Decizia nr. 3123/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR.3123/2012

Ședința din data de 23 aprilie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.

GREFIER : L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.6559 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimata SC C. M D S., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat d-na C. A. M., în calitate de mandatar a intimatei SC C. M D S., lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut cauzei, după care reprezenta intimatei depune la dosarul cauzei întâmpinare, contractul individual de muncă și procura judiciară dată de intimata SC C. M D S. și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate cu obligarea recurentei la plata sumelor datorate cu dobânda legală, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute în fața instanței.

În susținere arată că recurenta își întemeiază motivele de recurs pe aceleași articole de lege exprimate și în fața instanței de fond și analizate de instanță.

De asemenea, arată că întocmirea lunară a tabelelor privind sumele încasate reprezintă de fapt o acceptare tacită, că recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile L. nr.500/2002 care stabilește modul și principiile generale de adoptarea a legii bugetare anuale și că invocă incidența L. nr.233/2010, lege ce nu poate fi invocată întrucât a intrat în vigoare la data de (...) iar contestația reclamantei a fost introdusă la (...) și cererea de acordare a subvenției la data de (...).

C U R T E A

Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.6559 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. M D S., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., și in consecință: s-a anulat Decizia nr.126/(...) emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să procedeze la plata sumelor solicitate cu titlu de subvenție prevăzut de art. 85 din L.7. actualizată.

T. a apreciat că reclamanta se încadrează în prevederile art.85 alin.1 din L. 7., așa încât nu poate fi invocat de către pârâtă disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distrubirea fondurilor între ordonatorii de credite și nici acordarea subvenției de un acord al unei autorități sau de consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AJOFM C. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamantă.

În motivarea recursului se arată că prevederile L. 500/2002 stabilesc faptul că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate rezultând astfel că acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit și materializat ca un cuantum fix alocat și cu o destinație precisă și limitată. Prin urmare, AJOFM C. nu poate acorda subvențiile cerute de reclamantă și nu și-a dat consimțământul pentru că se află în imposibilitatea legală a onorării obligației față de angajator datorită lipsei fondurilor cu această destinație.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta SC C. M D S. solicită respingerea recursului formulat ca netemeinic si nelegal, mentinerea in intregime a hotarârii instantei de fond, cu obligarea recurentei la plata sumelor datorate cu dobânda legala până la data restituirii efective

Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:

Între reclamantă, în calitate de angajator și pârâtă, în calitate de autoritate cu atribuții privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la acordarea stimulentelor financiare prevăzute de L. nr. 7., s-a încheiat convenția nr. 111/(...) prin care reclamanta a fost autorizată să încadreze în muncă o persoană având statutul de șomer, recunoscându-i-se dreptul de a beneficia de stimulentul prevăzut de art. 1 din L. nr. 7. - f.49.

Probele administrate în cauză respectiv statul de plată, foaia colectivă de prezență, evidențiază împrejurarea că reclamanta a pus în executare convenția nr. 111/2009 și a încadrat-o în muncă pe numita I. L., astfel că pârâta era obligată să îi acorde subvenția prevăzută de art. 1 din L. nr. 7..

Curtea observă că prima instanță a înlăturat în mod corect susținerile conform cărora pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta apreciind că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției , care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță.

Aserțiunile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii .

Recurenta mai susține că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le-a recunoscut legitimitatea drepturilor.

Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala , iar Curtea apreciază că textul L. nr. 7. constituie în mod cert temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamantă și negate de recurentă.

Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii .

Recurenta a mai susținut că a solicitat sumele însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției .

O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal.

Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa, norma prin care s-a instituit fiind lipsită de efecte, ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta.

Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul la o bună administrație, nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege.

În exercitarea funcțiilor sale, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește elaborează, actualizează și monitorizează S. națională pentru ocuparea forței de muncă și S. pentru formare profesională continuă și analizează, propune modificări și aprobă anual Programul național de ocupare a forței de muncă și P. național de formare profesională, inițiate de A. N. pentru O. F. de M.. Potrivit art 3 din HG 11/2009 ,astfel că obligația îndeplinirii tuturor demersurilor pentru respectarea legii care guvernează drepturile invocate de reclamant este în sarcina recurentei .

Argumentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefondat, prima instanță realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C.pr.civ. sau un alt motiv de recurs și în consecință Curtea va respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.6559 din (...), pronunțată de T. C. pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.6559 din (...), pronunțată în dosarul (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

C. P. A. M. C. M. S. L. F. red.M.S./A.C.

2 ex. - (...) jud.fond.Rădulescu A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 3123/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal