Decizia nr. 3233/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3233/2012
Ședința din data de 25 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva încheierii civile din (...), pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui M., în contradictoriu cu pârâtul I. T. AL P. DE F. S. M., având ca obiect - suspendare executare act administrativ dispoziție încetare raporturi de serviciu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-pârât prin consilier juridic G. C., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 113/(...), lipsind recurentul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 626 din (...), aflată la fila 8 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3
C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatului-pârâta arată că procedura evaluării a avut la bază O. nr. 1., în sensul că intimata a afișat data, condițiile la care va avea loc evaluarea, iar toți angajații care au fost supuși acestei proceduri au avut obligația de a se înscrie. Cu alte cuvinte angajații puteau participa la examen dacă-și exprimau opțiunea de a se înscrie, în caz contrar urmau să se supună prevederilor legale în sensul că urmau a fi puși la dispoziția comandantului unității pe timp de trei luni.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat împotriva încheierii civile din (...) și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea efectelor Dispoziției Ș. I. nr. 1658889/(...) și că amplele susțineri ale reclamantului ar putea crea o aparență de nelegalitate, nu cum susține reclamantul că prima instanță a reținut ca existență a cazului bine justificat posibilitatea de a se aprecia că există o aparență de nelegalitate.
Apreciază că recurentul-reclamant nu a dovedit aspectele de nelegalitate ale actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar în acest context nu se poate reține existența cazului bine justificat.
În privința condiției pagubei iminente, deși reclamantul a depus în probațiune acte ele nu pot dovedi producerea prejudiciului evocat de către reclamant iar din această perspectivă condiția nu este îndeplinită.
Apreciază că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură de excepție și pentru a se justifica ar trebui ca actul, în speță decizia de încetare a raporturilor de serviciu a reclamantului, să conțină dispoziții care provoacă reclamantului un prejudiciu grav și imposibil de recuperat, în ipoteza în care actul ar putea fi anulat.
Pentru aceste considerente și pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul întâmpinării, pe care le susține în întregime, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, cu solicitarea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor judiciare, conform notei de calcul pe care o depune la dosar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M. a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu I. T. al P. de F. M..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că actul administrativ a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 69 alin (1) lit. „j"; și 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea P. de F. R., OG nr. 5. pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M.A.I. pentru anul 2011, Ordinele ministrului Administrației și Internelor nr.
600/2005, nr. I/652 din (...) și dispoziția I.G.P.F. nr. 0. din (...).
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege (Î.C.C.J, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009).
În speță, nu este îndeplinită una din cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Dacă existența cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 poate fi reținută având în vedere că argumentele ample ale reclamantului cu privire la nelegalitatea actului administrativ emis de pârât sunt aparent valabile nu același lucru se poate spune despre cealaltă condiție referitoare la prevenirea unei pagube iminente, în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, condiția prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că actul administrativ produce un prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004 ( mutatis mutandis Î. C. C. J., Decizia nr.
4748 din (...), în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, E. H. 2010, pag. 98-102).
În speță, prin D. Ș. I. nr. 1659738 din (...) s-a stabilit începând cu data de (...) un drept la ajutor în favoarea reclamantului în cuantum de 1.156 lei lunar pe o perioadă de 12 luni (f.37).
Reclamantul nu a dovedit că eliberarea sa din funcție, în condițiile în care primește un ajutor lunar, i-a produs un prejudiciu material însemnat și iminent (nu a depus înscrisuri din care să rezulte că mijloacele de subzistență sunt insuficiente).
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii. În susținerea celor solicitate recurentul arată că reținerile instanței cu privire la neîntrunirea cerințelor cerute pentru suspendare este greșită întrucât cazul bine justificat rezidă din aceea că dispoziția a fost dată cu nesocotirea prevederilor OUG nr.104/2005 a art.100 , art.345 din Legea nr.188/1999 cu încălcarea Ordinului nr.300/2004 și în lipsa oricărei justificări sau a indicării criteriilor avute în vedere la selectarea postului.
Cât privește prejudiciu arată recurentul că acesta rezidă din imposibilitatea asigurării unui nivel de trai decent în condițiile încetării activității și în lipsa unei oferte de ocupare a unui alt post cel puțin în cadrul instituției.
Mai arată însă reclamantul că suspendarea ar fi în deplin acord cu recomandarea nr. R(84)8 adoptată de C. a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate în anumite circumstanțe cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice de natură a produce efecte directe asupra drepturilor libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context recomandarea anterior citată pe deplin aplicabilă arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ..
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că nu se poate reține o îndoială asupra prezumției de legalitate decizia fiind emisă cu respectarea Legii nr.360/2002, reglementarea invocată ordinul referindu-se la personal vamal și nu polițist de frontieră.
Tot astfel arată intimatul că în ceea ce privește prejudiciu nu se poate reține o dificultate în sarcina intimatei în contextul în care la momentul actual veniturile recurentului sunt de 1156 lei (60% din venitul anterior).
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului din normele juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că actul normativ evocat în susținerea demersului introductiv prin art.14 și art.15 prevede posibilitatea de a fi dispusă suspendarea actului administrativ dacă sunt întrunite cumulativ cele două cerințe cazul bine justificat ( o îndoială asupra legalității actului) și un prejudiciu material viitor previzibil ce relevă o pagubă iminentă.
Reclamantul recurent când se referă la cazul bine justificat invocă aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale. Cazul bine justificat în procedura specială a suspendării nu poate fi însă argumentat prin invocarea doar a unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ întrucât acesta vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
În plus nu trebuie trecut neobservat că paguba iminentă se relevă de catre recurenta ca fiind diminuarea drepturilor salariale.
Încasarea unor sume mai mici nu poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ de vreme ce ulterior în eventualitatea anulării actului sumele pot fi recuperate.
Prin urmare nefiind întrunite cumulativ cerințele cerute de norme reținerile primei instanțe nu poate fi greșită.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. T. constatand incidenta art 274alin3c.pr.civ. instanta va obliga recurentul la plata in favoarea intimatului a cheltuielilor partiale de judecata in suma de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. D. împotriva încheierii civile din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatei I. T. AL P. DE F. S. M. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. M. B.
G. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex,/(...)
Jud.fond.A. S.
