Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 3/2012

Ședința de la 21 F. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. M.

Judecător M. H.

Judecător M. B.

G. V. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 403 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al

T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. B. M. și

A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu 21,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,30 lei.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 403 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. C. invocată de pârâta D. . A F. P. M. prin întâmpinare.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. U., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B., ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanță fiscală prevăzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligația corelativă de plată a acestor drepturi (art. 25 alin.1 Cod procedură fiscală).

Creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii (art. 30 alin.1 Cod procedură civilă).

În speță, nu este îndeplinită condiția referitoare la stabilirea creanțelor fiscale potrivit legii. Această cerință este ordine publică și are ca rațiune, printre altele, prevenirea speculării creanțelor fiscale.

Cu alte cuvinte, la momentul cesiunii, cedenții nu aveau împotriva fiscului o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci doar o creanță virtuală

(aceasta va putea să devină certă numai în situația recunoașterii sale pe cale judecătorească).

Restituirea taxelor ilegal percepute, fie și cu nesocotirea dreptului comunitar, nu poate avea loc decât cu respectarea regulilor procedurale interne (principiul de drept comunitar al autonomiei procedurale naționale).

Așa fiind, a opinat tribunalul, reclamantul, nefiind contribuabil, adică persoană care să fi plătit taxa de poluare, nu are calitate procesuală activă.

În raport de aceste considerente, instanța de fond a admis excepția și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. C. solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat modificarea hotărârii și anularea deciziilor de calcul a taxei pe poluare achitate, cu plata dobânzii legale de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 rap. la art. 3041 C., reclamantul a învederat că excepția lipsei calității procesuale este neîntemeiat, soluția primei instanței fiind greșită, deoarece este cesionarul creanțelor arătate în petitele și motivele acțiunii introductive, în temeiul contractelor de cesiune anexate și notificate pârâtelor, iar raportul juridic de cesiune creat între reclamantă și persoanele fizice sau juridice care au achitat efectiv taxa de poluare nu contravin prevederilor legale fiscale invocate în susținerea excepției.

În opinia recurentului, se impune a fi aplicat principiul interpretării contractelor în sensul de a produce efecte și nu în sensul contrar precum și în raport de voința părților, respectiv aceea de a obține restituirea unei taxe achitate fără a fi datorată. Pe de altă parte, fiind în prezența unei situații speciale care excede cadrului juridic național în analiza raportului juridic, sunt incidente norme comunitare care au prioritate față de dreptul intern, în condițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituia României.

Un alt aspect nelegalitate se referă la faptul că în speță nu a fost invocată o cauză de ineficacitate a contractului de cesiune, fiind doar invocată încălcarea unei dispoziții legale, fără a se solicita în mod expres constatarea incidentei vreunui caz de nulitate a convenției.

Având în vedere aceste considerente, reclamantul apreciază că nu sunt contrare prevederilor legale contractele de cesiune, fapt pentru care are calitate procesuală activă, instanța de fond admițând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire a acesteia.

În susținerea cererii, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare.

Intimatele, deși legal citate, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

R. a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor fiscale pe care terți, persoane fizice le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 50/2008, considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.

După încheierea contractelor, reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate de către terții cedenți. Aceste cereri au fost respinse prin decizii de soluționare a contestațiilor emise în procedura fiscală.

Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală

și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.

Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.

Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .

Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului.

Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală.

Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale.

Împrejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.

Pe lângă aceste principii o alta trăsatură definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala în aplicarea acestui drept. Aplicând și acest principiu este evident că în cazul de față reclamantul nu are calitatea procesual activă asș cum s-a aratăt deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobandit și pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încalcarea de către legislația internă a dreptului Uniunii Europene.

În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar așa cum se arată în literatura de specialitate în virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încalcarea dreptului intern cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposibla recuperarea taxei .

Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare în speță cedenții au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) din C.pr fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.

Totodata in ipoteza acestor actiuni la fel ca si pentru actiunele de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E,verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa in cazul in care se adreseaza cu o cerere acestuia , fie de catre instanta de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern raman in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizind compensarea si restituirea doar a sumei ramase dupa compensare si posibilitatea cesionarii doar dupa stabilirea lor ,aceste reguli neimpiedicind efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu incalcarea dreptului UE si neincalcind principiul prioritatii dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .

Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ,iar vatamarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicarii art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vatamare ce nu poate fi inlaturata decit prin respingerea actiunii pe lipsa calitate procesual activa .

Pentru considerentele expuse se va respinge recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 403 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința din 21 februarie 2012.Red.M.D./ (...). Dact.H.C./2 ex.

Jud.fond: S. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal