Decizia nr. 3333/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3333/2012
Ședința de la 26 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR G.-A. N.
JUDECĂTOR L. U.
G. V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M., împotriva sentinței civile nr.
4981/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamanta S. M. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs în condițiile art. 304 1 c.pr.civ și din perspectiva cesiunii de creanță.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4981/(...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâta D. G. a F. P. M..
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. S. B. M., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P. Ș. M. și în consecință :
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 3616 lei încasată cu chitanța seria TS3A nr. 1379001 din data de (...), suma de 520 lei încasată cu chitanța seria TS3B nr. 2162918 din data de (...), precum și dobânda legală de la data încasării și până la restituirea integrală a sumei.
Au fost obligate toate pârâtele să plătească reclamantei suma de
443,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și probele de la dosar, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a mai reținut următoarele:
Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 - 312 din Normele
Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din TCE (actualmente art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. R. a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în
România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Cât privește dobânda legală aceasta este justificată în baza art. 3 alin.
3 din O.G. 9/2000 și urmează să fie calculată de la data efectuării plății și până la restituirea efectivă.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, au fost obligate, în temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului suma de
443,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M., prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul în condițiile art. 304 1 c.pr.civ din perspectiva cesiunilor de creanță Curtea reține următoarele:
Reclamanta a încheiat un contract de cesiune a creanțelor fiscale pe care un terț le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.
După încheierea contractului, reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate de către terț.
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului.
Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală.
Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale.
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsatură definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala în aplicarea acestui drept. Aplicând și acest principiu este evident că în cazul de față reclamanta nu are calitatea procesual activă așa cum s-a aratăt deja, întrucât nu este titulara unui drept legal dobandit și pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încalcarea de către legislația internă a dreptului Uniunii Europene.
În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar așa cum se arată în literatura de specialitate în virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încalcarea dreptului intern cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposiblă recuperarea taxei .
Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare în speță cedenții au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) din C.pr fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodata în ipoteza acestor acțiuni, la fel ca și pentru acțiunile de restituire a taxelor interne, există un mecanism de verificare a existenței dreptului de restituire, respectiv se verifică dacă taxa a fost achitată pentru un autovehicul ce provine din spatiul U.E, verificare ce se face fie de catre organul care a colectat taxa, în cazul în care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecată. Și în acest caz, la fel ca și în cazurile din dreptul intern, rămân în vigoare, în virtutea principiului autonomiei procedurale, celelalte reguli cuprinse în Codul de procedura fiscală, respectiv cele vizînd compensarea și restituirea doar a sumei rămase după compensare și posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedicând efectivitatea căii procedurale recunoscute celor în drept pentru recuperarea taxei de poluare achitată cu încalcarea dreptului UE și neîncălcând principiul priorității dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .
Asa cum s-a aratat mai sus art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezultă din nerespectarea sa constă în imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitatății procesual active .
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 c.pr.civ. va admite recursurile declarate de D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 4981 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 4981 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. G.-A. N. L. U.
G. V. D.
Red.DM/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: V.F.
