Decizia nr. 3095/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3095/2012
Ședința ta de 11 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. B.
JUDECĂTOR : F. T.
JUDECĂTOR : M. H.
GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. I. împotriva sentinței civile nr. 3583 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) anulare decizie de suspendare nr. 1. și de încetare a raportului de serviciu nr. 1. emise de D. C.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul personal, identificat cu CI seria KX nr. 5., lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la al doilea termen de judecată, recurs.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, în două exemplare.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul personal solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3583 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, iar în baza art. 312 al. 5 C.pr.civ. să dispună casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, apreciind că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod efectiv asupra fondului pretențiilor formulate și fără a avea în vedere toate documentele depuse în sprijinul cererii introductive.
Arată că prin acțiunea introductivă a solicitat atât anularea deciziei de suspendare nr. 1429 emisă la data de (...) cât și cea de încetare a raporturilor de muncă nr. 1054/(...). În privința deciziei de suspendare se susține că la data comunicării acesteia se afla în termenul prevăzut de L. nr. 5. și a înțeles să atace această decizie odată cu decizia de încetare a raporturilor de muncă.
De asemenea solicită acordarea cheltuielilor judiciare, reprezentând taxe judiciare de timbru.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3583 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. I. împotriva pârâtei D. G. A F. P. A JUD.C..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin decizia nr. 1429/(...) a fost suspendat de drept raportul de serviciu al reclamantului începând cu data de 27 martie 2007, în temeiul prevederilor art. 74 coroborat cu art. 50 lit.h și art.81 al (1) din L. nr. 188/1999 iar prin decizia nr.1054/(...) a încetat raportul de serviciu, în temeiul prevederilor art.98 al (1) lit. f) din L. nr. 188/1999
Măsura suspendării raportului de serviciu a fost consecința punerii în mișcare a acțiunii penale de către P. de pe lângă Î. Curte de C. si justiție - D. Naționala Anticorupție prin rechizitoriul nr.83/P/2006 prin care s-a dispus trimiterea in judecata a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, fals in înscrisuri sub semnătura privata s. a.
Cum rezulta din adresa menționata , aceasta a comunicat în vederea aplicării dispozițiilor art. 81 alin 1 indice 1 din L. nr.188/1999 privind statul funcționarilor publici care stipulează din mod expres faptul ca raportul funcționarului public se suspenda de drept „ in cazul in care s a dispus trimiterea in judecata pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute de art.54 lit. h.
Prin decizia penală nr. 52 din 2009 a T.ui C., rămasă definitivă prin decizia penală nr.674/R/2010, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii ce abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals intelectual, distrugere de înscrisuri.
Decizia privind încetarea de drept a raporturilor de muncă a reclamantului cu pârâta au fost comunicate acestuia la data de (...).
În drept, potrivit art. 86 din L. nr.188/1999 (1) Răspunderea funcționarului public pentru infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. (2) În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține.
Raportul de serviciu al funcționarului public încetează de drept, potrivit art
98 lit f) din L. nr. 188 din când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de condamnare.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare ținând cont că nu s-a intrat în cercetarea fondului.
În susținerea celor solicitate se arată că din cuprinsul sentinței reiese că nu s-a ținut cont la soluționarea cauzei de reglementarea legală a muncii respectiv codul muncii privind legalitatea actelor emise- forma, conținutul și încadrarea. Tot astfel se arată că nu s-a analizat și discutat toate capetele de cerere, nu s-a parcurs în mod logic procedura prealabilă prevăzută de legea în vigoare L.
188/1999 și codul muncii. Faptul că a fost supus unei cercetări penale nu dă dreptul conducerii autorității intimate să încalce dreptul de a beneficia în orice moment de prevederile în vigoare. În cauză au fost produse erori și anume deciziile 1429/(...) și 1054/(...) nu conțin elementele minime obligatorii și nu i-a fost dat dreptul la apărare, contractul de muncă este desfăcut cu data de (...) și se aduce la cunoștința la (...) aspect esențial deoarece are în vedere legea pensiilor, nu a primit cele șase zile de concediu, drepturile salariale pentru timpul lucrat plus celelalte drepturi ce decurg din nulitatea actelor.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea ca dispozițiile legii funcționarilor publici se aplică cu precădere; nu se pune în discuție analiza înscrisurilor din moment ce măsura suspendării a fost dispusă în contextul punerii în mișcare a acțiunii penale, iar măsura încetării raportului de serviciu s-a luat raportat la hotărârea penală și în conformitate cu art.98 alin.1 lit.f din L. 188/1999.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Recurentul a ocupat o funcție publică în cadrul structurii administrației fiscale însă la data de (...) prin decizia nr.1249 s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Măsura menționată conform celor consemnate în decizie s-a luat în considerarea dispozițiilor art.74 coroborat cu art.50 lit.h și art.81 alin.1/1 din L. nr.188/1999 și având în vedere adresa nr.51427/(...) a P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA prin care se aducea la cunoștință că prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni.
Ulterior fundamentat pe dispozițiile art.98 alin.1 lit.f din L. nr.188/1999 prin decizia nr.1054 din (...) s-a decis ca începând cu data de (...) raportul de serviciu al recurentului încetează de drept.
În considerarea că deciziile sunt nelegale din perspectiva că nu cuprind referatele întocmite de șeful ierarhic prin care se constată învinuirile, concluziile scrise la care s-a ajuns precum și propunerea de sancționare respectiv încetare a raportului de serviciu că nu s-a primit comunicarea scrisă că urmează a fi suspendat și nu conțin mențiuni cu privire la temeiul de contestare și de informare a A. reclamantul s-a adresat instanței.
Intimata a susținut însă că deciziile au fost date cu respectarea normelor speciale ce vizează statutul funcționarului public respectiv L. nr.18871999 și având în vedere adresa privind punerea în mișcare a acțiunii penale cât și hotărârile date în această privință.
Actul normativ invocat prin actele contestate prin dispozițiile sale a statuat că răspunderea funcționarului pentru infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției publice pe care o ocupa se angajează potrivit legii penale iar în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiuni prevăzute de art.50 lit.h conducătorul instituției va dispune suspendarea din funcția pe care o deținea. Același act normativ a mai statuat că raporturile de serviciu încetează de drept când funcționarul a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art.50 lit.h sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni privative de libertate la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de condamnare.
Reiese din normele enunțate că suspendarea /încetarea raportului de serviciu intervine în cazul în care este pusă în mișcare acțiunea penală respectiv există o hotărârea de condamnare. A. dosarului atestă că autoritatea intimată a fost încunoștințată în legătură cu punerea în mișcare a acțiunii penale ,trimiterea în judecată iar apoi cu privire la existența unei hotărâri de condamnare. Ori în aceste circumstanțe învederate raportat la dispozițiile actului normativ reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Susține însă recurentul că deciziile sunt nelegale pentru motivele mai sus menționate. În speță însă chiar dacă s-ar trece neobservat că demersul introductiv vizează și un act din 2007 ce a fost comunicat la (...) iar conform dispozițiilor legii contenciosului nu ar mai fi în termenul de contestare verificând din perspectiva legalității actele contestate se observă că acestea au fost încheiate cu respectarea condițiilor de fond și formă cerute de prevederile legii speciale aplicabile funcționarului L. nr.18871999. Mai exact au fost emise de către conducătorul autorității /institutiei ce are competenta legala de numire ,cuprinde motivele și temeiul in baza căruia s-au dispus măsurile. În plus așa cum reiese din expunerea de mai sus la baza măsurilor suspendării/încetării raportului de serviciu conform consemnărilor din actele contestate au stat acte ce au vizat punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea de infracțiuni și hotărârea de condamnare, aceste aspecte fiind motive în măsură să justifice constatarile in conditile normelor mai sus enunțate. Așadar față de cele rezultate din acte și din normele menționate nu se poate reține o nelegalitatea actelor contestate.
Legat de aceasta se susține că nu au fost avute în vedere reglementările din
Codul muncii cu privire la legalitatea actelor, forma conținutul și încadrarea în lege a evenimentelor pe care le evocă mai concret prin raportare la demersul introductiv nu au menționat referatele întocmite de seful ierarhic, concluziile la care s-a ajuns și propunerea de sancționare.
Susținerea nu poate fi primită întrucât normele aplicabile sunt cele specifice funcționarului public respectiv dispozițiile Legii nr.188/1999. Acest act normativ în privința suspendării și încetării raportului de serviciu pentru motivul punerii în mișcare , trimiterii în judecată și al condamnării pentru eventualele infracțiuni prevăd ca operează de drept fără o altă formalitate. Niciunde în norme nu se prevede că pentru o atare situație se efectuează un raport al șefului ierarhic, se fac propuneri sau că se efectuează o cercetare prealabilă. O atare sesizare în condițiile actului normativ arătat este posibilă doar în situația în care nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale iar fapta ar fi considerată abatere disciplinară ceea ce nu este cazul în situația dată a intervenirii punerii în mișcare a acțiunii și existența unei hotărâri de condamnare.
A mai susținut însă recurentul că nelegalitatea actelor ar rezulta și din aceea că actul suspendarii nu i-a fost comunicat, că actele nu cuprind mențiunea contestării în termen de 30 de zile și a comunicării A. A. susțineri nu pot fi primite deoarece decizia de suspendare a raportului de serviciu a fost comunicată la (...) și pentru aceasta a semnat de luare la cunoștință În plus termenul contestării este dat de legea evocată în actul constatator și de dispozițiile legii contenciosului iar nesocotirea legii nu poate fi invocată ca motiv în sensul evocat de recurent.
Susține însă recurentul că instanța a omis a observa că nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de lege și codul muncii. Susținerea nu poate fi reținută întrucât procedura cercetării prealabile la care eventual se referă recurentul în contextul în care nu precizează în concret ce anume nu a fost respectat este cerută de legea specială nr.188/1999 așa cum s-a mai arătat doar în situația abaterilor disciplinare nu și pentru situația suspendării/încetării de drept a raportului de serviciu în temeiul art.86 , art.98 lit.f. In temeiul acestor norme măsurile așa cum s-a mai arătat operează de drept în baza actelor și a constatării autorităților investite cu cercetarea eventualei infractiuni.
Doar în situația achitarii penale și a considerării faptei ca abatere se va sesiza comisia disciplinară pentru cercetarea prealabilă. Ori o atare situație de considerare a faptei ca abatere nu se regăsește în cauză. Prin urmare raportat la acte și la normele precizate nu se poate reține că instanța nu a observat cerința normei. Nici susținerea că nu a fost observat incidența codului muncii nu poate fi reținută întrucât normele aplicabile funcționarului public sunt cele prevăzute de legea specială cea privind statutul funcționarului public.Acest act normativ într- adevăr prin art.117 prevede că dispozițiile legii se completează cu dispozițiile din dreptul muncii însă acesta doar în măsura în care legea funcționarului nu conține statuări cu privire la anumite aspecte. În speță cu privire la suspendarea/încetarea de drept a raportului de serviciu a funcționarului, abateri
, contestare dispozițiile legii speciale nu se relevă a fi incomplete pentru a se considera astfel aplicabile normele de drept comun. Ca atare susținerile se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Mai susține recurentul că în privința sa la statuarea măsurilor prin actele contestate au fost produse erori întrucât nu i s-a dat dreptul de apărare. O atare susținere nu poate fi primită ca motiv de modificare/casare a hotărârii recurate întrucât chiar dacă s-ar accepta că în fața autorității intimate nu i s-a dat dreptul la apărare în fața instanței a avut posibilitatea de a angaja apărător și de a administra probe iar de această posibilitatea se putea prevala și în contextul căii de atac formulate.
În fine susține recurentul că instanța nu ar fi analizat și discutat toate capetele de cerere. Î. evocată nu poate fi primită deoarece în condițiile respingerii acțiunii în anulare nu se mai impunea o analiză în privința reintegrarii în funcție și a acordării drepturilor salariale.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.5., Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul L. I. împotriva sentinței civile nr.
3582 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.FT Dact.SMD/2ex./(...)
