Decizia nr. 3176/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Nr. 3176/2012

Ședința 24 A. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. A. M.

Judecător S. Al H.

Judecător M.-I. I.

Grefier L. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 5123 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., în contradictoriu cu reclamantul F. D. O., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat de pârâtă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din

Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5123 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., a fost încuviințată cererea revizuentului reclamant F. D. O. împotriva sentinței civile nr. 880/(...) a T. S., pe care a schimbat-o în tot, astfel: S-a admis acțiunea reclamantului F. D. O. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. J. și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.981 lei, reprezentând taxă poluare, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.

S-a respins cererea pentru anularea adresei nr. 5905/2010 emisă de

AFP H.

S-a respins excepția invocată în cauză.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. PENTRU M. și a fost obligată chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 880/(...) pronunțată de T. S. în dosar nr. (...), respins acțiunea reclamantului, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP H., sens în care a respins acțiunea față de aceasta, s-a respins excepția inadmisibilității invocate de către D. S. și s-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M..

Urmărind modificările succesive ale O. nr. 5. s-a reținut, în esență, faptul că perceperea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării în România a unui autovehicul respectă exigențele legislației interne și nu contravine normelor comunitare.

Verificând motivul de revizuire invocat, tribunalul subliniază că prin H. C. de Justiție a U. E. în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O. nr. 5., că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 T.

După cum C. a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: „scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.

Dispozițiile și interpretările C. în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și raportului juridic dedus judecății, în care reclamantul urmărește a fi scutit de plata taxei de poluare, invocând caracterul discriminator al acesteia.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea 554/2004 „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., republicată. C. de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. C. de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare";.

Tribunalul a constatat, raportat la cele ce preced, că acest motiv de revizuire este prezent în cauza dedusă judecății, cu referire expresă la hotărârea C. în cauza C 402/2009 (Cauza Tatu) pronunțată ulterior rămânerii irevocabilă a sentinței a cărei revizuire se solicită.

Așa fiind, în baza textului legal sus evocat cererea de față a fost încuviințată.

Pe fondul cauzei, urmare a încuviințării cererii de revizuire, tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea sa, reclamantul F. D. O. a solicitat anularea adresei nr.

5905/2010 emisă de pârâta A. F. P. H. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.981 lei achitată la data de (...), conform chitanței seria TS5 nr.

4124578, cu titlu de taxă de poluare, încasată de pârâtă în baza dispozițiilor

O. nr. 5., fără cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a achitat această taxă în baza O. nr. 5. pentru înmatricularea definitivă a autoturismului marca Ford Escort, care a fost prima dată înmatriculat într-un stat membru al U. E..

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu următoarele:

Cu privire la cererea de anulare a adresei nr. 5905/(...) pârâta a arătat ca adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, neputând fi atacat potrivit articolului 8 alin. (1) din același act normativ.

C. de restituire este inadmisibilă, susține pârâta, întrucât prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, emisă cu respectarea și aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat taxa pe poluare pentru autovehicule în sumă de 3.981 lei.

Reclamantul a primit D. de mai sus la data emiterii ei, după care a achitat suma de mai sus.

Deși a luat la cunoștință, din D. de C. al T. pe P. a A., faptul că suma de plată reprezintă taxa pe poluare și că D. de C. al T. pe P. a A. reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii, acesta nu a înțeles să conteste în termen de 30 de zile reținerea acestei sume cu titlu de taxă pe poluare, iar prin nedepunerea în termenul legal a contestației reclamantul este decăzut din dreptul de a mai contesta ulterior acest act administrativ fiscal.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa pe poluare instituită de dispozițiile O. nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în

România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului.

Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.

Dispozițiile art. 25 si 28 din Tratatul de instituire a C. E. nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea au în vedere taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent.

O taxă pe poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.

În termen procedural, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a A. F. Pentru M. arătând in motivare că art. 1 alin. (1) prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul (2) al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede că taxa se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M..

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut că potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.

Adresa nr. 5905/(...) nu reprezintă un act administrativ in sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:

În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului, reclamantul a achitat la T. A. F. P. Z. suma de 3.981 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței nr. TS5 nr. 4124578 (fila 11).

Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5..

Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. nr. 5. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă

[art. 5 alin. (1)].

Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România.

Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru cele ce preced, văzând și cele reținute în cauza C-402/09

(Cauza Tatu), deja evocată, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care a admis-o în sensul în care a fost formulată.

C. prin care se solicită anularea adresei nr. 5905/2010 prin care AFP

H. comunică refuzul său de a restitui reclamantei suma solicitată urmează a fi respinsă, deoarece acest act nu are caracterul unor acte administrative, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M., a fost admisă.

A., raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța va admite cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A

J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..

Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C.ui de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

La termenul de judecata din data de (...) prima instanta a constatat in mod corect ca raportat la prevederile OMF-A. 2. calitatea procesual pasiva a fost preluata de catre AFP Z. care s-a subrogat in drepturile si obligatiile AFP H. dispunind comunicarea cererii de revizuire cu AFP Z. .

Cu toate acestea pentru urmatorul termen de judecata s-a citat nu doar

AFP Z. ci si AFP J. cu un exemplar din cererea de revizuire .

Asa cum rezulta din partea introductiva a sentintei recurate la termenul de judecata din data de (...) s-a apreciat ca doar AFP J. este parte in cererea de revizuire nu si AFP Z. .C. de revizuire a fost solutionata in contradictoriu cu AFP J. care a fost obligata la restituirea taxei de poluare .

Din cele mai sus expuse rezulta asadar ca in privinta AFP J. in mod gresit prima instanta a retinut ca are calitate procesual pasiva raportat la prevederile mai sus expuse ale OMF-A. 2., aceasta calitate apartinind asa cum a retinut initial prima instanta lui AFP Z. .Fata de aceasta aparata insa prima instanta nu s-a pronuntat ceea ce atrage casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare .

In ce priveste calitatea procesual pasiva a D. S. in solutionarea acestei probleme urmeaza a se avea in vedere prevederile art. 7 din OUG 5. conform carora stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .Ca atare in masura in care D. S. nu a colectat si calculat taxa de poluare ea nu are in speta calitate procesual pasiva .

Din considerentele de mai sus se desprinde concluzia ca prima instanta nu a stabilit si clarificat in mod corect cadrul procesual in raport cu obiectul actiunii , motivele de fapt si de drept ale acesteia si prevederile legale incidente in speta si mai sus expuse .Ca atare se impune casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond in vederea reluarii judecatii prin introducerea in cauza a AFP Z. care este autoritatea fiscala care s-a subrogat in drepturile si obligatiile AFP H. si care a si incasat efectiv taxa de poluare a carei restituire se solicita .

Pe cale de consecință, Curtea in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.

554/2004 corob cu art. 312 C.pr.cvi va admite recursurile declarate in speta

,va casa in intregime sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante care va proceda la rejudecarea cauzei tinind cont conform art. 315 C.pr.civ de indrumarile de mai sus .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 5123 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o casează in intregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința de la 24 aprilie 2012.

Red.M.A./Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond. I. D. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 3176/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal