Decizia nr. 3098/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3098/2012
Ședința din data de 11 A. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de revizuienta T. R. împotriva sentinței civile nr. 1269 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., în contradictoriu cu intimata A. J. DE P. S. B. N., având ca obiect - refuz acordare drepturi persecutați politic D.L nr. 1. revizuirea hotărârii.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1269 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată.
S-a respins cererea de restituire formulată de revizuienta T. R. în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 2. pronunțată de T. B.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de T. B.-N. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. (...), sentința a cărei revizuire se solicită în prezentul dosar, s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a sentinței civile nr. 4. pronunțată de aceeași instanță, cerere formulată de revizuienta din prezentul dosar.
În motivarea hotărârii s-a reținut că, prin sentința civilă nr.40/CA/l0.02.20l0 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.565/ll2/2009, a fost admisă acțiunea în contencios, formulată de petenta T. (S.) R. în contradictoriu cu A. J. pentru P. S. BN, s-a dispus anularea deciziei nr.2/09.l2.2008 emisă de D. BN și s-a constatat că petenta în perioada
0l.05.l950 - 30.04.l958 s-a aflat în situația prev.de disp.art.l alin.l lit.d din
DL nr.ll8/l990 rep., și este îndreptățită să beneficieze de drepturile prev.de disp.art.4 alin.2 , art.8 și 9 din același act normativ.
Aceste constatări ale instanței s-au întemeiat pe probatoriul ce a fost administrat în cauză și care au condus la concluzia că petenta împreună cu familia S. P. și soția N., frate al părintelui natural al reclamantei, au avut domiciliul în București, iar după naționalizarea imobilului casă de locuit au avut stabilit domiciliul obligatoriu în com. L., Jud.Timiș.
De aceea, instanța prin dispozitivul sentinței mai sus arătate, a recunoscut petentei calitatea de persoană, față de care s-a luat măsura stabilirii unui domiciliu obligatoriu, fără voința acesteia, și care este îndreptățită să beneficieze în prezent de drepturile stabilite prin dispozitivul hotărârii.
S-a mai reținut că, din probatoriul ce s-a administrat nu a reieșit faptul că petenta ar fi fost în situația de strămutare, în sensul prev. art. l alin. l lit. e din DL nr.ll8/l990, deoarece o asemenea măsură ar fi trebuit dovedită printr-un act administrativ al autorităților vremii, iar noțiunea de strămutare presupune un subiect multiplu, neindividualizat, ordonat a fi îndeplinit pe calea unor măsuri abuzive ce vizează încălcarea drepturilor elementare ale unei populații sau a unui grup de persoane.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada aplicării unor asemenea măsuri în ce-o privește pe petentă, instanța, în temeiul probatoriul administrat a admis capătul de cerere privind acordarea drepturilor ce i se cuvin acesteia pentru calitatea de persoană care a avut stabilit domiciliul forțat o perioadă, respectiv cea din dispozitivul hotărârii.
Potrivit art.28l2 C.pr.civ, dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs , după caz.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a constatat că în speță s- a pronunțat asupra aceea ce s-a cerut prin cererea introductivă, nefiind dat motivul de completare a hotărârii invocat, situație în care, făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, a respins ca fiind neîntemeiată cererea petentei.
Având în vedere considerentele hotărârii pronunțată în dosarul având ca obiect completare dispozitiv, apare ca neîntemeiată cererea de revizuire prin prisma primului motiv invocat de revizuientă și reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, neputându-se reține că instanța nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii revizuientei la beneficiul indemnizației prev. de art. 4 al. 1 din D. -lege nr. 1. pentru fiecare an de strămutare în alte localități decât cea de domiciliu.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire, constând în descoperirea de înscrisuri doveditoare care nu au putut fi prezentate dint-o împrejurare mai presus de voința părților, motiv întemeiat pe disp. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de tribunalul B.-N. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta T. R. și în consecință s-a anulat decizia nr. 2/2008 emisă de D. de M. și P. S. B.-N., de respingere a stabilirii calității de beneficiar a drepturilor prev. de D. lege nr. 1., constatându-se că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. d din D. lege nr. 1. - republicat, în perioada (...)-(...), și este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de dispozițiile art. 4 al. 2, art. 8 și 9 din același act normativ, sens în care a fost obligată intimata A. J. pentru P. S. B.-N. la plata drepturilor cuvenite.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta T. (S.) R. s-a născut la
26.ian.l948 în com. S., R. Gura Jiului, din părinții S. V. și S. Aurelia, așa cum rezultă din copia duplicatului certificatului de naștere al reclamantei f.3 verso - dosar (...). Reclamanta s-a căsătorit la 7.02.l975 , dobândind numele actual de T.
Tatăl său S. V. a continuat să locuiască în București și a lucrat la Î. I. de S. E., potrivit adeverinței f.55, la I. B. B. D. în anul l950, la I. de S. V. în perioada l957, precum și la GAS M. R. B., perioada în care mama reclamantei a fost casnică.
Rezultă cu certitudine din probatoriul administrat că începând cu data de l.05.l950 reclamanta se afla în grija și sub autoritatea familiei S. P. și soția N., frate al părintelui natural al reclamantei, care au avut domiciliul în mun.București și care după naționalizarea imobilului casă de locuit deținut, au avut stabilit domiciliul obligatoriu în com.L., jud.Timiș. Acest fapt rezultă indubitabil din adeverința 3780 din 23.l0.2006 eliberată de P. com.L., în care se arată că în registrul agricol al localității, între anii l956-l958 figurează la pg.8 familia S. P., ce desfășura activitate la S. de C. A., compusă din S. N. soție, născ.în l905, și S. R. născ.în l948.
S-a reținut că, deși reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost înfiată de familia fratelui tatălui său, rezultă că aceasta făcea parte din familia S. P., fiind apreciată ca atare chiar de autoritățile statului, dovadă fiind înscrierea sa în registrul agricol.
S-a mai apreciat că, în susținerea existenței măsurii domiciliului obligatoriu impus reclamantei, ca membră a familiei S. P. și N., este declarația numitului L. A., atentificată sub nr.2225/9.l0.2006, f.8 - dosar nr.2909/2007, care arată că reclamanta „a urmat cursurile școlii primare din comuna L., jud.Timiș, având domiciliul obligatoriu împreună cu familia din anul l95l";.
De asemenea, prin declarația autentificată sub nr. l066/(...) numita L. Ana a declarat că reclamanta începând din anul l950 „împreună cu familia adoptivă compusă din tatăl S. P., născ.în l9l4 și mama S. N., născ.în l905, a fost strămutată din București în urma naționalizării casei pe care o avea undeva la F. de F. , și că „ după strămutare li s-a stabilit domiciliul obligatoriu în loc.L.,jud.Timiș, necunoscând adresa exactă";.
Se reține din adeverința nr.2692 din 4.l0.2006 că numita S. N. a fost angajata Stațiunii de C. D. A. L. în perioada l.05.l950 - 30.04.l958, conform listelor de plată din Arhiva unității.
In fine, potrivit adeverinței de absolvire a studiilor nr. l465 din l9.ll.2009 eliberată de G. școlar Romulus Paraschivoiu din loc.L.,jud.Timiș, rezultă că reclamanta a absolvit învățământul primar de 4 clase în loc.L., unde a fost înscris în clasa I-a a anului școlar l954/l955 sub nr. 46 în registrul de înscriere și unde a funcționat până în clasa a IV-a, respectiv anul școlar l957-l958.
In temeiul acestui material probator administrat, instanța a reținut în primul rând faptul că, față de familia S. P. și N., autoritățile vremii au luat măsura stabilirii domiciliului forțat, după exproprierea imobilului deținut în București, în loc.L., jud.Timiș, începând cu l.05.l950 .
Reclamanta a făcut parte, în fapt, din această familie, chiar dacă procedura înfierii ei de către rudele tatălui firesc nu au fost finalizate și, prin urmare, măsura stabilirii domiciliului forțat asupra rudelor sale s-a luat implicit și în ceea ce privește persoana sa. In acest sens s-au considerat edificatoare atât declarațiile martorilor L. Ana, care o apreciază pe reclamantă ca fiind adoptată de către fam.S. P. și N. și arată că tuturor li s- a stabilit domiciliul obligatoriu în loc.L., jud.Timiș, cât și declarația numitului L. A., care confirmă faptul că reclamanta a urmat cursurile școlii primare în această localitate, „ având domiciliul obligatoriu împreună cu familia din anul l95l";, precum și copia registrului agricol a localității, în care reclamanta figurează alături de S. P. și N., ca făcând parte din familia acestora.
S-a mai reținut că este lipsit de relevanță faptul că reclamanta nu a făcut dovada luării măsurii stabilirii domiciliului forțat de către autorități în privința persoanei sale, atât timp cât a făcut dovada că această măsură a fost luată față de familia în a cărei componență făcea și ea parte.
Pe de altă parte, nu au fost primite susținerile intimatei în sensul că petenta nu dovedește faptul înfierii sale de către numiții S. P. și N., invocând disp.art.47 și 5l din Codul familiei, în sensul că un copil nu poate reclama o stare civilă contrară acelea care rezultă din certificatul de naștere și folosirea stării civile conformă cu acest certificat. Aceasta deoarece, în prezenta cauză reclamanta solicită a se constata că este beneficiara drepturilor prev.de disp.DL ll8/l990, în calitate de titular, iar nu în calitate de moștenitor ai persoanelor asupra cărora a fost luată măsura stabilirii domiciliului obligatoriu.
Așa fiind, în temeiul acestei stări de fapt, instanța a apreciat că măsura stabilirii domiciliului obligatoriu, față de familia S. P. și N., a avut efect direct și asupra reclamantei, care făcând parte din familia lor în fapt, iar nu ca urmare a înfierii, a suferit aceleași consecințe ca fiind persoană persecutată din motive politice de dictatura instaurată începând cu 6 martie l945.
Față de cele mai sus arătate, instanța a constatat că petenta în perioada l.05.l950 - 30.04.l958 s-a aflat în situația prevăzută de dispozițiile art.l alin.l lit.d din DL nr.ll8/l990, cu modificările și completările ulterioare, astfel că este îndreptățită să beneficieze de drepturile prev.de disp.art.4 alin.2 precum și art.8 și 9 din același act normativ, motiv pentru care, în temeiul art.l0 alin.5 din DL nr.ll8/l990, a admis contestația formulată de către petenta reclamantă împotriva deciziei nr.2/09.l2.2008, care a fost anulată.
Prin decizia civilă nr. 2. pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C. - Secția C., de contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de A. J. pentru P. S. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) care a fost modificată în parte, în sensul că s-a înlăturat obligarea pârâtei la plata drepturilor prev. de D. lege nr. 1. și a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii de recunoaștere a drepturilor reclamantei de beneficiar al D. lege nr. 118/10990 pe perioada (...)-(...), menținându-se restul dispozițiilor sentinței, reținându-se că prin sentința atacată s-au depășit limitele investirii în sensul că instanța a obligat pârâta la ceea ce reclamanta nu a cerut, cu mențiunea că pârâta are atribuții doar în ceea ce privește soluționarea cererilor vizând calitatea de persoană persecutată, iar plata cestor drepturi revine Casei Județene de P. B.-N.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de reviziuire T. R. solicitând modificarea parțială a deciziei, ținând cont de actele suplimentare pe care le- a obținut între timp, precum și să se dispună ca A. B.-N. să emită o decizie suplimentară pentru obligarea Casei Județene de P. B.-N. la plata indemnizației suplimentare.
Cererea de revizuire a fost respinsă de către Curtea de A. C. prin decizia civilă nr. 8., reținându-se că starea de fapt invocată de revizuientă nu a fost examinată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr. (...) și nici de către Curtea de A. C. prin decizia nr. 2. ce face obiectul revizuirii, astfel că instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei în ceea ce privește solicitarea ce face obiectul revizuirii, din această perspectivă cererea de revizuire neputând fi admisă.
S-a mai reținut că aspectul dedus judecății prin cererea de revizuire nu mai poate fi dedus judecății fiindcă s-a statuat cu caracter irevocabil asupra netemeiniciei acestuia prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de T. B.-N., sentință rămasă definitivă și irevocabilă fără să se fi exercitat în prealabil recurs, în termen legal.
T. a reținut că, în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie înscrisuri doveditoare, este necesar ca acestea, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării cauzei, să fi putut duce la altă soluție decât cea adoptată de instanță.
T. a apreciat că înscrisurile invocate de revizuientă, respectiv adresa eliberată de P. comunei L. din care rezultă decesul defunctei S. M. și ultimul domiciliu al acesteia, precum și înscrisul cuprinzând mențiunile descoperite de revizuientă pe internet, cu privire la includerea imobilelor deținute de S. M. în anexa nr. 1 la decretul nr. 9., nu ar fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată prin sentința civilă nr. 2. a T. B.-N. a cărei revizuire se solicită, deoarece acestea nu dovedesc că revizuienta ar fi fost în situația de strămutare în sensul prevăzut de art. 1 art. 1 lit. e din D. lege nr. 1., nefăcând dovada aplicării unor asemenea măsuri în ceea ce o privește pe aceasta, noțiunea de strămutare presupunând un subiect multiplu, neindividualizat, ordonat a fi îndeplinit pe calea unor măsuri abuzive ce vizează încălcarea drepturilor elementare ale unei populații sau a unui grup de persoane, măsura trebuind a fi dovedită printr-un act administrativ al autorităților vremii.
Raportat la considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta T. R.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta T. R. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de revizuire formulate și recunoașterea drepturilor conferite prin art. 1 alin. 1 lit. e din
D.-L. nr. 1..
În motivarea recursului a arătat că a descoperit ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești contestate o serie de documente care constituie dovada indirectă a strămutării sale, documente care coroborate cu declarația notarială a d-nei L. Ana constituie probe concludente în demonstrarea exproprierii și strămutării familiei în care a crescut până în vara anului
1958.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 103 C., art. 322 alin. 1 pct. 2 din D.-L. nr. 1., art. 322 alin. 1 pct. 5 din același act normativ.
Intimata A. de P. și I. S. B.-N. legal citată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Revizuienta recurentă T. (S.) R. s-a născut la (...) în comuna S., raionul Gura Jiului avându-i ca părinți naturali pe S. V. și S. A. În urma căsătoriei încheiate la (...) a dobândit numele de T. Î. cu 0(...) reclamanta s-a aflat în grija și sub autoritatea familiei S. P. și N., S. P. fiind fratele părintelui natural al reclamantei.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond „. adoptivi"; au avut domiciliul în București, iar după naționalizarea imobilului casă de locuit au avut stabilit domiciliul obligatoriu în comuna L., jud. Timiș așa cum rezultă din adeverința nr. 3780 din (...) eliberată de P. comunei L. C. dacă adopția nu a fost niciodată finalizată această stare de fapt a fost recunoscută ca atare de către autoritățile statului care în Registrul Agricol al localității L. evidențiază în perioada 1956-1958 la pag. 8 familia S. compusă din soțul P. care desfășura activitate la S. de C. A., soția N. născută în 1905 și R. născută în 1948.
Această realitate faptică coroborată cu declarația autentificată sub nr.
1066/(...) a numitei L. Ana, cu adeverința nr. 2692 din (...) a Stațiunii de C.-
D. A. L. și cu adeverința de absolvire a studiilor nr. 1465 din (...) eliberată de
G. Ș. „. P. din localitatea L. au condus la pronunțarea sentinței civile nr.
40/(...) a T. B.-N. în dosar nr. (...) prin care reclamantei T. R. i s-au recunoscut drepturile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. d din D.-L. nr. 1.. Astfel, pentru perioada 0(...)-(...) s-a apreciat că reclamanta s-a aflat în situația de a avea domiciliu obligatoriu, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 2, 8 și 9 din D.-L. nr. 1..
Decizia nr. 2. prin care a fost soluționat recursul declarat de A. B.-N. împotriva acestei hotărâri a menținut dispoziția referitoare la recunoașterea drepturilor reclamantei de beneficiar al D.-L. nr. 1..
Raportat la sentința nr. 4. anterior arătată T. R. a formulat o cerere de completare a dispozitivului acesteia soluționată prin sentința nr. 2. a T. B.- N. pronunțată în dosar nr. (...). S-a reținut că probatoriul administrat nu a condus la concluzia că petenta ar fi fost în situația de strămutare în sensul prevăzut de art. 1 alin. 1 lit. e din D.-L. nr. 1. neexistând un act administrativ al autorităților vremii care să confirme acest lucru.
Sentința a rămas irevocabilă ca urmare a neexercitării de către petentă a recursului în termen legal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat însă o cerere de revizuire ce face obiectul prezentului recurs T. R. invocând existența unor documente suplimentare obținute ulterior pronunțării de către tribunal raportat la dispozițiile art. 322 pct. 5 C.
Înscrisurile astfel invocate sunt reprezentate de o adresă eliberată de P. com. L. din care rezultă decesul defunctei S. M. și ultimul domiciliu al acesteia, precum și înscrisuri cuprinzând mențiunile descoperite de revizuientă pe internet cu privire la includerea imobilelor deținute de S. M. în anexa nr. 1 la D. nr. 9..
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Este vorba despre înscrisuri emise anterior pronunțării hotărârii care s-a atacat din al căror conținut se desprind referiri la situații atestate de alte înscrisuri preexistente. De asemenea, este necesar ca aceste înscrisuri să aibă capacitatea de a conduce la pronunțarea unei alte soluții decât cea adoptată în cauză, schimbând astfel întreaga filozofie a hotărârii supuse revizuirii.
În speță, înscrisurile invocate de către revizuientă întrunesc cerințele anterior arătate, ele conducând în mod neechivoc la concluzia potrivit căreia revizuienta s-a aflat în situația de strămutare în sensul art. 1 lit. e din D.-L. nr. 1..
Astfel, adeverința nr. 5402/(...) eliberată de P. com. L. atestă o realitate anterioară celei avute în vedere la pronunțarea sentinței nr. 2. respectiv aceea că S. M. născută la (...) în mun. București a avut ultimul domiciliu în loc. L., nr. 157, decesul acesteia fiind înregistrat în Registrul de decedați al com. L., nr. 14 din (...).
De asemenea, anexa nr. 1 a D.-L. nr. 91/(...) evidențiază faptul că aceleași persoane S. M. i s-a naționalizat un imobil cuprinzând 4 apartamente situate în București, Biserica Pantelimon, nr. 1.
Se susține de către intimata A. pentru P. și I. S. B.-N. faptul că recurenta reclamantă a dovedit doar obligarea sa și a familiei sale la a avea un domiciliu forțat fără a fi întrunite condițiile strămutării.
Curtea apreciază că nu se poate disjunge restricția imobiliară de măsura strămutării deoarece pe de o parte măsura strămutării se consumă instantaneu prin mutarea persoanei la noul domiciliu iar pe de altă parte strămutarea capătă durată tocmai în urma restricțiilor imobiliare la care persoana este supusă.
Nu se poate susține faptul că nu poate fi cumulată calitatea de strămutat cu aceea de beneficiar al unor drepturi izvorâte din recunoașterea domiciliului forțat întrucât D.-L. nr. 1. prevede cele două situații în mod distinct fără a interzice o astfel de cumulare. O interpretare în sensul că situația de strămutare include și pe cea vizând domiciliul obligatoriu ar priva persoanele îndreptățite de un drept prevăzut de lege.
Astfel, dispozițiile art. 1 și 4 din D.-L. nr. 1. nu se pot interpreta în sens subiectiv și restrictiv astfel încât situația de strămutare să o includă pe cea de domiciliu obligatoriu deoarece scopul legii a fost acela de a avea un caracter reparator pentru persecuțiile suferite.
Legiuitorul a reglementat ca măsuri administrative abuzive în mod distinct strămutarea și stabilirea domiciliului obligatoriu.
Măsura strămutării este cea care se realizează dintr-o dată și constă în dislocarea unei persoane dintr-un spațiu (localitate) în care trăiește și pe care singură l-a ales și așezarea ei forțată într-un alt spațiu stabilit de către autoritățile regimului autoritar.
