unor dispoziții legale incidente în cauză, deși au fost invocate în cuprinsul recursului declarat, mai exact, faptul că prevederile art.37 și 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice în U. B. - B. C. - N. nu puteau fi avute în vedere de instanța de recurs în contra dispozițiilor HG 1. și art.41 alin.1 din Constituție. În opinia sa, acest motiv se încadrează în prevederile art.318 C. - omiterea cercetării unui motiv de recurs.
Instanța apreciază însă că acest motiv nu se circumscrie ipotezei prevăzute de art.318 alin.1 teza a doua C., întrucât, în primul rând, ce invocă contestatorul nu este ignorarea unui motiv de recurs, ci a unui argument folosit în sprijinul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. (pe care, de altfel, instanța l-a analizat, însă nu a ajuns la concluzia dorită de petent). În esență, contestatorul reclamă aplicarea greșită în speță a unor dispoziții din regulamentul pentru ocuparea posturilor didactice în UBB C. - N., deci o pretinsă greșeală de judecată comisă de instanța de recurs, urmărind practic a obține o rejudecare a situației ce a făcut obiectul acțiunii sale în anulare soluționate irevocabil, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge contestația în anulare formulată de Pop I. împotriva deciziei civile nr.3235/(...), pronunțate în dosarul nr.(...) al C. de A. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare declarată de POP I. împotriva deciziei civile nr. 3235 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al C. de A. C.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