Pe de altă parte, măsura domiciliului obligatoriu recunoscută reclamantei prin sentința civilă nr. 4. a T. B.-N. presupune epuizarea măsurii strămutării finalizându-se prin ridicarea interdicției.
Pentru aceste considerente, legea stabilește raportat la fiecare dintre aceste măsuri câte o indemnizație neprezentând relevanță suprapunerea perioadei de strămutare pe cea de domiciliu obligatoriu. Așadar aceeași persoană se poate încadra în mai multe situații și poate beneficia de mai multe drepturi compensatorii fără ca indemnizațiile să fie cuantificate în raport de situația cea mai grea.
Așa cum am arătat, numitei T. R. i s-a recunoscut situația de domiciliu obligatoriu în vreme ce, pentru strămutare, cererea i-a fost respinsă în lipsa unui probatoriu relevant în acest sens.
Actele noi invocate de revizuientă dovedesc însă cu prisosință faptul că antecesorilor acesteia le-au fost naționalizate imobilele deținute în București impunându-li-se șederea în loc. L. unde de altfel unii dintre ei au și decedat.
Așa cum se susține de altfel și prin recurs legea trebuie interpretată nu doar în litera ci și în spiritul ei, scopul D.-L. nr. 1. fiind tocmai acela de a repara unele inechități istorice. Revizuienta a făcut pe deplin dovada persecuțiilor suferite, a faptului că familia sa a fost supusă strămutării și stabilirii domiciliului obligatoriu adresându-se instanțelor de judecată în vederea recunoașterii drepturilor conferite prin lege chiar dacă maniera în care a înțeles să-și formuleze pretențiile nu a fost în toate situațiile suficient de explicită.
Este evident faptul că T. R. a solicitat constatarea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din D.-L. nr. 1. incluzând aici atât dispozițiile lit. d cât și ale lit. e din actul normativ arătat. Demersurile întreprinse de aceasta ulterior obținerii unei reparații parțiale prin recunoașterea domiciliului obligatoriu îndreptățesc Curtea să aprecieze că aceasta justifică și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. e din D.-lege nr. 1..
În baza art. 327 C. Curtea va admite cu majoritate de voturi recursul declarat de revizuienta T. R. împotriva sentinței civile nr. 1269 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite cererea de revizuire a sentinței civile nr. 2. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...).
Va schimba sentința civilă nr. 217/(...) a T. B.-N. în sensul că va admite cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4. pronunțată în dosar nr. (...) al T. B.-N.
Va constata că reclamanta T. (S.) R., în perioada (...)-(...) s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din D.-L. nr. 1. și este îndreptățită să beneficieze și de drepturile prevăzute de art. 4 alin. 1 din același act normativ.
Va menține soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite cu majoritate de voturi recursul declarat de revizuienta T. R. împotriva sentinței civile nr. 1269 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T. B.-N. pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de revizuire a sentinței civile nr. 2. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...).
Schimbă sentința civilă nr. 217/(...) a T. B.-N. în sensul că admite cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4. pronunțată în dosar nr. (...) al T. B.-N.
Constată că reclamanta T. (S.) R., în perioada (...)-(...) s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din D.-L. nr. 1. și este îndreptățită să beneficieze și de drepturile prevăzute de art. 4 alin. 1 din același act normativ.
Menține soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, M. H. F. T. D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: Lăcrămioara T. B.
OPI NI E SEPARATĂ
Am pledat pentru respingerea recursului declarat de revizuenta T. R. și pentru menținerea în întregime a sentinței civile nr. 1. din dosar nr. (...) al T. B.-N., pentru următoarele considerente:
Fără a reitera istoricul litigiului, redat mai sus, apreciez că nu puteau fi ignorate statuările tribunalului, în sensul în care înscrisurile invocate de către recurentă nu puteau constitui temei al admiterii revizuirii.
Aceasta întrucât a fost promovată o cale extraordinară de atac, ce devine admisibilă doar în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 322 C., situații ce nu pot fi extinse prin extrapolare, pentru a nu pune în pericol securitatea circuitului civil, prin instituirea unei căi extraordinare de atac, pe baza căreia să poată fi retractată cu ușurință o hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.
Cererea formulată se întemeiază în drept pe prev.art.322 pct.5 C., relevându-se că cele două înscrisuri depuse la dosar, constând într-o adresă eliberată de P. com. L. din care rezultă decesul defunctei S. M. și ultimul domiciliu al acesteia, precum și înscrisuri cuprinzând mențiunile descoperite de revizuientă pe internet cu privire la includerea imobilelor deținute de S. M. în anexa nr. 1 la D. nr. 9., sunt de natură să ateste că prin sentința supusă revizuirii nu a fost stabilită corect starea de fapt dedusă judecății, în sensul în care i s-a refuzat și acordarea drepturilor ce decurg din statutul de strămutat, alături de cele cuvenite în considerarea împrejurării că a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Acestea sunt premisele de la care trebuie pornită analiza prezentului demers, tribunalul statuând în mod corect că, din moment ce reclamantei, prin sentința civilă nr. 40/(...) a T. B.-N., din dosar nr. (...), i s-au recunoscut drepturile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. d din D.-L. nr. 1., tocmai datorită faptului că a avut stabilit, împreună cu familia sa „adoptivă";, domiciliul obligatoriu în comuna L., jud. Timiș, actele pe care se întemeiază cererea de revizuire nu aduc elemente noi în economia cauzei, din această perspectivă, întrucât atestă aceeași stare de fapt, pe baza căreia s-a pronunțat deja instanța.
Astfel, pentru perioada 0(...)-(...) s-a apreciat că reclamanta s-a aflat în situația de a avea domiciliu obligatoriu, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 2, 8 și 9 din D.-L. nr. 1., iar prin decizia nr. 2. a fost soluționat recursul declarat de A. B.-N. împotriva acestei hotărâri, fiind menținută dispoziția referitoare la recunoașterea drepturilor reclamantei de beneficiar al D.-L. nr. 1..
Acestea au fost, de altfel și considerentele în baza cărora, prin sentința nr. 2. a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), ce face obiectul cererii de revizuire, s-a respins cererea privind completarea dispozitivului sentinței nr.
4., reținându-se că probatoriul administrat nu a condus la concluzia că petenta ar fi fost în situația de strămutare în sensul prevăzut de art. 1 alin.
1 lit. e din D.-L. nr. 1., neexistând un act administrativ al autorităților vremii care să confirme acest lucru.
Conform art.322 pct.5 C., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de către partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În cauză, revizuenta se prevalează de cea de-a doua teză, a imposibilității procurării înscrisului, însă, având în vedere caracterul acestora, precum și susținerile recurentei înseși, conform cărora unul dintre documente ar fi fost descoperit ca urmare a unor documentări pe internet, este greu de acceptat că ar fi îndeplinită cerința legală.
Conform doctrinei, primul dintre motivele de revizuire cuprinse la punctul 5 al art.322 C., devine aplicabil doar în situația în care revizuientul invocă un înscris, care este doveditor, în sensul de a fi probat prin el însuși, iar nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă.
De asemenea, acest înscris trebuie să fie descoperit după darea hotărârii, respectiv să fie nou. Totodată, înscrisul trebuie să fie existat la data pronunțării hotărârii, dar el să nu fi putut fi înfățișat, dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În legătură cu această ultimă condiție, s-a arătat că ea nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate.
In egală măsură, înscrisul trebuie să fie determinant, în sensul de a fi apt să ducă la pronunțarea unei alte soluții în cauză.
Aplicând aceste linii directoare prezentei cauze, prin prisma tuturor celor mai sus arătate, apreciez că recurenta nu a dovedit, prin probațiunea administrată, îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor cerințe.
În aceste condiții, luând act de faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care vizează îndreptarea erorilor de fapt, respectiv retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv, care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prev.de art.322 C., consider că se impunea respingerea recursului, în baza prev. art. 312 alin. 1, art. 20 din LCA și menținerea soluției de la fond.
JUDECĂTOR,
M. B.
Red. BM/(...)
